Turist în ţara mea: Sovata, Lacul Roșu, Cheile Bicazului, Piatra Neamț

Prima parte a călătoriei mele se oprea la Ciucea, la Muzeul Memorial ”Octavian Goga”. Traseul ales pentru vacanţa familiei continuă, următorul popas fiind Sovata. Pentru a ajunge acolo, de la Gilău am urcat pentru prima dată în calitate de şofer pe mult inaugurata autostradă A3.

Din cei cinci sute şi ceva de kilometri preconizaţi, au fost executaţi cincizeci şi ceva. Cred că şi panglica folosită la multiplele inaugurări de tronsoane a fost mai lungă. Nu mi-a plăcut deloc experienţa, sigur nu mă fac în veci şofer de tir. Ştiţi parapeţii de pe margine? Aici nu formau o linie continuă, erau stâlpişor lângă stâlpişor.

La fiecare depăşire aveam impresia că maşina nu încape între tirul din dreapta şi stâlpişorii amintiţi, iar noi vom fi striviţi. Şi mă enerva cumplit că nu-mi permiteam să admir priveliştile, să-mi stochez pe retină tonurile de verde ale ierbii, auriul câmpurilor în prag de seceriş sau albastrul văratec al cerului.

Sovata

sovata-hurghis-vasileÎn Sovata am ajuns mai mult cu treabă, decât pentru relaxare, dar weekendul petrecut aici, mi-a dat ocazia să le îmbin pe amândouă. Prima atestare documentară a staţiunii Sovata provine din anul 1578, iar denumirea oficială de staţiune balneară e din 1884.

Acestei staţiuni i s-a dus buhul până peste hotare că ar fi propice fertilizărilor de toate felurile. Eram determinată să nu cedez niciunei îndatoriri conjugale, oricât de romantic ar fi fost locul. Produsul nostru de concepţie este întrupat deja în cei doi copii din dotare, moştenirea genetică a fost deja transmisă, iar planuri de mărire a familiei nu avem.

În Sovata nu îţi poţi asuma riscuri în acest sens, doamnele pornite în căutarea himerei fertilităţii, ştiu despre ce vorbesc. Deşi, în ultimul timp, zvonurile şuşotesc că de când s-a desfiinţat unitatea militară din apropiere şi procentele de reuşită au scăzut simţitor. Dar nu despre zvăpăierile mele conjugale e vorba aici. Nici n-a fost cazul, de altfel. Am prins cel mai friguros weekend din august, nu mai ştiam cu ce să ne mai înfofolim. Îmi venea să intru cu laibărul pe mine şi la duş, nu alta.

14585837_10209076129812782_1139626644_oNe-am cazat la o vilă din centrul staţiunii şi am pornit agale la plimbare. În Sovata te poţi plimba cu trenuleţul turistic, sau poţi s-o baţi cu piciorul, variană aleasă de noi. Există şase lacuri sărate, două cu apă dulce şi un alt lac sărat transformat în mlaştină, Lacul Şerpilor.

Mă rog retroactiv să nu fi fost ăsta lacul din care copiii meu au strâns într-o stică de apă minerală mormoloci şi noroi. Aceste lacuri sunt: Lacul Ursu, Lacul Negru, Lacul Aluniş, Lacul Mierlei, Lacul Verde şi Lacul Roşu; următoarele două, Lacul Paraschiva şi Lacul Dulce sunt cele nesărate. Între ochiurile de apă sunt amenajate alei, iar semnalizarea traseelor e foarte bună.  

Am citit despre un fenomen interesant pentru lacuri, cel de heliotermie. Habar n-aveam ce înseamnă asta şi nici acum nu bag mâna în foc că am înţeles exact: cică stratul de apă de suprafaţă e format din apa de ploaie sau apa prelinsă a pâraielor. Având densitate diferită (e-he, asta n-am citit, dar acum o sută de ani am dat bacul la fizică şi l-am luat), apa dulce rămâne la suprafaţă şi se comportă ca un înveliş termic.

