Kamchatka – natura în stare pură. Prolog

Peninsula Kamchatka, un tarâm de la capătul lumii, situat intre 51-63 N pâna la 163 grade Est, tarâm plin de mistere, se intinde de la Sud la Nord pe mai bine de 1200 km. Ma tot intreb cum de am ajuns sa îmi aloc timp, energie și bani si să purced alături de soție către tarâmuri așa de indepărtate …?

Sursa: https://www.reddit.com/r/pics/comments/1l28bd/kamchatka/

Sursa: https://www.reddit.com/r/pics/comments/1l28bd/kamchatka/

Mi-aduc aminte de vremurile pe când descifram geografia la școala primară când în pauze priveam cu interes și mirare harta fizica a globului terestru aninată de un cui în sala de clasa a copilariei mele privind-o cu o curiozitate ce nu m-a părăsit niciodată. O priveam cu interes, doream să găsesc răspunsuri la întrebări nepuse, la doruri și fioruri de depărtări la care vremea și epoca mă făceau doar să visez… Harta era o reprezentare a tot ce puteam visa și mai ales trăi din lecturile mele de puber…. Acea harta fizica, acel planiglob, îl puteam strabate la vremea respectivă cu puterea minții dar și mai abitir uneori prin cărțile ce le aveam la indemână și pe care copiii generației mele le citeau prin anii 60-70: Copiii Capitanului Grant, Doi ani vacanța, 5 săptămâni în balon – de Jules Verne, Toate panzele sus de Radu Tudoran și multe altele care contineau printre altele și denumiri geografice ce uneori le găseam pe harta cu pricina. Și cu mintea mea de atunci mi se părea ca planiglobul este o confirmare a minunatelor aventuri din cărți care dintr-o dată păreau reale, tangibile, apropiate. Ficțiunea se amesteca cu realitatea, era una, era acolo mai să pun mâna pe ea…. Deși mi-au mai rămas destinații destule de acoperit, am ajuns totuși sa vedem struții Nandu în America de Sud și parcul Lopataia din Tara de Foc descris în cartea lui Radu Tudoran, să vedem condorii în Anzii Argentinei, să navigăm pe Nil ca în poveștile lui Agata Christie, să ne târâm prin peșteri, să urcăm pe creștete de munți, să batem la pas muzeele lumii și până la urmă iată să vedem ursii mâncători de somon de la lacul Kuril și vulcanii din Kamtchatka… Unul dintre motive este si Scami Bizo din Cluj, vânător de imagini neobosit și posedat de diavolul cu megapixeli, entuziast și organizator dibaci care face ca lucrurile să se întample și să devină realitate. El este cel care ne pune în fața deciziei finale: vii sau nu vii? Întrebare la care există doar doua răspunsuri și nicio cale de mijloc.

 

646x404
Este o penisulă aparținând Federației Ruse, are cca 1250 km lungime, cu o suprafață de 270.000 kmp intre Oceanul Pacific și Marea Okhotsk la vest. În imetdiata vecinătate de-alungul coastei pacifice adâncimea oceanului atinge 10.500 m în tranșeea Kuril-Kamtchatka. Această peninsula împreuna cu insulele Commander și Karaginsky constituie regiunea Kamtchatka. Cea mai mare parte din populația penisulei de 329.000 locuitori sunt etnici ruși, dar mai sunt încă 13.000 Koryaks, populație locală indigenă. Mai mult de jumătate din populație trăiește în Petropavlovsk și Yelizovo. Kamtchatka primește pana la 2700 mm precipitații pe an. Sursa: https://en.wikipedia.org/wiki/Kamchatka_Peninsula

Una peste alta, jocul minții, lecturile, imaginația, curiozitatea și setea de aventură au participat conform teoriei atracției la aducerea noastră în situații favorabile indeplinirii visului mai vechi, uneori exprimat , alteori ascuns în fundul sufletului, acela de a călători unde a înțărcat dracu bălaia și să descoperim dacă realitatea se potrivește cu visul și imaginația sau de cele mai multe ori le excede ?

