Un hotel de 8 miliarde de dolari, cu forma de vapor si piscina pe acoperis. O gradina cu baobabi tehnologizati si cantatori, legati printr-un skywalk suspendat la 30 de metri. Un centru cultural sub forma de fruct durian si una dintre cele mai mari burse din Asia. Daca v-am facut curiosi, va invitam sa faceti o vizita, macar virtuala acestui extraordinar oras, in randurile care urmeaza.
Despre aeroportul Changi International din Singapore, ce as putea sa povestesc? Deservit de peste 80 de companii aviatice ce fac legatura cu 58 de tari si aproape 200 de orase, este unul dintre cele mai bune aeroporturi din lume. Mocheta groasa cu motive asiatice, mai curata decat amaratul meu de covor de acasa, vase uriase din portelan pline cu orhidee proaspete si colorate, lumina stralucitoare si tehnologie de ultima generatie. Ati auzit de kineic rain? Ei, aici o veti vedea… asa, de decor, sa-ti bucure privirea si sa te lase cu gura cascata! Acompaniata, desigur, de acorduri delicate de pian!
Formalitatile de intrare in Singapore sunt o joaca de copil, in cateva minute mergeam voiosi spre peronul trenului rapid si elegant ce ne duce spre oras. Am optat pentru bilete cu o singura calatorie si nu pentru passuri zilnice cum facem de obicei intrucat nu intentionam sa mergem prea mult cu mijloacele de transport, ci sa o luam la talpa, ca de aia am venit, nu? In tren, in metrou, oriunde te uitai, toata lumea conectata la tehnica. Telefoane, tablete si alte chestii care ii tineau pe singaporezi, majoritatea tineri, total izolati unii de altii, inchisi intr-o lume numai a lor, a fiecaruia. Aproape ca nu isi vorbeau, doar niste zambete politicoase incremenite pe fetele pierdute prin zarile internetului. Brrr! Am facut conexiunea cu metroul in statia Tanah Menah si am ajuns usor in zona centrala.
Orasul stat insular Singapore, sau Republica Singapore, cu o suprafata de vreo 700 km patrati, este cel mai mic stat din Asia de Sud Est. Mic dar voinic, daca este sa judecam dupa faptul ca este a doua tara din lume ca densitate a populatiei, ca are cel mai mare port din lume si a patra bursa de marfuri la nivel mondial. La care, mai adaugam si un modest PIB de vreo 30000 dolari pe cap de locuitor, pt a avea o viziune mai precisa asupra locului unde ne aflam. Orasul Melionului ne-a pus la grea incercare cardurile de credit!!!
Zona centrala este impanzita de cladiri frumos construite si intretinute impecabil, cu puternic iz englezesc, inconjurate de verdeata si infrastructura impecabila. O placere sa te plimbi pe stradute, prin parcuri si peste poduri, pentru a ajunge in zona de point view mult asteptata. Am facut intai cunostinta cu simbolul orasului, Merlionul cel vestit. Mititel si incruntat, varsand apa cu furie sau asa, sa dea bine la poza, jumatate leu, jumatate peste, Merlionul sta cocotat pe un fel de scaunel si se pozeaza cu toata lumea, ca un adevarat simbol ce este.
Platforma pe care se afla mica statuie ofera prima priveliste asupra celebrului hotel Marina Bay Sands, care se identifica mai nou cu imaginea orasului. O constructie impunatoare, interesanta, delicata si ultra moderna, naucitoare cu pilonii ei curbati si piscina cu observatory deck de la varf. O imagine ce nu cred ca o poti uita vreodata si care te face parca sa traiesti intr-un vis departe de realitate. Din pacate, nu am putut sa mergem sus, pentru ca a inceput sa ploua, dar ne-am bagat putin nasul prin receptie si pe unde s-a mai putut!
Aproape ireala constructie, inconjurata de pasarele ce te duc fie la Marina Mall fie in Gardens by the Bay, cu 2500 de camere de 5 stele si cel mai mare cazinou din lume (pretul unei camere pleaca de la 300 de dolari pentru o noapte), cu 7 restaurante, un patinoar de vreo 600mp, Marina Bay Hotel a fost construit in 2010 si a costat frumusica suma de 8 miliarde de dolari. Cele 50 de hectare destinate acestui colos fac cinste acestui minunat oras, construit dupa viziunea lui Raffles pe locul unui amarat de sat pescaresc! Ei, putina evolutie nu a omorat pe nimeni, nu-i asa?
In imediata apropiere, avem Muzeul de arta si stiinta in forma de floare cu petale patrate, ca un boboc usor deschis ce ascunde frumusetile lumii. Cateva expozitii interesante, despre pietre pretioase, despre tehnologia viitorului si altele deschise in momentul acela au facut ca ora ce am petrecut-o acolo sa nu fie un timp pierdut aiurea din viata noastra.