Astfel se produce straniul fenomen: dacă la suprafaţă se înregistrează 20°C, la doar 1m adâncime sunt 30°C, iar la 1,5 m nu mai puţin de 40°C. Poate aşa se explică de ce oameni aparent normali la cap luau cu asalt apele lacului Ursu, în vreme ce eu îmi scocioram dârdâind prin bagaje, după încă o bluză cu mânecă lungă. Ursu se numeşte cel mai mare dintre lacuri, unde e amenajată principala bază de tratament.

Numele i l-au dat localnicii în 1881, de la forma asemănătoare unei blăni de urs aşternută în faţa unui şemineu, iar cu cele patru hectare întindere, e unul dintre cele mai mari lacuri sărate din Europa.

14513630_10209075921247568_474840524_o

Lacul Roşu are o suprafaţă de 1600 mp, iar numele provine o specie de crustaceu inferior, numit Artemia salina, de culoare roşie, care trăieşte în lac. În condiţii neprielnice, respectiv o găletuţă goală de iaurt şi hrănit cu frunze şi chipsuri de trei copii cu veleităţi de biologi marini, cu regret vă anunţ că nu rezistă mai mult de două zile, până-şi dă obştescul sfârşit. Sper doar că nu e ocrotit de lege şi că banda simpatică de cercetători nu e pasibilă de nicio pedeapsă.

Din centrul staţiunii mi-am achiziţonat din magazinaşele de artizanat farfurii decorative de Corund, magneţi de frigider, căsuţă de păsărele pentru casa de la ţară, un scăunel de lemn pictat manual…

Mai că aş fi negociat şi pentru un dulăpior pictat, dacă n-ar fi sunat cu atâta amabilitate vocea raţiunii, respectiv a soţului meu: “Vai, da’ de ce să nu-l iei, vorbeşte, poate-l au şi pe fra’-su mai mare, eu pot merge acasă şi cu Fanny”. Să spunem că m-am comportat ca o soţie supusă şi ascultătoare, renunţând la ambiţiile shoppingăreşti, deşi, la un moment dat, dacă o ladă de zestre ar fi fost niţel mai ieftină, îl şi vedeam cu biletul de transport în comun în mână.

În toate cele trei zile petrecute aici, nu mi-a fost cald deloc, deşi localnicii îşi primesc călduros oaspeţii. Populaţia Sovatei e de 10.385 de locuitori, conform ultimului recensământ. 87,66% sunt maghiari, 8,24% români, iar 1,89% romi.

Pentru cârcotaşii cărora nu le iese procentul de 100 % precizez că diferenţa de 2,1% nu are apartenenţa etnică declarată. Poate nişte ore de limba română n-ar strica pentru personalul care serveşte direct turiştii. Am blocat o tânără vânzătoare, când i-am cerut un banal corn cu ciocolată. Amabilă, se dădea de ceasul morţii încercând să-mi onoreze comanda, dar pur şi simplu nu înţelegea ce-i cerusem. Chiar şi în restaurante eram întâmpinaţi întâi în maghiară, apoi în limba română. Însă cu ospătarii ne-am înţeles ceva mai bine.

Lacul Roşu

La începutul verii, când ne-am conturat traseul de vacanţă, nu ne gândeam că o să ne indepărtăm atât de tare de Baia Mare. Eu sunt singurul conducător auto din familie, iar asta doar de nevoie, nu datorită vreunui talent deosebit.

Când astrele s-au aliniat în aşa fel încât să ajungem până spre centrul ţării, am zis că n-ar fi mare efortul să mai mergem două ore cu maşina până la Piatra Neamţ, locul de baştină a celui mai bun prieten din facultate, pe care nu-l văzusem de 13 ani.

Poate cu toţii aţi avut unul din ăsta în grup, care îţi era şi drag, dar îţi venea şi să-l iei la palme când făcea prostii. Pe-al meu îl cheamă Bogdan şi tare aş fi vrut să-l strâng în braţe după atâţia ani şi să văd eu cu ochii mei că e bine. Drumul spre prietenul poznaş trecea prin Cheile Bicazului, aşa că din oraşul Gheorgheni, m-am luat la trântă cu serpentinele până in oraşul Bicaz.

14572093_10209075899767031_1314516171_oÎn judeţul Harghita, la 26 de kilometri de Gheorgheni, la poalele munţilor Hăşmaşul Mare, se află Lacul Roşu, numit de localnici şi Lacul Ghilcoș sau Lacul Ucigaş.