În mod evident, pe lângă efortul fizic la care am fost supuși într-o astfel de intreprindere, pe lângă celelalte sacrificii, pauza lungă de la biroul de unde ne tragem osânza, efortul material, amânarea unor date importante pentru sursa veniturilor noastre, am avut parte desemenea și de un efort al minții de a înțelege lumea în care trăim cu toții, asupra înțelegerii locului în care ne aflăm în raport tot ce ne înconjoară. Mi-am propus dintotdeauna ca conduită de viața – ințelegerea profundă a universului, în contrapartidă cu infinitele judecăți de valoare afișate mereu de către conaționalii noștri oriunde începând cu manelele, continuând cu massmedia, politică, internet în care exprimarea : Romania țara de căcat, este cea mai frecventă sintagmă cu care cei ce-și murdăresc gura și respirația se erijează în judecători absoluți. Acestia încercând sa acrediteze ideea ca ei nu au nicio vină ci aceasta este a proniei cerești ca au avut ghinionul să se nască români în arcul carpatic, o expediție la capătul lumii va adăuga noi elemente în această construcție și război personal. (De fapt ei sufletește aparțin unei alte entități deținatoare a adevărului absolut și care ii inderptățeste sa afirme acest lucru. Unele posturi de televiziune cum ar fi A3 și Romania TV și-au făcut o profesiune de credință în a prezenta astfel lucrurile, exact pe gustul mâncătorilor de caca mai sus descriși).

 

Așa că a crede fără să cercetezi nu mi se prea potrivește, nu se potrivește educației mele tehnice, prin care cred în relația cauză efect, pentru a ma convinge și afla cum arată Extremul Orient rus în condițiile ofertei ne nerefuzat a lui Scami nu aveam altă cale decât să purcedem la drum.

 

3353ce8d00000578-3547432-image-a-19_1461066102044Cu imaginea în minte a micii peninsule de la marginea planiglobului copilariei mele, imagine deformata prin proiecția Mercator prin care a fost realizată harta cu prezentarea centrului de greutate exact în mijlocul imperiului de la Răsărit care ne determina viața din plin la vremea respectivă, am plecat către Kamtchatka cu mare curiozitate în suflet, pe langă doza de teamă pentru siguranța mea și a găștii vesele de care am avut noroc. Pe harta aceea a copilariei mele numele penisulei mică cât un apendice nesemnificativ de la marginea ei, era scris: Kamceatka….

 

După stabilirea itinerariului de către Scami și Iuri încă de la sfârșitul anului 2015, a urmat o perioada în care aceasta expediție a rămas o ipoteză și un subiect la care nu ne gadim acum… pâna aproape în preziua plecării.

 

Am lăsat ca de obicei totul pe ultimul moment, contând pe experiența mea de munte și mai ales pe nevastă-mea Lala, care are mai bine grijă de detalii decât mine. Am plecat cu bagajele făcute după lista de bagaje primită de la Scami, cu un câte rucsac de 55 l și câte un trolley pentru bulendrele de hotel și de schimb, urmând să utilizăm când rucsacul când trolley în funcție de locul de mas: hotel, cabană, cort. Direcția Budapesta . Acolo urma să ne întâlnim cu gasca de la Cluj compusă din incă 11 persoane, Scami, Luluța, Horațiu, Dan, Marius, Mircea, Attila, Anett, Iuri, Cornel, Andrei, toți unul și unul, profesii diferite alături de care eu și Lala urma să participăm la marea aventură din Extremul Orient rus.

 

20160921_215219


Citeste si:

Despre autor

Guest Post
Iți place să călătorești și consideri că locurile prin care ai trecut merită văzute și de altii? Alătura-te comunității noastre și trimite-ne impresiile tale despre lume! Apasa butonul "contact" din meniu si scrie-ne!

Descoperă și alte destinații

84,000FansLike
2,070FollowersFollow

Alătură-te comunitătii noastre!

Iți place să călătorești și consideri că locurile prin care ai trecut merită văzute și de altii? Alătura-te comunității noastre și trimite-ne impresiile tale despre lume!

Comments

LASA UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here

*