Ne-am indepartat de zona Marina Bay, hotarati sa revenim spre seara, sa vedem spectacolul de lumini de pe esplanada din fata Marina Mall, grabindu-ne sa ne luam la tranta cu lumea mare… mergem in China Town! Trecem intai prin China Town Heritage Center sa bifam Muzeul civilizatiei asiatice si Muzeul Peranakam, unde ne-am mai usurat de niste bani dar am vazut cateva chestii absolut minunate si originale din istoria civilizatiei Peranakam. Timpul zboara, tic-tac, tic-tac si multe locuri mai sunt de vizitat…
Dupa o haladuiala de vreo doua ore prin cartierul chinezesc, naucitor de altfel, dupa vreo cateva gustarici fara nume inteligibile dar placute papilelor noastre gustative, am hotarat ca este cazul sa ne tragem sufletul si sa ne punem iarasi bine cu divinitatea si sa vizitam un templu celebru: Buddha Tooth Relic Temple and Museum.
Un templu foarte mare si interesant, cu sute de casete si nise in pereti cu diferite reprezentari ale lui Buddha, colorat si frumos mirositor, cu ofrande de flori minunate si calugari ce se rugau in legea lor! Si niste bancute atat de dragute, ascunse in niste unghere discrete, unde puteai medita in voie. Ei , am meditat ce am meditat pana cand am adormit de tot! Habar nu am daca Buddha a considerat asta o ofensa, dar nu ne-a deranjat chiar nimeni vreo 20 de minute, asa ca la plecare i-am lasat si noi un cosulet cu flori drept multumire pt gazduire! E timpul sa mergem la hotel!! Dar intai la masa….supa de nu stiu ce cu carnita de cine stie ce si alte chestii picante si mirositoare!
Somnul a fugit deja, asa ca profit de singuratatea relativa asigurata de somnul linistit al colegului de pat si ma gandesc sa fac niste treburi de femeie. Deretic putin prin rucsac, pregatesc apa de cafea si hai sa transfer niste poze de pe camera video, singurul obiect cu care mai putem face niste fotografii. Evident ca nu am luat de acasa cablul de date si am cumparat unul nou aseara, inainte de a urca in camera, alaturi de o lentila care sa faca imaginea nu stiu cum Oferita bonus de vanzator. V-am spus pana acum ca in ADN-ul meu este inscris pe undeva cuvantul antitehnica? Ei, va zic acum. Habar nu am de telefoane, laptopuri, aparate foto sau cabluri. cand plec de acasa, fiul meu imi face instructajul unde sa apas, ce trebuie sa fac si poza e gata. Dar parca bonusul ala a venit cam usor… ma rog, poate ca asa sunt singaporezii, mai amabili!
Gardens by the Bay
Cat se descarca pozele, hai sa imi fac si socotelile prin portofel si pe carduri. Constat ca unul din carduri e cam zdruncinat si ma intreb de ce. Ultima plata e de ieri…100 de dolari! La Sony Store. Gandesc ca mi se va face o surpriza azi, cu vreun aparat foto nou si ma pregatesc sa fiu surpinsa si extaziata. Mai iau o gura de cafea si mai chibzuiesc putin. Nu poate fi o camera foto, e cam ieftina…Brusc, privirea imi cade fix pe bonul de la cablul de date. 100 de dolari!!!! What?????? Fulgerator, imi amintesc ca in graba de a gasi un cablu pentru o camera care se pare ca era un model vechi, nu am mai intrebat cat costa ci pur si simplu l-am luat si gata! Acum imi explic si dragalasenia vanzatorilor si bonusul! Ei, daca in dimineata asta nu s-au intamplat lucruri, macar am avut revelatii!!! Sa nu fim tristi, urmeaza o zi minunata!
Ploaia nu ne impiedica sa mergem spre motivul principal al venirii noastre aici….Gardens by the Bay! Daca ieri am zarit de departe faimosii copaci, astazi le vom da tarcoale pe indelete.
Copacii hightech sau copacii cantatori, alte imagini reprezentative ale orasului minunat in care ne aflam, sunt de fapt niste imense tuburi de beton, acoperite cu structuri metalice care sustin niste gradini verticale in miniatura pe fiecare dintre cei 18 copaci. Inaltimea lor variaza intre 25 si 50 de metri, adapostesc peste 200 de spacii de plante si sunt legati intre ei cu un fel de pasarela, OCBC Skyway, aflata la 22 de metri inaltime, de unde ai o persepctiva asupra gradinilor si asupra golfului fantastica. Copacii care depasesc 30 de metri sunt prevazuti cu panouri fotovoltaice, generand energie care este folosita la iluminarea lor si la spectacolul de lumini si umbre seara,frumos denumit Rapsodia Copacilor.
