Am sarit din pat in strigatele jeluitoare ale unui barbat. Buimaci, bajbaim dupa telefoane si ne uitam la ceas: ora 5. Dupa cateva clipe sinapsele lente din creierul nostru european au inceput sa se conecteze la realitate….suntem in Asia, e ora 5 dimineata iar intrusul e muezinul de la moscheea din fata noastra, care isi cheama credinciosii. Hmmm… Oricata toleranta am fata de religiile Pamantului, spiritual si dogmatic vorbind, trebuie sa recunosc ca nu am fost prea fericita de vecinatatea cu profetul! Intrebandu-l din priviri pe companionul meu de calatorie si de viata ce sa facem, acesta mi-a aratat un semn scurt din cap de „treci imediat inapoi in pat!” Nu de alta, dar vorbele rostite cu voce tare ar fi speriat somnul! Ca o supusa nevasta ce ma aflu, am executat ordinul scurt, fara macar un gand deocheat in subsidiar, mai ales ca linistea se instalase din nou. Asa ca am fost binecuvantati cu inca 3 ore de somn de bebelusi fara colici!
La ora 8, trecute fix, ceasurile au inceput sa sune iar celulele corpului nostru sa urle dupa licoarea Diavolului: cafea, cafea, cafea! Dupa prima cana de cafea solubila, pe care am avut inspiratia sa o luam aseara de la magazinul de jos, eliberam energiile ascunse sau amortite si trecem la organizare: la ora 10 trebuie sa fim la Turnurile Petronas, unde aveam biletele de intrare rezervate deja pe internet. Dupa un dus scurt si alegerea celor mai comode tricouri si pantaloni scurti, mai dam pe gat o cana de cafea, pregatim rucsacii si aparatele foto si video si la drum! Nu inainte insa de a ne face o parere despre breakfastul oferit in pretul camerei de hotel, la restaurantul de la etajul 6. La intrare ne intampina un chelner spilcuit, mirosind lejer a ce altceva decat a curry, care ne conduce galant la o masa de pe terasa in aer liber, unde ne si repezim sa admiram privelistea si sa ne facem o idee asupra verticalitatii orasului. Aici e timpul sa dam drumul la primul woauuu al zilei.
Orasul ni se dezvaluie frumos sub priviri, colorat si deja agitat, cu cladirile lui fumurii si reflectorizante, in care parca iti tot vine sa iti retusezi machiajul sau sa iti verifici silueta. Nu e cazul nostru, insa…privirile ni se indreapta inevitabil catre turnurile gemene, semete si majestuoase,in simplitatea lor aparenta. Lasam in urma fara parere de rau amestecurile mirositoare si colorate de prin tavile de pe bufet bar si infulecam cu pofta o omleta ce probabil ar fi trebuit sa hraneasca un etaj al hotelului, sub privirile siderate ale chelnerului nostru concediat scurt cu o privire de ”ma laaaaasi????” cu efect imediat.
Grabiti, deja in intarziere – oare cand o fi trecut timpul? – ne repezim la metrou, ajungem in jumatate de ora in fata turnurilor, continuand seria woauuu-rilor si a gurilor cascate. Accesul in turnuri se face prin Surya Mall, un mall exclusivist, plin de branduri sofisticate, un fel de muzeu modern pt mine, plasticul din portofelul nababului meu nefiind destul de pregatit pt locul acesta. Nu-i bai, sunt atatea alte locuri de shoping in KL!!!
Turnurile Petronas sunt, dupa parerea mea, niste colosi cu fata umana, fata de celelalte turnuri din lume ce le-au depasit deja in inaltime. Ele au 452 de metri pe verticala, fata de vestitul Burj Kalifa, care are 828 de metri. Petronasurile au fost construite la inceputul anilor 90, fiecare turn de catre alt constructor, unul de japonezi si unul de sud coreeni, in sistem oarecum competitional, coreenii fiind cei ce au si incasat un bonus gras pt rapiditatea cu care au finalizat turnul lor. Fiecare turn are 88 de etaje, dintre care doar 78 sunt functionale si deservite de lifturi, fiecare are 300000 de tone, fiind din beton, au cea mai adanca fundatie din lume si cea mai inalta pasarela din lume, situata la inaltimea de 170 de metri. Unul dintre turnuri este destinat birourilor companiei nationale malayesiene Petronas, iar celalat este destinat birourilor altor companii, inclusiv Al Jazeera, celebra teviziune, care are un studio in limba engleza aici.
Ne-am grabit sa gasim intrarea in turnuri, lucru nu tocmai usor printre zeci de magazine, scari, lifturi si alte nebunii. Am colectat cu usurinta biletele pe care le rezervasem cu vreo 5 saptamani inainte pe internet si care au costat 80 de RM, adica vreo 82 de lei, am primit niste ecusoane cu snururi colorate si am fost repartizati unui grup de acces din 15 persoane, insotiti de un ghid foarte amabil si bine informat. Cu o engleza impecabila, fara accent de curry sau malay, acesta ne-a spus o multime de date tehnice, povesti si alte lucruri interesante despre compania Petronas si despre turnuri. Apoi ne-a dat permisiunea de a intra pe pasarela. Am stat acolo 15 minute, admirand frumusetea si relativa simplitate a constructiei, minunandu-ma de inventivitatea, talentul si creativitatea oameninlor, bucurandu-ma de minunatele privelisti asupra orasului.
De la cei 170 de metri inaltime, Kuala Lumpur mi se intandea la picioare ca o uriasa pisica lenesa, iar varfurile turnurilor imi pareau a fi doua capete de extraterstri, aplecate mirate spre mine, parca intrebandu-ma ce fac eu pe acolo. Au fost unele dintre cele mai frumoase 15 minute din viata mea, am uitat de tot si de toate, fiecare detaliu al turnurilor cucerindu-mi mintea si sufletul. Am avut ciudata senzatie ca sunt „on the top of the world” ca as putea ridica mana si as atinge cerul..si ca nimic nu e imposibil…senzatie pe care nu am avut-o atunci cand am fost in Cel Mai Inaltul Burj Khalifa, mult prea tehnologizat pentru gustul meu! Timpul a trecut imediat si ne-am trezit rugati sa coboram. Ultimile priviri s-au agatat disperate de dansul otelului cu betonul, de imbratisarea razelor cu sticla generoasa, de reflexiile cerului in intreg ansamblul….minunata combinatie creata de puterea omului… Am coborat cu mare parere de rau…mi-a placut maxim!
Am iesit din mall tacuti, si ne-am asezat afara, pe esplanada insorita din fata turnurilor, privindu-le de jos in sus si intelegand cat sunt de mari, de fapt. Coplesitoare si totusi atat de prietenoase! Va marturisesc ca am revenit la ele in fiecare zi a sederii noastre in KL, la diferite ore din zi si din noapte, salutandu-le si bucurandu-ne privirea cu acesti minunati colosi, atat de mici acum in lume dar atat de mari in inimile noastre!
