Nu sunt nici la prima experienta in Austria si nici nu sunt usor de impresionat. Nu pentru ca as fi cu nasul pe sus sau vreun figurant ci datorita faptului ca vazand multe, am asteptari tot mai mari. Dupa doua zile in Dorfgastein (regiunea Gastein Austria) pot spune ca asteptarile mi-au fost depasite.
Din pacate, cand spui Austria, majoritatea lumii se gandeste doar la zapada si ski ceea ce este destul de departe de adevar. Cel putin pentru mine deoarece cand ma gandesc la Austria ma gandesc si la civilizatie, curatenie, aer curat, mancare extraordinara, cazare foarte buna, munte, peisaje care iti taie respiratia, ordine desavarsita si … niste oameni care in mai putin de 100 de ani au stiut sa se transforme din fermieri (ca sa nu zic tarani) in oameni de turism.
Este adevarat ca statul austriac a avut o contributie majora in acest proces de transformare DAR totul a pornit de la micro la macro, adica de la omul de rand la autoritati. Ca sa fiu si mai explicit, am sa va dau exemplul Hauserbauer, locul in care am fost cazat cateva zile.
In 1959, la o altitudine de 1080 m, o familie de fermieri s-a decis sa isi transforme casa / ferma intr-o pensiune care sa primeasca turisti. Trecand peste unele detalii care pentru unii ar parea probleme (altitudinea, distanta fata de centru, accesul destul de greu), familia Rohrmoser a facut tot ce i-a stat in putinta sa isi vada visul implinit: un hotel etalon pentru regiunea Dorfgastein. Si cand austriacul isi pune ceva in cap, face tot posibilul si cateodata un pic de imposibil sa isi atinga scopul.
De-a lungul anilor, casa s-a transformat in cabana, din cabana intr-o mica pensiune, apoi intr-o pensiune in adevaratul sens al cuvantului si, in cele din urma …visul: un super hotel de patru stele cu toate facilitatile pe care ti le poti dori.
Nu este suficient sa vrei ceva ci trebuie sa si faci unele lucruri pentru a-ti vedea visul cu ochii. Familia Rohrmoser a facut asta si cand ii vezi pe toti, de la tanar la batran muncind in hotel, de dimineata pana seara, iti dai seama ca ei nu iti ofera doar o cazare sau o masa ci iti pun in fata visul lor, viata lor.
La o altitudine de peste 1050 metri, Hauserbauer iti ofera o eleganta neasteptata. Camere simple dar impecabile din toate punctele de vedere, un spa cum rar ti-e dat sa vezi, un restaurant care merita toate aplauzele si – ma vad nevoit sa repet – servicii desavarsite.
Doamna Rohrmoser este de peste 60 de ani “sefa” iar azi fiul este chef in restaurantul propriu, sotia acestuia raspunde de partea de rezervari si organizarea personalului, fiicele lor lucreaza atat in receptie cat si in restaurant. Schimbul de generatii se produce incet dar sigur si generatia noua, stie de la bun inceput ce si cum trebuie sa faca pentru a progresa, pentru a oferi mai mult. Este vorba de rutina? Ei mi-au spus ca nu, ca totul se bazeaza pe traditia care trebuie dusa mai departe, pe pasiune si bucuria de a face ceea ce faci.
Poate veti spune ca nu e vreo smecherie toata povestea asta pentru ca nu e nici primul si nici ultimul hotel care se afla cocotat pe un varf de deal. Asa o fi dar cate alte hoteluri de acest gen se pot lauda cu un grad de ocupare de peste 80%? Cate hoteluri se pot lauda cu un grad de intoarcere al turistului de peste 50%?
Adevarul e ca nu poti intelege pe deplin sentimentul decat la fata locului, cand doamna Rohrmoser se plimba seara pe la mesele din restaurant intreband daca e totul asa cum iti doresti, cand fiul ei iese din bucatarie sa se asigure ca mancarea lui este apreciata sau cand te rasfeti in spaul amenajat incredibil la subsol. Nu a fost un drum usor. Au avut si momente in care au fost aproape de a se opri insa ceva i-a impins mereu de la spate pentru mai bine si mai mult. Incasarile nu au fost “investite” in masini luxoase sau in posete de firma ci in camere, bucatarie, spa, parcare sau panouri solare. Profiturile nu s-au dus pe case de vacanta la mare sau pe excursii luxuriante ci au intrat tot in hotel si in ridicarea standardelor sale.
Eu am fost impresionat de tot ce am vazut si am simtit acolo. M-am simtit rasfatat, asa cum ar trebui sa se simta fiecare turist in orice loc.