Cand am dat prima data nas in nas cu ei, aproape ca ne-am speriat.De departe pareau atat de normali, dar apropierea de ei te copleseste, pur si simplu. Pas cu pas, vezi mai multe plante, mai multe ornamente, mai multe flori,mai multe aranjamente menite sa iti incante ochiul si sufletul. Colosii sunt inspirati probabil de baobabii de prin Africa si brusc am avut senzatia ca odata intrati in zona lor, nu ni se mai poate intampla nimic rau. Parca ramurile ce pareau atat de reale s-au unit intr-o imensa cupola, pazindu-ne de ploaie si de toate relele Pamantului. Seara, Supertree Grove canta. Ne-am plimbat printre ei, ascultand piese delicate chinezesti, acorduri minunate de chitara sau arpegii fine la pian, amintindu-ne clipe minunate din viata noastra si adunand in inima amintiri pentru mai tarziu. Era ca si cum Stradivarius ar fi mesterit o vioara din insasi gradina aceasta imensa!!!
Am pornit agale spre cele doua constructii futuriste ale gradinii – Cloud Forest si Flower Dome. Construite din sticla si metal, curbate, asimetrice, contorsionate, impresionantele aratari arhitecturale aveau sa ne poarte intr-o lume exotica, draga inimii noastre. Am inceput cu Cloud Forest, un fel de poveste despre vegetatia tropicala, spusa mestesugit prin plimbari de-a lungul aleilor frumos aranjate, cascade si pasarele cate te fac sa crezi ca zborul e un lucru normal. Culori, mirosuri, forme, toate te tranporta intr-o lume in cate timpul nu mai are consistenta. Alei serpuitoare dezvaluie o lume frematatoare, lumina imbraca totul in culoare, cristale imense iti amintesc de vechimea si puterea Pamantului, povestea se termina doar cand picioarele nu te mai asculta si gatul iti este amortit!
Dupa atatea povesti, se cerea un ragaz. Tot ce am putut face, a fost sa ne urcam intr-un copac. Nu radeti, ca nu e gluma! Chiar ne-am urcat intr-un Super Tree Grove, unde la nu stiu cati metri inaltime, este amenajat un ditamai restaurantul. Dupa ce ne-am umplut burtile dar ne-am golit cardul, daca ma intelegeti, ne incolonam frumusel catre Flower Dome. Am crezut ca seria wou-urilor se terminase, dar ne-am inselat amarnic. Nu la fel de spectaculosa ca fratele dintre nori, moderna si sofisticata constructie din sticla adaposteste cateva milioane de flori si plante decorative, care iti dau lovitura de gratie. O nebunie colorata si mirositoare, care iti ia ochii si te trimite direct in Rai, fara permisiunea sfantului Petru.
Din pacate, povestea noastra printre nori si flori trebuia sa se termine. Cu o ultima privire, cu o ultima adulmecare si cu o finala imagine pe retina ametita, am pornit cu parere de rau spre Esplanade, un alt loc minunat din Singapore, centrul cultural Esplanade sau Theatres on the Bay, unde aveam rezervat un tur de 2 ore.
Centrul Cultural Esplanade
Esplanade este o alta constructie spectaculoasa din Singapore , alintata de localnici cu „marele durian”, datorita aspectului sau de imens fruct durian. Controversata in faza de proiect de catre mai toata suflarea singaporeza, acum este una dintre mandriile acestui loc. Sub deviza”arta este pentru toata lumea” sub cupola celor doua semisfere triangulate frumos cu sticla si foite dintr-un material de aluminiu creat special pentru realizarea ei, acest loc adaposteste, pe 6 hectare intindere, sali de concert, teatre si spatii de spectacole diferite. Noi ne-am tot invartit pe acolo,ca pana la urma era sa si ratam spectacolul de jazz unde aveam bilete, dar locul este de asemenea naucitor. Nicaieri nu am vazut atat de multi tineri ocupati sau preocupati cu lumea artelor si atat de de multi oameni implicati in acte artistice.
Timpul nostru in acest oras se limitase considerabil. Soarele se apropia cu pasi rapizi de zenit. Agale, agale, impresionati de ceea ce pot face oamenii pentru oameni, am hotarat sa tragem o fuga inainte de plecare si pe la Marina Bay Mall. Nuu, nu pentru ceea ce pare evident, dragii mei! Dupa shopingul de la Sony, masa din copac si intrarile pe unde am cascat gurile, bugetul era sublim dar lipsea cu desavarsire! Abia de mai ramasese pe fundul buzunarelor ceva pt un orez cu carnita de cine stie ce si o cafea. Ca nu era si de supa si de cafea, asa ca e trebuit sa alegem. Dar spectacolul de lumini si muzica din fata mallului era fantastic si gratuit. Asa ca, incurajandu-ne reciproc ca vor veni si vremuri mai bune cand vom vizita orasul cu plastice Gold in buzunare, pline bineinteles, si mai schimband rucsacul de pe un umar pe altul, am luat din mers cina la pachet si ne-am asezat confortabil si binemeritat pe scarile de pe esplanada flancata de bogatanul de mall.
Spre deosebire de suratele fantani cantatoare de la Dubai si de la Barcelona, fantanile astea au cantat, au vorbit si au proiectat niste imagini holografice din aceeasi serie ”cum sa ramanem cu gurile cascate”. Pur si simplu o incheiere perfecta, pentru o vizita perfecta, intr-un oras perfect!
