Armenia este fascinanta prin diversitatea peisajelor ei: de la zone semi-desertice pana la pajisti alpine, de la varfuri acoperite cu zapada pana la plajele cu nisip alb de la Lacul Sevan, de la padurile luxuriante din Parcul National Dilijan pana la rocile uriase, uimitoare ale Canionului Noravank. Peste toate acestea, istoria ei veche de peste 5000 de ani, cele mai vechi biserici si manastiri crestine localizate in decoruri naturale spectaculoase au transformat aceasta mica tara intr-o adevarata nestemata a Europei. Dar nu despre atractiile turistice vreau eu sa va povestesc astazi, ci vreau sa va fac pofta de Armenia vorbindu-va despre traditia armenilor in prepararea bauturilor.
Vechea Armenie era vestita pentru bauturile sale alese, datorate florei bogate si diverse de pe platoul muntos armean. De milenii, locuitorii Armeniei istorice au cultivat vita-de-vie si au produs diferite soiuri de vin si acestea nu sunt doar vorbe, nu sunt povesti, oamenii de stiinta au dovedit ca strugurii au fost cultivati pe pamanturile armenesti de mii de ani. Astfel incat nu este de mirare ca pe teritoriul Armeniei de astazi – o mica parte din Armenia istorica – se intalnesc circa 600 de soiuri de vita-de-vie.
In septembrie 2010 arheologii au descoperit o unitate completa de producere a vinului ce dateaza de peste 6100 de ani – cea mai veche din lume cunoscuta pana acum. In aceeasi zona, cu doar cateva luni inainte – in iunie 2010, descoperisera un mocasin de piele, perfect pastrat, care avea o vechime impresionanta, circa 5500 de ani, acesta fiind cel mai vechi obiect de incaltaminte din lume gasit pana in prezent. Pestera in care a fost facuta descoperirea este situata intr-o zona muntoasa din regiunea Vayotz Dzor din Armenia. Anterior, cele mai vechi vestigii ale unei unitati de producere a vinului datau de peste 5100 de ani si fusesera descoperite in anii `80 in Egipt. Cel mai probabil, vinul era preparat dupa ce strugurii erau zdrobiti cu picioarele, obicei care a persistat mii de ani in multe regiuni viticole. Cercetatorii incearca sa stabileasca cu exactitate carei culturi apartineau oamenii care produceau vin in acele timpuri si de la care a ramas acest mocasin. Cel mai probabil, se pare ca acestia apartineau culturii Kura Araxes, o straveche civilizatie trans-caucaziana.
Tot in Armenia s-a gasit o piatra sedimentara ce avea imprimata forma unei frunze de vita-de-vie, la fel de veche – 5-6 mii de ani. Nu departe de Vagharsapat, intr-o asezare neolitica, s-au gasit urme ce dovedesc fabricarea vinului. In peretii unor vase de lut descoperite intr-o necropola din epoca bronzului (sec. 8-7 i.Hr.) se pastrau, infiltrate, resturi de vin. In multe locuri din Armenia s-au gasit vase antice care erau destinate pastrarii sau consumarii vinului. Au mai fost descoperite ramasite de struguri si vin, vechi cu 5 milenii inainte de Hristos si, in urma cercetarilor, s-a aflat ca se aseamana cu unele soiuri cultivate de armeni, in prezent, in Campia Araratului. Pe teritoriul fostului Regat Urartu – denumire ce inseamna “pamanturile invecinante Muntelui Ararat”, regiune care astazi este impartita intre Armenia, estul Turciei si nord-vestul Iranului, s-au gasit inscriptii cuneiforme care dovedesc ca in acele vremuri antice s-au construit canale pentru irigatii, pivnite uriase pentru pastrarea vinului si chiar au existat monumente dedicate vitei-de-vie si vinurilor.
