Sebastian Butcovan e un personaj dinamic în comunitatea băimăreană. Fără să fi fost vreodată vreo mare sportivă sau să mă învârt în cercurile lor, ne intersectam uneori pe pista de alergare din parc, la unele competiții, acțiuni sociale sau postări pe facebook. Antrenează cu pasiune pe oricine, indiferent de vârstă, formă fizică sau categorie: amatori sau profesioniști.
Anul trecut, în plină pandemie, mi-a atras atenția o inițiativă năstrușnică de-a lui Sebastian: punerea Maramureșului pe onorabila listă mondială a locurilor în care se desfășoară competiții Everesting.
Conceptul a fost creat în 1994, de către George Mallory, nepotul unui alpinist celebru care și-a găsit sfârșitul în încercarea de a cuceri celebrul pisc, în 1924. ,,Everesting-ul” propune sportivilor de anduranță sau celor amatori, să atingă Vârful Everest cumulând urcări și coborâri ale unui deal sau munte, într-un anumit interval de timp. Încercarea se poate face în alergare sau pe bicicletă.
Primul eveniment de acest gen în România s-a organizat în 2015. Astăzi există deja peste 20 de competiții omologate.
Tradus prin demersul lui Sebastian, însemna: 18 urcări/coborâri ale pârtiei Mogoșa / Șuior, într-un interval de 24 de ore, astfel încât, prin cumulare, participanții să însumeze 8848 de metri, aproximativ 70 de kilometri.
Cel mai interesant aspect la această competiție, mi s-a părut faptul că fiecare participant e într-o luptă cu sine, fiecare își stabilește propriul obiectiv, Everest-ul personal.
Pentru o bubulină ca mine, performanță ar însemna să ajung măcar o dată în vârf, pe când, pentru un sportiv adevărat, acest rezultat ar fi un mare eșec. Însă nici nu cred că e foarte important rezultatul de pe podium. Fiecare concurent care reușește să parcurgă pârtia de la Mogoșa până în vârf și să o coboare măcar o dată, primește medalia de finisher.
Clasamentul final se stabilește în funcție de numărul de urcări și de timpul realizat. Anul acesta, ,,Mogoșa Everesting” va avea loc în 7 august.
Nu cred că există vreun băimărean sau băisprian care să nu aibă amintiri legate de Mogoșa. Localizat la poalele Munților Gutâi, Mogoșa a oferit o oază de relaxare pentru orășeni atât vara, cât și în anotimpul hibernal.
Cadrul natural e fermecător. O pădure se oglindește în luciul lacului, o pârtie de schi prevăzută cu telescaun urcă până la Vârful de 1246 de metri. Cu o adâncime de șapte metri și o suprafață de patru hectare, Lacul Bodi era bazinul nostru olimpic pe timp de vară sau ,,patinoarul” nostru, iarna.
Aici cred că am dormit prima dată într-un cort, am încercat prima pereche de schiuri, aici mi-au fost furați primii pupici. Nu cred că e cineva care să nu-și fi imaginat cum ar fi să trăiești în misterioasa căsuță de pe lac. Parcă nu mi se schimbă anotimpurile, dacă nu dau o tură de lac la sfârșitul fiecărui sezon.
E uimitor cum se transformă nuanțele și umbrele în funcție de perioada din an sau de momentul zilei. Apoi, tiptil, am trăit cu stupoare o perioadă în care turistul era mai degrabă tolerat, decât dorit. Apăreau din senin tot felul de interdicții și taxe.
La un moment dat, aveai impresia că nici să respiri pe mal, n-o poți face gratis. Însă, anul trecut, totul s-a schimbat. ,,Domeniul Mogoșa” a fost preluat de o echipă tânără, cu viziune și drag de oameni. Lucrările de reamenajare nu sunt încă finalizate, dar, au reușit, cumva, să creeze o comunitate. Vara trecută, am participat la câteva cântări live.
În plină pandemie, când oamenii erau mai înstrăinați unii de alții decât au fost vreodată, am avut bucuria să descopăr o atmosferă de poveste. La foc de tabără, la niște ,,tapas” neaoșe cu zacuscă sau vinete, pe ritmuri de chitară, oamenii au descoperit cât e de simplu să fii fericit.
