Am ajuns seara târziu în Moscova după un zbor fără personalitate si am sarit intr-un shuttle bus către hotelul de tranzit pana dimineața… N-ar fi nimic de semnalat dacă nu aș fi luat un contact dur cu berea rusească… N-am repezit să ne rehidratam cu câte una, ambalată în sticle absolut diferite de ce știm noi despre o sticlă de bere, cu forme neobișnite, care de altfel nu arătau rău, doar că am presupus că conțin bere. Urmarea este că mi-am restabilit echilibrul de lichide cu două berici ce mi-au provocat o cumplită durere de cap ce m-a ținut până a doua zi….
4 Septembrie – Novosibirsk
Ne-am sculat cu noaptea în cap ca să prindem shutle-ul spre aeroport și avionul ce urma să ne ducă în inima Siberiei la Novosibirsk. Cu durerea de cap la mine, am făcut față cu greu procedurilor de check-in…
Un bade ce vorbea numai pe limba lui ne-a plimbat de la o coadă la alta, pana la urmă la check-in bagaje m-a trimis o cucoana la sectorul de predare de bagaje lenght excess… ca sacul în care îmi era băgat rucsacul era mai lung cu 15 cm decât lungimea admisa. Nu că ar fi fost important dar sacul meu alături de cel a lui Horatiu și Andrei avea să ajungă cu întârziere la destinație lucru ce m-a făcut să petrec o zi de drumeție la vulcanul Mutnoski cu ghete de împrumut.
Zbor întins peste mama Rusia, peste Urali, peste taigaua siberiana, peste fluvii necunoscute aparând sclipind în soarele tomnatic, peste poeni nesfârșite și nelocuite pana peisajul incepuse sa dea semne de locuire… cu aterizare în sfârsit la Novosibirsk după cca 6 ore de zbor. Orașul muncitoresc, apărut în taiga la inițiativa lui Stalin, loc de deportare pentru mulți incomozi și din păcate pentru populații întregi strămutate de voința dictatorlui și a vremurilor tulburi, de prin Basarabia, Ucraina în principal, dar și de ai lor, este la cca 40 km depărtare de aeroport. Are cca 1.5 milioane de locuitori și aspectul general al orașelor rusești ce urma să le vedem și mai încolo, adică oraș minimalist, aspect de totul făcut la economie și mai ales de lăsat amănuntele pentru mai târziu la o dată ce o vom stabili ulterior…
De această situație și noi românii abia am scăpat, abia am reușit sa dăm orașelor noastre, mai cu de-a sila mai cu spăgi grele, o înfățișare cât decât civilizată, cu străzi asfaltate, flori, trotuare, marcaje borduri. Știu că vor fi unii detractori ce abia așteaptă să mă contrazică… Le recomand înainte de a o face să se convingă, văzând un oraș rusesc sau ucrainean cu proprii lor ochi și să-și readucă aminte cum arăta țărișoara noastră dragă în anul 1990….
Nelipsitul Lenin
Cam asta am făcut noi, am plonjat în timp și ne-am revăzut orașele noastre de amu-s 26 de ani. Am fledurit-o prin urbe aduși de un bade cu un microbus răpănos în care am încăpt cu toții la un preț civilizat.
Ne-am încheiat periplul siberian la un restaurant bizar decorat cu papuși de teatru de păpuși și cu tot ce ținea de aceasta, unde am mâncat italienește că nu ne-am riscat să comandam alte cele. Am luat-o înapoi către aeroport prin același peisaj de oraș muncitoresc, proletar, de la capătul lumii în care bunăstarea și curățenia sunt doar o prezumpție la care nu vor ajunge niciodată câtă vreme ca de altfel de la 1917 încoace se lasă doar în voia tătucului ce are grijă de ei și de care sunt atașati cu foarte mare entuziasm. Ce am remarcat cu mare curiozitate, spre ușoara iritare a sotiei – de fapt mă așteptam la asta – este frumusețea deosebită a rusoaicelor traitoare și prin Siberia. De unde mai mai că ințeleg de ce s-ar lăsa un bărbat deportat tocmai acolo. Eu find luat, am alungat repede gândul rebel ce mi-a apărut prin minte nu din vina mea, ci a programului genetic al speciei din care fac parte…
Teatrul din Novosibirsk
Magazinele de trofee de vânatoare în aeorport ne-au arătat unde ne aflam, neobișnuit pentru noi să vedem trofee de urs, lup, vulpi, volverine și alte lighioane, blănuri scumpe și urși transformați în covoare cu capetele rânjind fioros expuse la vânzare cu prețul pe etichetă ( Ex: o blană de lup echivalentul a 1000 de euro) … Mi-am adus aminte de o carte cu vânatori scrisă de un ceh Jan Kozac -Vânator în taiga -unde descria frumusețea pâdurii nesfârșite și a vieții de vânator, carte foaret bine scrisă și pe care am citit-o cu mare entuziasm de câteva ori. Descoperisem atunci cum e să trăiești din comerul cu blănuri. Iată și acest comerț în aeroportul din Novosibirsk.
Am luat iar avionul către Khabarovsk pe Amur, locul unde mai hălăduiesc incă vreo 450 de tigri într-o rezervație și numărul lor e în creștere, (cred ca am scris bine) unde urma să facem o escală. În fine, ne apropiam de destinație, atmosferă cețoasă, n-am văzut mare lucru pe geam, nici vorbă de vulcanii din poze, am aterizat cu hurducaturi pe o pistă ciudată intre păduri, cu cotloane de acces ce veneau din hangare ciudate, niște avioane militare pe ici pe colo, un bombardier, vira la stânga și iată clădirea aeroportului cel modest. Am ajuns. Bagajul principal însă nu mi-a ajuns. Nervi, oboseala după trei zile de călătorie, ne-am întâlnit cu ghida noastră Irina, demersuri de recuperare….
Ne-am îmbarcat într-un minibus și în drum spre hotelul nostru de bază din Paratunka am trecut la primul obiectiv… Dar despre asta in episodul viitor…
Iți place să călătorești și consideri că locurile prin care ai trecut merită văzute și de altii? Alătura-te comunității noastre și trimite-ne impresiile tale despre lume! Apasa butonul "contact" din meniu si scrie-ne!
Iți place să călătorești și consideri că locurile prin care ai trecut merită văzute și de altii?
Alătura-te comunității noastre și trimite-ne impresiile tale despre lume!