In scrierile lui Strabon tara care se intindea de la o mare la alta era numita “Armenia cea acoperita de vii”, Herodot mentioneaza ca vinurile de pe pamnaturile armenilor erau aduse pe Tibru si Eufrat pentru a fi vandute in Asiria, iar Xenofon povesteste ca vinurile parfumate pe care le-a gustat in Armenia erau asa de tari ca trebuiau baute foarte incet. Cultivarea vite-de-vie si prepararea vinului au fost o indeletnicire de baza in Armenia pana in Evul Mediu, iar strugurii si vinul erau asociate cu victoriile in lupte, cu viata, cu dragostea. In Armenia veche, vinul se pregatea nu numai din struguri ci si din trandafiri, coacaze, gutui si agrise. Multe legende si cantece le-au fost dedicate, iar vita-de-vie a fost un motiv des intalnit in basoreliefurile ce impodobeau biserici, palate sau khacikaruri. Strugurii au fost cultivati in aproape toate tinuturile Armeniei, iar legendele spun ca primul rasad de vie a fost plantat in satul Arghuri, la poalele Muntilor Ararat, locul unde a ajuns Noe, unde si-a asezat arca si unde a inceput sa cultive diverse plante printre care si vita-de-vie. Din pacate, satul a fost distrus la cutremurul din anul 1840.
Armenia este si una din patriile stravechi ale berii si asta s-a aflat tot datorita cronicarului grec Xenofon, care in anul 401 i.Hr. scria despre viata oamenilor din zona: “In case, pe mese, erau carnuri de capra, oaie, vita si pasare. Acolo erau, de asemenea, grau, orz si karasele (vase mari de lut ars) cu vin pregatit din orz deasupra caruia pluteau boabe de orz. In karase erau trestii mari si mici, fara noduri. Cei insetati puneau gura la trestiile acelea si trageau bautura. Si ea era foarte tare daca nu o amestecai cu apa, dar pentru cel obisnuit era o bautura foarte gustoasa.”
In vechea Armenie se faceau si bauturi tari – rachiuri, care erau numite oghi sau taki. Cei care abuzau de consumul acestor bauturi erau luati in deradere iar printr-o lege nescrisa erau prigoniti: betivul era legat de un cal si plimbat pe la casele rudelor si cunoscutilor pentru a fi facut de ras. De asemenea, daca aducea pagube cuiva era obligat sa plateasca despagubiri. In plus, cuvantul lor nu avea valoare, marturia unui betiv nu era luata in considerare, nu era admisa la nici o judecata, pentru ca nu erau considerati oameni de incredere.
La sfarsitul secolului 19, in zona rasariteana a Armeniei care facea parte la vremea respectiva din URSS, a inceput producerea coniacului. Winston Churchill, prim-ministrul englez in timpul celui de al doilea razboi mondial, era indragostit de coniacul armenesc iar Stalin il aproviziona cu regularitate. Fabrica de coniac “Ararat” din Erevan face parte, din 1998, din Grupul Pernod Ricard, lider mondial in vinuri si bauturi spirtoase premium.
Vechii armeni preparau si diverse siropuri din fructe – mere, pere, struguri, piersici, prune, caise; sau din flori, din coji de arbori tineri si din unele rasini dulci. Numai din miere se produceau douasprezece tipuri de siropuri. Dar cel mai vestit era sucul de rodie, apreciat nu doar pentru gustul lui placut ci si pentru proprietatile vindecatoare – era recunoscut ca o bautura foarte tonica, un adevarat balsam de longevitate, un dar de la Dumnezeu iar arborele era considerat “copacul vietii”.
Daca v-am starnit curiozitatea, puteti citi mai multe despre Armenia pe blogul nostru si poate, cand va planificati viitoarele vacante, o veti trece pe lista dumneavoastra. Veti gasi acolo un bogat patrimoniu cultural, atractii stravechi, o atmosfera deschisa, prietenoasa, mancaruri si bauturi delicoase. Enjoy!