Nu la cinci stele, ci la milioane de stele scânteietoare deasupra lacului; nu la concerte cu mii de spectatori, ci la ,,cântări” cu 200 de suflete calde; nu la confortul fotoliilor de piele, ci la ,,împunsăturile” baloților de paie; nu la vitezele uimitoare ale ski jeturilor, ci a blândei plutiri a flotei jucăușe de rățuște. Cam asta a fost atmosfera de la ,,Domeniul Mogoșa” de care m-am îndrăgostit și tare mi-aș dori să o regăsesc!
Domeniul Mogoșa oferă facilități pentru evenimente culturale sau sportive. Inițiatorul evenimentului ,,Mogoșa Everesting”, Sebastian Butcovan, a avut amabilitatea să ne răspundă câtorva întrebări.
SaCalatorim: Te rog să spui, pentru cititorii noștri, cine este Sebastian Butcovan și de unde își găsește el resurse să-și proiecteze o variantă mai bună pentru fiecare colaborator?
Sunt antrenor personal full time de câțiva ani. Ajut oamenii care doresc să-și schimbe modul de a trăi prin sport. Fie că este vorba de a pierde kilograme sau pentru a renunța la canapea, pentru a se tonifia sau pur și simplu pentru starea de bine pe care o dă mișcarea, alergarea, exercițiul fizic. Antrenez un grup de alergare ,,Run for your life”.
Așa cum se deduce și din nume, nu este vorba doar despre alergare, ci și despre prietenie, despre viață, despre munte, despre oameni faini. De asemenea, am un proiect sportiv pentru adolescenți, un grup ,,Teenage Gang” în care facem antrenamente de forță, rezistență, alergare, adventure, drumeții, alergare montană, hiking, ieșiri pe apă, toate acestea pentru a crea o alternativă la gadgeturile care îi țin prizonieri pe mulți dintre ei.
Am un background sportiv de alergător montan, dar am practicat și triatlonul (înot, bicicletă, alergare). Particip la competiții de alergare montană deoarece locurile în care ajungi în alergare sunt minunate, la fel ca oamenii din categoria asta de sportivi.
Am înființat și ,,Club Sportiv de Alergare Montană Maramureș”, în ideea de a promova mișcarea pe munte prin antrenamente sau prin organizarea de competiții. ,,Mogoșa Everesting” este prima. Vor urma și altele, în Maramureș avem adevărate comori montane.
Unde îmi găsesc resursele? Se spune că atunci când faci ceva cu pasiune, nu vei mai munci nici măcar o secundă. Eu mi-am redus programul de muncă la zero ore pe zi. Din pasiunea pentru alergare, pentru munte, pentru mișcare în natură, de acolo îmi găsesc resursele, dar mai ales fur energie de la oamenii faini pe care îi antrenez.
SaCalatorim: Cam cât ,,suport logistic” implică organizarea competiției? E ,,Mogoșa Everesting” Everestul lui Sebastian Butcovan?
Este o competiție de 24 de ore. Cea mai importantă resursă este resursa umană, adică voluntarii. Și, cum printre iubitorii de munte sunt doar oameni unul și unul, am avut parte de voluntari extraordinari, încă de la prima ediție. Unii dintre ei s-au transformat anul acesta în concurenți. După ce își fac propriul Everest, rămân în punctele de control ca voluntari, ceea ce este extraordinar.
Organizarea Mogoșa Everesting nu este Everestul meu. Pentru că fac totul cu pasiune și plăcere și pentru că nu sunt singur. Am în jur voluntari, prieteni și parteneri care fac ca totul să fie ușor de realizat.
SaCalatorim: La sfârșitul lunii mai, erau deja 92 de participanți înscriși, 76 confirmați în doar două săptămâni de la deschiderea înscrierilor pe https://mogosaeveresting.ro. Care este situația acum, când mai este o puțin până la ediția cu numărul doi?
Deocamdată avem 163 de înscriși. Se vor ocupa toate locurile și va fi cerere suplimentară. Dar anul acesta, toată logistica este pentru 200 de persoane și nu vom suplimenta numărul de participanți.
