Cea de a doua zi a micii noastre escapade de Anul Nou pe celebra Riviera Franceza se anunta a fi, din punct de vedere meteorologic, o zi ploioasa: sanse de precipitatii 80% spuneau site-urile de specialitate. Si cum aveam planificata vizitarea catorva vile interesante din doua mici localitati aflate in aproapierea Nisei, le-am grupat pe toate in aceasta zi mohorata si in care, intr-adevar – contrar sperantelor mele – a plouat continuu.
Am plecat si de aceasta data tot cu trenul si in 30 de minute eram in Beaulieu sur Mer, un orasel, as spune eu – desi ei il numesc sat – foarte stilat, linistit, elegant si plin de farmec, ce are o pozitie privilegiata, aflandu-se la jumatatea distantei dintre Nisa si Monaco. Datorita climei blande, a vegetatiei bogate, a imaginilor spectaculoase oferite de intalnirea marii cu muntele, a fost o destinatie de vacanta foarte cautata de aristocratia europeana si, in prezent, de oamenii de afaceri din intreaga lume. Printre capetele incoronate sau personalitatile care au locuit in vacante sau permanent in Beaulieu au fost Imparateasa Sissi, Regina Victoria, tarii si marii duci ai Rusiei, Regele Leopold al II-lea al Belgiei, Sir Winston Churchill, Thomas Lipton, Gordon Bennett – proprietarul New York Herald, Tolstoi, Cehov, Suzanne Lenglen – primul star international al tenisului feminin, Clark Gable, Charlie Chaplin, Rita Hayworth si lista ar putea continua.
Pe noi ne-a adus in Beaulieu sur Mer urmasul unor bancheri germani, pe numele lui Theodore Reinach – un intelectual de exceptie, un pasionat de elenistica si de tot ce reprezenta sau avea legatura cu Grecia Antica. Datorita acestei iubiri a aparut Vila Kerylos, ca un tribut adus civilizatiei din care el spunea ca isi trage radacinile democratia. Construita la inceputul sec 20, intre anii 1902 si 1908, este o reconstituire extrem de luxoasa a unei vechi locuinte nobiliare grecesti si are la baza modelul unui palat de pe Insula Delos, din sec 2 i.Hr. Aceasta reproducere este completa: decoratiunile de perete, mobilierul, coloanele, mozaicurile complicate, frescele colorate, tesaturile, chiar si o fantana intr-un peristil, totul ii invita pe vizitatori sa paseasca inapoi in Grecia Antica. Interiorul vilei este inspirat din constructii si reprezentari antice din Roma, Pompei si chiar Egipt. Mobilierul, scaunele, mesele, taburetele sunt copii ale modelelor originale expuse la Muzeul National de Arheologie din Napoli. Pentru confort s-au facut, insa, “concesii” si s-au utilizat dotari moderne: electricitate, incalzire in pardoseala si bai cu instalatii sanitare sofisticate.
“Kerylos” inseamna “pescarus” – sau “Halcyon” – si este considerata o pasare de bun augur, despre care scriitorii antici spuneau ca, la solstitiul de iarna, statea pe mare intr-un cuib plutitor, fermeca vanturile si valurile, facandu-le calme si linistite. Asa cum este asezata, pe un varf de stanca si cu valurile marii spargandu-i-se de ziduri si ferestre, pare ca si ea domina si stapaneste apele.
Vila este o constructie de o arhitectura complexa, in care se imbina subtil luxul Greciei Antice si confortul modern al locuintelor de vacanta in stil Belle Epoque. Pentru ridicarea ei s-au folosit materiale din cele mai pretioase: marmura de Carrara, lemn exotic pentru mobilier, stucaturi a l’antique. Resedinta este organizata in jurul unui peristil – o curte interioara mare, inconjurata de 12 coloane din marmura, la parter fiind camerele pentru petrecerea timpului liber – camera de zi, sala de mese, biblioteca – iar la etaj sunt dormitoarele si baile private.
In holul de la intrare unde peretii sunt decorati cu fresce si podeaua este lucrata in mozaic – asa cum, de altfel, este in toate celelalte incaperi – ne-a intampinat o statuie in marime naturala a lui Solon, poet si om de stat atenian din Grecia secolului 6 – o copie dupa statuia antica originala de la Muzeul National din Roma.