Vorbim de un lac de baraj natural, la latitudinea de 983 m, creat în urma unui cutremur din 1838, cand au avut loc alunecări de teren, sau în urma unor furtuni puternice, se vehiculează mai multe eyplicaţii. Aici nu e vorba de mici alunecări, ci de un versant întreg, cu pădure de conifere al muntelui Ghilcoş.

Trunchiurile molizilor răzbat şi azi din apă, iar dacă îţi închiriezi o bărcuţă, te poţi plimba în voie printre cioate. Uite cum cutremure, calamităţi naturale şi trecerea anilor n-au reuşit să distrugă în întregime o pădure, pe când azi o semnătură coruptă pe un petec de hârtie şi maşinile de tonaj mare, pot. Activiştii de pe facebook scanează numere de tiruri şi raportează furtişagurile, însă apatia şi nepăsarea factorilor decizionali fac ca ultimele păduri virgine ale Europei să fie tot mai restrânse.

Am avut noroc că doi poliţişti încercau să fluidizeze oarecum traficul şi să îndrume oamenii spre locurile de parcare, altfel la aglomeraţia prinsă de noi, era jale.

Sursa: Romania Dacia - WordPress.com
Sursa: Romania Dacia – WordPress.com

Ne-am plimbat pe lângă lac, am hrănit cu pufuleţi răţuştele şi ne-am bucurat de privelişte. E foarte straniu să vezi trunchiurile iţindu-se din apă, de obicei luciul apei privea în sus spre coroana copacilor.

Numele lacului provine de la Pârâul Roşu, care strabate straturi ce conţin oxizi de zinc. Legenda spune că la momentul cutremurului, versantul s-a prăbuşit peste un sat întreg, culoarea provenind de la sângele victimelor. De data asta, mie îmi surâde mai mult explicaţia ştiinţifică. Cu cei 114.676 m² ai săi, vorbim despre cel mai mare lac natural montan din Romania.

Cheile Bicazului

Cheile Bicazului fac parte din Parcul Naţional Cheile Bicazului-Hăşmaş, iar ariile protejate sunt Lacul Roşu, Cheile Bicazului şi Hăşmaşul Mare.

Pe aici se trece graniţa dintre Transilvania şi Moldova. Râul Bicaz, cu cei patru afluenţi ai săi, Cupaşul, Lapoşul, Bicăjelul şi Şugăul au acţionat zeci de  milioane de ani în peretele de rocă al muntelui, iar perseverenţa lor ne aduce în faţă ceea ce noi numim azi, Cheile Bicazului, o luptă cu verticala câştigată de apă.

E greu să-ţi imaginezi cum un simplu pârâiaş a sfredelit roca, creându-se astfel formaţiuni de stâncă de până la 350 de metri. Peisajul e sălbatic, piscurile impresionante sunt o invitaţie pentru alpinişti, cadrul natural ar putea găzdui orice regizor în căutare de locuriri spectaculoase. În cazul în care personajele din Avatar ar renunţa la gheţurile nordice şi ar căuta un climat mai blând, aici le-aş vedea.

Drumul care şerpuieşte printre stâncile pleşuve e spectaculos, iar stâncile găzduiesc peşteri şi grote care se cer explorate.

14543518_10209075947368221_527223570_nCei 8 kilometri care străbat cheile i-am străbătut bară la bară, într-o zi fierbinte de august. Pe drumul oricum foarte îngust, am încercat să ocolesc maşini parcate anapoda, cârduri de gură-cască, tarabe tradiţionalo-chinezeşti, turişti blindaţi din cap până-n picioare cu articole din Decathlon, câteva Piţi pe tocuri dornice de o poză nouă de profil şi chiar şi un caniş cu fundiţă magenta, aproape prăbuşit sub roţile maşinii mele, odată văzîndu-se scăpat din braţele mamiţicii ce ţinea profesionist Iphonul cu unghiuţele ei tehnice.

N-a păţit nimic patrupedul, iar la viteza de melc pe care o aveam, reuşeam cel mult să-i descâlcesc vreo doi cârlionţi. După alţi 30 de kilometri, am ajuns la Bicaz. Am renunţat să bifăm celebrul baraj, am preferat să ajungem la Piatra Neamţ pe ziuă.

