Marco Polo – Călătorul cu un milion de povești

Oamenii au fost dintotdeauna fascinati de necunoscut. Aceasta curiozitate nesfarsita a dus la descoperirea unor teritorii noi, cu popoare si culturi diferite, cu diverse credinte sau structuri sociale. Istoria este plina de aventurieri curajosi care au influentat lumea, au schimbat destine si au pregatit caile pe care au pornit viitorii exploratori. In secolul al XIV-lea, Orientul si Occidentul erau despartite de lumea musulmana, astfel incat europenii acelor vremuri nici macar nu isi puteau imagina cum era viata in Orient. Intr-o epoca in care nimeni nu se aventurase inca in acest teritoriu cunoscut ca Orientul Indepartat, a existat un om care a facut o calatorie de 25 de ani in acele regiuni care nu erau nici macar trecute pe harti. 

Acesta a fost Marco Polo, probabil cel mai faimos calator din lume si unul dintre primii scriitori de travel. Un venetian care, la doar 17 ani, a pornit impreuna cu tatal si unchiul lui sa exploreze Asia. A fost o calatorie ce a durat o mare parte a vietii lui – s-a intors in Venetia dupa aproape 25 de ani. A inspirat generatii de calatori cu povestirile lui care ofereau o viziune fascinanta asupra imperiului lui Kublai Khan, a Orientului Indepartat, a matasii si a Chinei. Cartea lui – “Calatoriile lui Marco Polo” – a fost, initial, considerata o “poveste” iar despre intamplarile relatate se spunea ca erau inventii, insa, cu trecerea timpului, europenii si-au dat seama de valoarea informatiilor pe care le oferise Marco Polo si si au inceput sa calatoreasca si ei in Orient, unind cele doua lumi si inaugurand perioada marilor descoperiri.

Marco Polo m-a intrigat si m-a fascinat in acelasi timp. Am vazut toate serialele care au fost inspirate din viata lui si am fost mereu interesata sa citesc si sa aflu cat mai multe despre viata incredibila a acestui om, despre calatoriile lui uimitoare si despre mostenirea pe care a lasat-o umanitatii. 

Despre copilaria lui se stiu putine: se crede ca s-a nascut in Venetia, dar unii spun ca s-ar fi nascut pe Insula Korcula, pe teritoriul actual al Croatiei. Tatal lui Marco, un bogat negustor venetian, era plecat impreuna cu fratele lui intr-o calatorie de afaceri cand i s-a nascut fiul. Fratii Nicolo si Matteo Polo aveau diverse legaturi comerciale cu Orientul Apropiat si au plecat inca dinainte de nasterea lui Marco. A fost o calatorie lunga: din  Constantinopol in Sudak – o colonie venetiana de pe coasta Crimeei, apoi spre Volga si Sarai – capitala Hoardei de Aur, in Bukhara unde se opresc pentru cativa ani si, in final, la curtea lui Kublai, marele han al Chinei, unde sunt obligati, practic, sa stea cativa ani pentru ca nu puteau pleca fara permisiunea hanului. In cele din urma se intorc in Venetia. Marco era deja adolescent, se pare ca avea 15 ani cand si-a vazut tatal pentru prima data.

Cand cei doi frati Polo s-au intors in oras dupa o atat de lunga absenta, s-au organizat mari petreceri pentru a sarbatori revenirea lor, petreceri care au durat cateva zile si i-au adunat laolalta nu numai pe membrii familiei si pe vecini. Toti locuitorii Venetiei erau curiosi si doreau sa-i vada cu proprii lor ochi si sa se convinga ca se intorsesera vii si nevatamati. Nicolo si Matteo povesteau despre oamenii, traditiile si templele luxoase pe care le-au intalnit in locurile acelea indepartate, iar toti erau uimiti de acele povestiri despre culturi atat de diferite. O persoana importanta, insa, lipsea de la acea revedere: mama lui Marco. Din pacate, murise cu un an inainte de intoarcerea acasa a sotului ei. 

In urmatorii doi ani, fratii Polo au ramas acasa, timp in care Nicolo a observat ca tanarul Marco era fascinat de povestile lui din calatorie si devenea din ce in ce mai interesat de activitatea de comerciant. El incepuse deja sa lucreze ca negustor si era foarte interesat de bogatiile ce puteau fi obtinute din Orientul Indepartat. 

In plus de asta, Nicolo si Matteo erau emisari ai Marelui Han care ii trimisese cu scrisori pe care sa le transmita papei. Kublai ii rugase de asemenea pe frati sa se intoarca insotiti de 100 de savanti  – pentru a afla mai multe despre crestinism si cultura occidentala si sa aduca mir sfintit de la mormantul lui Iisus din Ierusalim. Poate parea neobisnuita curiozitatea lui legata de crestinism, dar devine de inteles cand aflam ca mama lui era crestina a cultului nestorian.

