Partea a doua a vizitelor am inceput-o in Belem, un cartier spre vest, mai departe de centrul orasului, situat chiar pe malul raului Tejo, o imbinare de monumente importante, atat stravechi, cat si moderne si unde se afla resedinta prezidentiala, Palatul Belem.
Aici sunt doua dintre cele mai importante repere turistice din Lisabona (si probabil din intreaga Portugalie) – Manastirea Jeronimos si Turnul Belem, care au fost declarate patrimoniu UNESCO datorita importantei lor arhitecturale, fiind construite in splendidul si unicul stil manuelin.
Impunatoarea Manastire Jeronimos, a carei constructie a inceput in anul 1501 (a avut nevoie de un secol pentru a fi terminata), a fost comandata de regele Manuel I pentru a omagia calatoriile si realizarile lui Vasco da Gama si in onoarea realizarilor maritime ale Portugaliei din perioada marilor descoperiri geografice. Este o capodopera manuelina, arcele sale si coloanele zvelte sunt atat de fin si delicat sculptate incat par a fi dantelarii de portelan. Aici se afla mormintele lui Vasco da Gama si Luis de Camoes – poetul national care a relatat despre descoperirile si cuceririle portugheze, ale regelui Manuel I si al sotiei sale Dona Maria, ale reginei Catarina de Austria si ale regelui Joao III, care au continuat constructia dupa moartea lui Manuel I. Este un loc magic, a carui atmosfera medievala razbate pana in zilele noastre, splendoarea fiind imposibil de descris in cuvinte.
Turnul Belem a fost construit la ordinul aceluiasi rege Manuel I, la inceputul sec XVI, pentru a consolida sistemul de aparare de pe malul raului Tejo si pentru a proteja Lisabona de piratii englezi si olandezi. Initial, se afla pe o insula din mijlocul raului, dar marele cutremur a afectat si cursul raului, asa ca fortul este acum atasat de mal. Interiorul este impartit pe patru nivele, la fiecare nivel aflandu-se cate o sala mare – Sala Guvernatorului, Sala Regelui, Sala Audientelor. De la ultimul lui nivel turistii au o priveliste de ansamblu foarte frumoasa asupra cartierului si a raului Tejo.
In apropiere, se poate vedea Monumentul Descoperirilor, care evoca aceeasi perioada a marilor descoperiri geografice, cand Portugalia domina comertul maritim intre continente. Monumentul reprezinta un vas cu trei panze pregatit sa plece inntr-un nou voiaj. Pe ambele laturi sant 34 de statui ale unor personalitati care au contribuit la reputatia tarii in acea perioada – poeti, exploratori, navigatori, calugari, cruciati. Figurile cele mai importante sant regele Manuel I, Vasco da Gama, Magellan, regina Felipa de Lancaster si poetul Camoes. Principala statuie este cea care il reda pe printul Henry Navigatorul, un vizionar al vremurilor sale, cel care a finantat numeroase expeditii de-a lungul coastei africane. De altfel, monumentul a fost ridicat pentru a comemora 500 de ani de la moartea lui. Pavajul din fata monumentului este decorat cu mozaic si reprezinta un compas cu harta lumii si rutele pe care au mers exploratorii.
Intr-o alta zi, am luat metroul pana la Gara Oriente din nord-estul Lisabonei si am vizitat Oceanariul, care este situat in Parcul Natiunilor. Zona Parcul Natiunilor a fost amenajata la sfarsitul sec XX, pentru evenimentele si expozitiile prilejuite de Expozitia Moniala Expo 98, cand s-au celebrat 500 de ani de la calatoria lui Vasca da Gama in India. Ea a fost transformata in totalitate dintr-o zona industriala intr-una rezidentiala, moderna, cu constructii futuriste, complet diferite de ceea ce am vazut in celelalte cartiere ale Lisabonei.
Oceanariul (pentru preturi de intrare si activitati click aici) este construit chiar pe raul Tejo, accesul facandu-se printr-o pasarela pietonala. Este unul dintre cele mai mari din Europa (ei spun ca ar fi al doilea ca marime din lume). Aici se gasesc peste 25000 de pesti, pasari si mamifere marine din oceanele Atlantic, Pacific si Indian si sant reproduse o mare varietate de habitate. Este o incredibila diversitate de flora si fauna, care ne-a fermecat. De asemenea, pe mai multe ecrane se explica vizitatorilor dezvoltarea vietii oceanice.
In completarea acelei zile dedicate naturii, ne-am plimbat prin Gardina Calouste Gulbenkian, cea unde se afla muzeul cu acelasi nume si Centrul de Arta Moderna. Gradina este, practic, un mare parc, cu vegetatie din abundenta, cu alei umbroase, punctate din loc in loc cu statui, sculpturi si mici helestee.
In muzeu sunt expuse vase chinezesti, ceramica, textile turcesti si persane, tapiterii europene renascentiste, o colectie de bijuterii Lalique, picturi de Rembrandt, Renoir, Rubens, Monet. Toata colectia a fost donata statului portughez de catre magnatul petrolului Calouste Gulbenkian, un afacerist de origine armeana, nascut in Turcia, dar care a emigrat la Lisabona in timpul celui de al doilea Razboi Mondial.
Nu as putea sa inchei fara sa amintesc de “azulejos” – elementul decorativ pe care nu ai cum sa-l ratezi in Portugalia, pentru ca este peste tot: pe fatadele cladirilor, ale bisericilor, teraselor chiar si in interiorul statiilor de metrou din Lisabona. Frumoasele placi ceramice pictate predominant alb-albastru formeaza panouri in care sant infatisate scene religioase sau scene din viata de zi cu zi a comunitatilor.
Cum am simtit eu orasul? Pentru inceput, m-a zapacit putin aglomeratia si zgomotul, nu a fost dragoste la prima vedere. Dar caldura lui, viata care vibreaza pe fiecare straduta umblata, cu fiecare ora si zi petrecuta acolo mi-a patruns in suflet si a ramas pentru totdeauna. Lisabona m-a cucerit definitiv si o recomand cu multa placere, ca destinatie pentru o vacanta de neuitat.
LISABONA – Episodul I: O PLECARE CU PERIPEȚII
LISABONA – Episodul II – DESCOPERIND ORAȘUL
Surse foto: Rodica V, messagez.com