Putin retrasa fata de restul incaperilor de la parter este “The Balaneion” – spa-ul familiei, baia termala – lucrata in intregime din marmura, intr-un stil tipic grecesc, o camera ce a fost dedicata naiadelor – nimfele apelor dulci, curgatoare, a izvoarelor si fantanilor.
Cea mai spectaculoasa si fastuoasa incapere este “The Andron” – salonul barbatilor, ai carui pereti sunt acoperiti cu marmura italiana, iar tavanul este lucrat din lemn de esenta rara. Pe masute si etajere, de jur imprejurul camerei, sunt expuse statuete si copii ale unor vase antice grecesti.
Biblioteca a fost camera de lucru si lectura a lui Theodore Reinach si are mobilierul lucrat din lemn de stejar iar birourile sunt de genul podium, la care se lucreaza stand in picioare, la fel ca grecii antici. Modelul care a servit drept inspiratie pentru aceasta incapere a fost o biblioteca descoperita in 1762 la Herculaneum.
La etaj sunt camerele private ale proprietarilor, fiecare dintre ei avand dormitor si baie proprie, plus o incapere comuna. Dormitorul Doamnei Reinach este denumit “Ornithes” – camera-pasare, datorita picturilor cu lebede si pauni de pe pereti.
Am ajuns si la “Erotes”, dormitorul stapanului casei, incapere care este dedicata lui Eros – zeul iubirii si al dorintelor. Pentru coloanele si culoarea rosie din zona de dormit excentricul proprietar s-a inspirat de la palatul din Knossos, Creta, iar patul este o copie a unui model original gasit in Pompei.
Dupa o scurta plimbare prin gradina vilei, printre maslini, vita-de-vie, chiparosi, palmieri, mirt si oleandri ne-am incheiat vizita in Galeria de Antichitati aflata la nivelul marii, unde valurile loveau usor in ferestre, mangaindu-le si parca dorind sa ajunga la statuile din interior, copii ale celor mai frumoase statui greco-romane: Afrodita, Atena, Diana, Apollo, Marte, Discobolul.
Si ca sa termin, totusi, istoria acestei uimitoare resedinte, trebuie sa va spun ca Theodore Reinach si-a petrecut aici vacantele, impreuna cu familia, pana la moartea lui in 1928, cand casa a revenit, prin testament, Institutului Francez al carui membru era. A urmat o perioada trista si intunecata, pentru ca in perioada celui de al doilea razboi mondial vila a fost confiscata de nazisti iar cei ce locuiau la acel moment acolo – fiul din cea de a doua casatorie a lui Theodore Reinach, impreuna cu familia lui – au fost trimisi in lagarul de la Auschwitz, unde au murit. Dupa terminarea razboiului, urmasii lui din prima casatorie au primit inapoi vila si au locuit aici pana in 1966 cand a fost inclusa pe lista monumentelor istorice si transformata in muzeu.
Pe mine m-a fascinat vila si toata povestea ei: sa fii atat de bogat incat sa iti cumperi o bucata de teren in locul favorit din lume, cu privelisti splendide de jur imprejur, apoi sa construiesti acolo o casa in stilul tau preferat, sa aduci un palat grecesc din sec 2 pe marginea marii, pe Riviera Franceza!
Informatii practice:
- intre Nisa si Beaulieu-sur-Mer sunt 10 km si se poate ajunge cu autobuzele 81 – statia “Kerylos” sau 100 – statia “Eglise”, pretul unui bilet este 1,50 euro/pers./sens; sau cu trenul din oricare gara din Nisa – pretul biletului este 3,20 euro/pers/sens
- pretul biletului de intrare este 11,50 euro, sau 8 euro pentru tineri intre 7-17 ani, studenti si profesori; copiii pana la 7 ani, jurnalistii si cei care lucreaza in turism beneficiaza de gratuitate
- se poate vizita in toate zilele, 365 de zile/an, astfel: de luni-vineri 14-18; in week-end, in zilele de sarbatori si in vacantele scolare 10-18; ultima intrare este permisa cu 30 minute inainte de inchidere
- in schimbul unui act de identitate care ramane la intrare ca si garantie, se ofera un audioghid – este absolut esential pentru a putea profita la maxim de vizita; se ofera informatii foarte detaliate despre fiecare incapere, despre mobilier si exponate si, in plus, date suplimentare despre cultura Greciei Antice, despre bucataria greceasca veche, despre zei, practic se spunea povestea casei si a tot ce se afla in ea