Dupa acesti doi ani petrecuti in Venetia, fratii Polo decid sa se intoarca in Asia pentru a-si indeplini promisiunile fata de Kublai Han. De aceasta data, impreuna cu tanarul Marco Polo. In loc de 100 de invatati, Papa trimitea doar doi calugari dominicani. Duceau, insa, cu ei, marfuri pretioase din Vest. Si s-au oprit pentru scurt timp la Ierusalim pentru a lua niste mir sfintit. Inainte de plecare, hanul le daduse Paisa – un permis special care le permitea sa calatoreasca oriunde in interiorul granitelor imperiului si, in plus, erau bine tratati in orice oras s-ar fi oprit. Ei vor calatori din Venetia catre Acra (actualul Israel) si vor continua cu caravana prin Armenia, Anatolia, Georgia, Bagdad. In timp ce traversau Persia (Iranul de astazi)  au fost atacati de banditi, iar cativa oameni au fost capturati si ucisi. Cei doi calugari s-au speriat, au parasit grupul si s-au intors in Italia. In cele din urma, dupa traversarea Desertului Gobi ei ajung la palatul de vara al hanului de la Shangdu, la nord de Marele Zid, cunoscut acum sub numele de Xanadu. 

In cartea lui, Marco Polo povesteste cat de surprins a fost de numarul mare de oameni – China fiind mult mai populata fata de Europa; de bogatiile intalnite – jad, matase, blanuri, mirodenii, arme; de complexitatea societatii, de casele neobisnuite, rotunde – iurtele, de alimentatia diferita – de exemplu, foloseau mult produsele lactate; de sistemul complex de livrare a mesajelor, de folosirea carbunelui si a banilor de hartie, a bancnotelor. Acestea toate erau noi si complet straine pentru Marco. 

Cei trei venetieni sunt primiti foarte bine la curtea Marelui Han. Cand Nicolo i l-a prezentat pe fiul sau lui Kublai, imparatul a facut din tanarul care ajunsese la 20 de ani unul dintre cei mai apropiati supusi ai sai. A fost impresionat de inteligenta lui si de faptul ca vorbea limbi straine si ii asculta cu interes povestirile despre obiceiurile si legendele diverselor regiuni ale lumii pe care le strabatuse in drumul pana acolo. L-a invatat pe Marco Polo limba si obiceiurile mongole, l-a folosit ca emisar al sau nu numai in tari straine ci si in interiorul imperiului si l-a trimis sa faca rapoarte in diverse zone. Marco Polo a ramas alaturi de Kublai Khan timp de 17 ani si a calatorit, ca ambasador al acestuia, la Yanzhou, Hangzhou, in Vietnam, India, Burma (actualul Myanmar), Bangladesh sau Tibet. In acest timp, tatal si unchiul lui Marco Polo erau consilieri militari pentru imparatul mongol.

Dar de ce acesti negustori venetieni au devenit atat de importanti in Imperiul Mongol? Pentru ca, acolo, statutul social era determinat de rasa. Clasa sociala cea mai inalta era formata exclusiv din mongoli, care desi nu erau numerosi si-au impus puterea, au supus clasele de jos si le-au impus acestora slujbele nedorite. Urmau persii, arabii, europenii si alte rase pe care ei le numeau “cu ochii colorati”, apoi chinezii din nord si pe treapta cea mai de jos a ierarhiei sociale se aflau chinezii din sud. Occidentalii se aflau printre clasele cele mai inalte pentru ca mongolii duceau lipsa de oameni pentru armata, de oameni care sa conduca si au apelat la ajutor occidental, pentru ca era periculos sa numeasca localnici in functii de conducere. Acesti oameni “cu ochii colorati” erau folositi in politica si armata pentru a spriini cauza mongola, iar Marco Polo a fost unul dintre acesti occidentali de care Kublai s-a folosit in scopuri politice. In Mongolia acesti straini nu aveau restrictii in ceea ce priveste locurile unde puteau locui, erau intotdeauna tratati cu bunavointa, li se acordau privilegii comerciale speciale si erau incurajati sa isi pastreze traditiile si stilul de viata.

Marco, Nicolo si Matteo nu intentionasera sa ramana pentru totdeauna in Mongolia, numai ca hanul a refuzat sa le acorde permisiunea de a se intoarce acasa pentru ca nu dorea sa se desparta de cei mai buni sfatuitori ai sai. Ocazia s-a ivit in 1290, dupa 17 ani petrecuti in Imperiul Mongol, cand li s-a permis sa plece pentru a escorta o printesa mongola care urma sa se casatoreasca la Tabriz. Pentru ca drumurile pe uscat fusesera inchise din cauza vremurilor tulburi din Asia Centrala, Kublai Khan a pregatit 14 vase maiestuoase demne de o printesa, incarcate cu provizii de apa si mancare. A fost o calatorie lunga si dificila, cu multe pericole si greutati, iar multi dintre membrii echipajului au murit – au plecat la drum 600 de oameni, la final au ajuns 18. A  durat trei ani si a trecut prin Vietnam, Java, Sumatra, India. 