SaCalatorim: Cei care reușesc să efectueze 18 urcări, pe lângă medalii, vor intra în posesia unor insigne de argint Mogoșa Everesting. În vremurile acestea, în care toată lumea încearcă să ,,peticească” ravagiile economice ale perioadei pandemice, cum a reușit echipa organizatoare să găsească sponsori sau sprijin în comunitate?
Când proiectul e bun, partenerii își doresc să facă parte din el. ,,Mogoșa Everesting” e despre emoție. Despre limite. Despre oameni deosebiți. Despre determinare. Despre Maramureș. Cum să nu îți dorești să fii parte dintr-un astfel de demers?
Maramontsport va oferi tuturor participanților o vizieră HAD. Drumul Marmaureșului și Quick Mobile vor oferi tuturor participanților tricouri profesionale de alergare. Domeniul Mogoșa contribuie cu ,,pasta party”. Alevia oferă suplimentele necesare efortului. Peeroton prin Maratonic, aduc băutura de hidratare. Avantaj Prim, resursa financiară absolut necesară. Ummoc vine cu hamace pentru zona de relaxare. Salvamontul asigură suportul de intervenție în caz de accidente, iar SocialFM e partenerul media. Cred că ni se vor mai alătura și alții dornici să participe la emoția aceasta, care se numește ,,Mogoșa Everesting”.
SaCalatorim: Anul trecut au reușit să atingă altitudinea de 8848 de metri patru alergători, iar câștigătorul ediției a fost Mikia Andy, care a ajuns la această performanță în 17h:54min. Numele lor se regăsesc pe lista concurenților de la cea de-a doua ediție? Luptă pentru păstrarea titlului sau e mai mult o competiție de palmares, o performanță de atins ,,o dată-n viață”?
Trei din cei patru câștigători s-au înscris și în acest an. Fiecare are Everestul lui. Fiecare are propria motivație pentru care face efortul acesta uriaș. Ceea ce simți într-o competiție de ultra-anduranță este greu de descris în cuvinte. Nu este vorba despre palmares, ci despre ceea ce simți. Iar ca să simți, trebuie să participi și să te duci cu efortul propriu acolo unde este Everestul tău.
SaCalatorim: Într-o postare de-a ta, pe care mi-am permis să o împrumut de pe facebook, spuneai: ,,Partea cea mai faină la un ultra, e că ajungi la limită. Ajungi în momentul acela în care spui: gata, eu nu mai fac niciun pas mai departe. Și totuși, găsești resurse să continui. Apoi, te găsești pe tine. Orice urmă de mască dispare. Rămâi așa cum ești tu. Și nu îți pasă. Dacă vrei să cunoști cu adevărat un om, într-un timp foarte scurt, aleargă împreună cu el un ultra maraton montan. Veți rămâne prieteni sau vă veți despărți pentru totdeauna.” Care e procentul celor care îți rămân prieteni? E muntele un loc favorabil manifestării omeniei și a conceptului de ,,îmi pasă” sau procentul de lichele e identic indiferent de altitudine?
Muntele triază oamenii. Este interesant de observat cum, de exemplu, gunoaiele dispar de pe munte, nu se mai văd în acele locuri în care este necesar să ieși bine din zona de confort ca să ajungi. Cu cât efortul de a ajunge în acel loc este mai mare, cu atât gunoaiele sunt mai puține. La ,,Mogoșa Evresting” s-au creat anul trecut relații pe viață și va fi la fel și anul acesta. Între participanți. Între voluntari. Între participanți și voluntari. Este un vibe aparte la ,,Mogoșa Everesting”.
SaCalatorim: Ce astepți de la ediția de anul acesta?
Aștept ceea ce caut zi de zi: emoție. Și am un feeling că va fi din plin.
,,Mogoșa Everesting” e un eveniment care creează emulație în întreaga comunitate. Poți fi iubitor de munte, sportiv amator sau profesionist, sponsor, voluntar, simplu spectator, fiecare are aportul său în reușita competiției. Și după cum ați auzit, în Maramureș oamenii sunt primitori și cu inima deschisă.
Haidați pe la noi, să vă convingeți!