14551068_10209075948128240_2022019355_o

Piatra Neamţ

La Piatra Neamț am ajuns după amiaza. Ne-am dat întâlnire cu vechiul prieten la o pensiune rustică aproape de intrarea în oraș. Aveți relații nealterate cu oameni pe care poți să nu-i vezi ani de zile? Așa a fost în cazul nostru.

După ce ne-am mirat că trecerea anilor, 13 la număr, fost blândă cu noi, nu ne-am hoșcăit de tot, doar ne-am expandat considerabil, am stat la o poveste de parcă  ne-am fi văzut  și săptămâna trecută. Vechi prieteni de Felix, dacă ați sughițat mai mult în mijloc de august, e din cauza noastră. V-am pomenit pe fiecare și am încercat să compilăm frânturile de viață care ne erau familiare nouă, sau lui.

Acum eram oameni mari, părinți , proprietari de apartamente, detinatori de credite, adulți  cu responsabilități, aflați la mijlocul vieții. Însă cu ochii minții eu vedeam tot  studenții petrecăreți de altădată, care la nevoie știau să facă minuni din două ouă și-un kil de cartofi. După ce-am depănat amintiri, ne-am îmbarcat consorții și moștenitorii  în mașinile proprii, și-am pornit de-a turiștii prin oraș.

Sursa: www.e-excursii.com
Sursa: www.e-excursii.com

O dorință mai veche de-a mea, încă de pe vremea când celebrul Pinalti își lăuda realizările pe orice post TV, era să urc cu telegondola. Cu toții au căzut de acord să îmi satisfac și damblaua asta, așa că de la gară am stat încolonați cu mic, cu mare să urcăm la cota Trei Coline de pe Cozla.

Traseul telegondolei se întinde pe  1.915 m și trece pe deasupra întregului oraș. E funcțională din 2008, iar prețul unei călătorii e de 8 lei dus/întors. Punctul terminus al călătoriei cu telegondola e  in Poiana Trei Coline, un platou montan care oferă panorame uimitoare.

Aveam ghizi buni care ne-au explicat că panglica șerpuitoare e Valea Bistriței, că în zare vedem Barajul și Lacul de acumulare Batca Doamnei. Tot de aici se poate lua telescaunul și merge la pârtia de schi, tubing, snowboard sau se poate continua drumul spre Trei Caldari.

Exista puncte de observație și telescoape care îți pot aduce toate frumusețile ce te înconjoară mult mai aproape. La magazinele de suveniruri poți să-ți ușurezi buzunarele, sau îți poți potoli foamea și setea la spatiile de alimentație publica disponibile.

Un asteroid cu indicativul 100897 descoperit in San Marcello, în Italia, a fost botezat cu numele orașului, de către Alfredo Caronia. Nu știu cate urbe mioritice se pot mândri cu astfel de realizări.

telegondola-piatra-neamtDupă ce am coborât cu telegondola, am dat o tura pentru copii la gradina zoologica, apoi ne-am plimbat prin centrul istoric al orașului. Curtea Domnească, construită de Ştefan cel Mare în perioada 1468-1475, e marea atracție a orașului.

Deșteapta doamnă wikipedia spune că prima atestare documentară a Curții Domnești de la Patra Neamț apare într-un document emis in anul 1491, când Ştefan cel Mare face danie Mănăstirii Tazlău trei sate “care au fost din ocolul curților noastre de la Piatra“. Din construcțiile originale s-au păstrat o parte din pivnițele casei domnești (unde se află acum un muzeu) și porțiuni din zidul sudic de incintă.

Sursa: OrthPhoto.net
Sursa: OrthPhoto.net

Din același complex arhitectural mai fac parte Biserica “Sf. Ioan Botezătorul” și Turnul Clopotnița. Biserica zidită în 1497-1498, este caracteristică stilului arhitectural moldovenesc din acea perioadă. Turnul a fost adăugat in 1499 şi e  construit din piatră brută.

La momentul vizitei noastre mica biserică era plină de lume aflată la slujba de vecernie. Turnul Lui Ştefan e situat în imediata vecinătate.