Dupa ce au ajuns in Tabriz cu misiunea indeplinita, Marco Polo a aflat ca murise Kublai Khan. Stiau deci ca se pot intoarce acasa fara nici o alta obligatie fata de imparatul mongol. La revenirea in Venetia, dupa 25 de ani, gasesc in vechiul lor cartier oameni pe care nu-i cunosteau, iar rudele lor nu i-au recunoscut nici ele. Marco Polo avea 41 de ani, iar tatal si unchiul lui putin peste 70. S-au facut cercetari indelungate pentru a se afla daca erau sau nu impostori iar in timpul acesta ei isi povesteau peripetiile si imparteau suveniruri din tinuturile straine, in special mirodenii. Povestea lor s-a raspandit in toata Venetia, iar oameni de rand si nobili ii invitau in casele lor pentru a auzi povestile lor de calatorie. 

In acele timpuri, Venetia era in conflict cu Genova iar Marco Polo a luat parte la razboi ca ofiter de marina in armata venetiana, dar a fost luat ostatic si intemnitat. In inchisoare l-a cunoscut pe Rusticello, un scriitor din Pisa, caruia i-a vorbit despre cei 25 de ani petrecuti peste mari si tari si despre diversele experiente traite in Asia. Fascinat de povestirile acelea, Rusticello s-a hotarat sa le adune intr-o carte si astfel au aparut “Calatoriile lui Marco Polo” (titlul original este “Amintiri din lume”). In acest timp, tatal si unchiul lui au oferit bani in schimbul eliberarii, dar genovezii nu au acceptat. In final, dupa ce s-a semnat un tratat de pace intre Genova si Venetia, Marco Polo a fost eliberat si s-a intors acasa. 

Asa cum se stiu putine lucruri despre copilaria lui, tot la fel de putine detalii se cunosc despre viata lui Marco Polo de dupa aparitia cartii. Dupa ce tatal si unchiul lui au murit, el a continuat activitatea acestora, a facut negot cu Egipt, Siria si alte tari de-a lungul Marii Egee. Se spune ca, inainte de moartea sa, a fost intrebat daca povestirile lui sunt adevarate sau inventate iar raspunsul lui ar fi fost: “Nu am spus nici jumatate din ceea ce am vazut”! 

Cand au fost publicate “Calatoriile lui Marco Polo” in secolul XIV, multi au considerat ca istorisirile lui nu erau demne de luat in seama. Deoarece in Europa se stiau foarte putine lucruri despre celelalte continente, s-a crezut ca povestea lui Marco era o inventie. Cu toate acestea, dupa moartea lui, cartea a fost adesea folosita de negustori si navigatori deoarece reprezenta cea mai cuprinzatoare sursa de informatii despre geografia lumii. Cand europenii au inceput sa exploreze noi teritorii, multe dintre faptele relatate de Marco au fost confirmate astfel ca a inceput sa fie considerata o sursa demna de incredere. In secolul XIX, cand s-a inceput explorarea Asiei Centrale, cartea lui era inca folosita.

In ciuda impactului urias pe care l-a avut asupra generatiilor urmatoare, se pare ca originalul s-ar fi pierdut. Ceea ce ne-a ramas este un numar mare de manuscrise – nu mai putin de 140 – pe care s-a bazat prima publicare, scrise in diferite limbi si dialecte: un amestec de italiana si franceza veche, latina, dialectul toscan sau venetian.

Moartea lui Marco Polo nu a atras atentia nimanui in Venetia, unde a fost inmormantat in Biserica San Lorenzo. Din nefericire, nu exista nici un semn care sa indice mormantul sau. Desi mostenirea lasata de el a fost uriasa. Odata cu trecerea timpului, s-a confirmat ca in “Calatoriile lui Marco Polo” erau cuprinse relatari bazate in cea mai mare parte pe fapte reale si descrieri obiective ale diverselor civilizatii asiatice. Aceasta carte a devenit un fel de biblie pentru toti cei care calatoreau in Asia de Est, a inspirat multe generatii sa porneasca in calatorii pline de aventuri pentru a descoperi lumea si a sporit substantial cunostintele europenilor despre geografia Orientului. Cristofor Columb a petrecut mult timp studiind “Calatoriile lui Marco Polo”, copia lui  dupa aceasta carte aflandu-se in Sevilla la Biblioteca Colombina. Dupa numeroasele insemnari mazgalite printre randuri si pe marginea paginilor, este evident ca a consultat adeseori aceasta carte cand si-a planificat calatoria.

Cartea lui Marco Polo este foarte amanuntita si plina de originalitate, de aceea a inspirat atatia exploratori si aventurieri din generatiile urmatoare sa isi indeplineasca visele si, in acelasi timp, sa extinda caile de comunicare intre tarile din lumea intreaga. Cu siguranta, omenirea va mai vorbi inca multa vreme despre Marco Polo, despre remarcabilele lui realizari, despre viata lui fascinanta si despre calatoria care i-a marcat intreaga viata. 

Pentru imagini s-au folosit urmatoarele surse
www.marcopolo.fandom.com;
www.worldatlas.com;
www.korculainfo.com;
www.factsanddetails.com;
www.academiaplay.es;