Marea Estica
Inainte sa trecem la mancare, as vrea sa incep cu Marea Estica, ultimul punct vizitat in acest minunat periplu coreean.
Seara… in fata acestei mari, frontiera intre cele doua rivale – Japonia si Coreea de Sud, simti puternic mirosul de alge si scoici. Si daca vine vorba de scoici, o sa va povestesc cum, coreenii mananca scoici crude “la gratar”, facute in sucul propriu. Iar restaurantele si terasele de pe mal ofera aceasta experienta in modul cel mai propriu: gaura in masa, foc cu jar dedesubt, gratarul deasupra, iar clientii se ocupa de prajeala. Gustul… va las pe voi sa il descoperiti daca veti avea vreodata sansa… 😉
Partea Culinara a lucrurilor…
Am vrut sa inchei aceasta experienta cu un discurs / scurt curs de bucatarie coreeana… si nu de alta, ci pentru simplul fapt ca mi se pare o parte extrem de importanta din aceasta cultura, o parte care evoca simplitate, creativitate dar si o istorie tumultoasa a locului. Caci daca nu ar fi fost necaz, si ti-ai fi permis un peste la gratar, de ce sa il mananci crud? Sau poate e dovada unei gandiri mai simple si mai directe de atat?
Ah, si era sa uit! Aici nu vei gasi cutite! Da, chiar deloc! Nici de uns, nici de taiat! Singurele cutite folosite in bucatarie se numesc foarfeci… Si apoi sa vezi ce interesant e sa tai pizza cu foarfeca! :)) Nu pot sa ma decid care varianta e mai eficace…
Daca ar trebui sa fac un rezumat, as spune ca aceasta limba (culinara) e extrem de variata, mai ales daca vrei sa te intreti, sa mananci sanatos, si sa nu te plictisesti in veci! Cum nu sunt o prea mare carnivora, dar nici o ierbivora convinsa, am gasit placere in a manca ceva nou, care sa nu fie gras si greu la stomac, in fiecare zi! Si acuma vine partea importanta a lucrurilor, si ceea ce iti va spune orice nutritionist, si anume ca a combina carbohidratii (fainoasele, paste, cartofi, malai) cu proteinele (produse animaliere: carne, lactate, branzeturi etc.) prezinta un efort de digestie pentru organism, si deci se asimileaza mai incorect, sa zicem asa. Adica mai concret, corpul digerind gresit, asimileaza un surplus de grasimi rele, nu doar cele sanatoase. Si uite asa ne ingrasam! Dar daca o masa numai contine deloc carbohidrati? (sau aproape deloc) Pentru ca tin sa mentionez si sa subliniez, ca orezul nu e nici fainos, dar nici animalic :)).
Da, in bucataria coreeana e extrem de greu de gasit ceva pe baza de fainoase, si nu pe orez. Deci, nu-ti face griji de silueta, poti manca! 😉
Si sa nu uitam de partea picanta a lucrurilor…Ce vreau sa spun e ca aici toate-s picante…si nu picante ca in Europa, ci ca si in Asia… adica restaurantele coreene de pe la noi imita foarte vag acel gust! Interesant e ca la inceput nu reusesti sa distingi nuantele de picant, dar dupa ce papilele gustative ti se obisnuiesc cu ele, vei vedea ca lumea incepe sa prinda culoare… Si se mai spune si ca acest ingredient face minuni pentru acea renumita DIGESTIE.
Imi amintesc prima data cand Gayun mi-a facut un platou tipic coreean, pe vremea cand eram inca colege de camin la facultate, mi-au dat lacrimile!! Si nu de fericire, ci mai degraba de durere! Papilele mele gustative urlau de durere! hehehe De atunci, multe s-au schimbat, dar mai ales faptul ca am ajuns sa reusesc sa savurez aceasta bucatarie in adevaratul sens al cuvantului…
In plus, adresa mea favorita pentru o cina de-a dreptul wuaw, este Hotelul Jayeon Byeol Gok, din Seul. Un bufet suedez, dar cu mancare coreeana… si imi lasa gura apa! Cel putin 50 de feluri, fara sa numaram deserturile tipice. Bucatarii, gatesc in fata ta, dupa bar. Locul, adica hotelul, destul de luxos, adica luxos de-a-dreptul. Dar cred ca a fost cina mea favorita pentru ca dintre toate aceste 50 de feluri, majoritatea contineau in exclusivitate legume si fructe, flori si alte ciudatenii. Acum precis va ganditi ca eu as fi ceva ierbivora din aia mega convinsa, dar nu e chiar asa. 😀 Si a doua parte pentru care probabil mi-a ramas impregnata in minte cina aceasta, este pentru simplul fapt ca am fost invitate. 😀
Pentru cei care nu stiu, maki sunt niste gomboti dintr-o pasta de orez lipicioasa, in interior avand un gem (de prune de obicei) si inveliti in condimente dulci: mac, scortisoara etc. E unul dintre desertele mele favorite…
Si daca vine vorba de desert, va prezint si inghetata coreeana!!!
Inghetata lor se prezinta sub forma de pudra, adica fulgi de gheata, amestecati cu alte produse dulci cum ar fi semintele si condimentele, ciocolata. Interesant este faptul ca si aceasta, ca majoritatea deserturilor (vezi makii), dar si ca o buna parte a platourilor sarate, are o textura gumoasa, destul de lipicioasa. (inspiratie = fructele de mare crude??) Cu toate acestea, e o senzatie destul de placuta!
Merita de incercat si supele lor, adevarate opere de arta!
O mica paranteza, despre una dintre felurile mele preferate, sau mai degraba despre platoul care m-a marcat cel mai mult: Noodlii Pad Thai cu Kao Phat (orez prajit cu ananas). Care nu este o mancare coreeana, ci mai degraba tailandeza, dar dupa cum imi relata Gayun, (mare amatoare al bucatariei tailandeze) felurile de mancare straine sunt facute in coreea cu o tusa locala… Deci asa Pad Thai si Kao Phat nu mananci tu in Tailanda! :)) Cele doua feluri se potrivesc de minune impreuna, caci primul are un gust picant afumat, iar cel de-al doilea e semi-dulceag. Nici o data nu am stiut ca aceste gusturi merg asa de bine impreuna! Excelent!
Un ultim cuvant, si singurul ce am reusit sa il retin din frumosul hangul – gamsahabnidaaa !!!
Multumesc si sper ca v-a placut!
감사합니다
내 사랑하는 여동생과 친구에게 감사합니다!