Cu cei 19 m înălțime promite turiștilor o panorama a întregului oraș. Curtea şi-a pierdut funcţionalitatea inițială în secolul al XVII-lea, apoi secolul  XVIII i-a diminuat importanţa, pentru ca in al XIX-lea să fie supusă unui amplu proces de degradare. E rândul nostru să-i scriem istoria, iar secolul XXI ar putea să-i redea strălucirea de altădată.

Sursa: fotolucian.blogspot.ro
Sursa: fotolucian.blogspot.ro

Targu -Neamţ

Târgu Neamț este situat în judeţul Neamț, la o altitudine medie de 365 m, pe terasa râului Ozana. Obiectivele turistice care-l recomandă sunt Cetatea Neamțului, casa unde a crescut poeta Veronica Micle, Humulești, sau cele douăzeci de mănăstiri ortodoxe fortificate din partea nordică a județului Neamț, cele mai cunoscute fiind  Văratec, Agapia sau Secu.

Populația e de aproape 19.000de locuitori. Noi n-am reuşit în călătoria noastră să vizităm decât o mică parte din obiective.

Casa Memorială  Ion Creangă; Parcul Tematic

14550957_10209075985649178_1600053723_oIn Humulești, devenit acum un cartier la orașului Târgu-Neamţ, se poate vizita casa memorială a lui Creangă. Lângă aceasta, gard în gard,  un întreprinzător particular a deschis în 2004 un parc tematic cu personajele din lumea lui Nică. Intrarea se face achiziționând un bilet pentru modica suma de 2 lei.

Lumea ce ţi se deschide odată trecut pragul, e de poveste. Acolo dai nas în nas cu Nică, mătuşa  Mărioara, Moș Chiorpec, Calul Bălan, Smărăndița Popii, Irinuca și caprele ei,   vulpea cea șireată, ursul păcălit, pupăza din tei….

Am văzut în ochii adulților licăriri copilărești şi zâmbete infantile. Copiii se simțeau ca într-un Disney Land autohton şi pot spune că într-o jumătate de oră, cât am zăbovit acolo, s-au făcut mii de poze. Există câteva încăperi care găzduiesc o comoară etnografică: de la costume naționale ancestrale, până la obiecte utilizate în gospodăriile secolelor trecute.

Replici în mărime naturală a tăranilor autentici moldoveni sunt surprinse în scene credibile: la şezătoare, la moară, la târg, la muncile gospodărești… E de apreciat un astfel de demers, iar efectul e de întoarcere in timp.

14522603_10209076000929560_1929461990_oGard in gard cu parcul tematic amintit, e muzeul memorial Ion Creangă. Programul de vizitare e zilnic: 9-17 (octombrie – martie); 10-18 (aprilie – septembrie). Luni: închis. Prețul biletului e de 4 lei, iar pentru fotografiere se percepe o taxa de 10 lei.

14528376_10209076003209617_1374901500_nCăsuţa arată exact ca cea din manualele de limba romană de pe vremea mea. Ghidul care însoţeşte turiștii e din aceeași poveste. Cu o voce caldă, numai bună de depănat poveşti, cred că știe orice despre şturlubaticul Nică, bălaiul năzdravan.

Cei care au răbdare să-i asculte destăinuirile, nu vor regreta. Căsuţa e văruita în alb, are la fereastră muşcate şi găzduiește obiecte de patrimoniu: scrisori originale, ediții vechi ale cărţilor lui Creangă, manuscrise, obiecte care au aparținut familiei…Vezi prichiciul vetrei, iar la glasul blând al ghidului, cu inima vezi chiar “mâţele jucându-se cu şfara cu motocei”, copilul cu părul bălai “care râde la soare, doar s-o îndrepta vremea”, ceaslovul-călău al muștelor…

Te întrebi cum o odaie atât de mică era funcțională pentru opt suflete şi de ce acum avem nevoie de apartamente imense în care tot nu încăpem unii de alții. Dar asta e altă poveste, probabil am uitat că sufletul nu de spațiu are nevoie, ci de alt suflet care să-i ţina de urât.

Cetatea Neamţului sau Cetatea Neamţ

14543427_10209076034650403_935079756_nPrima atestare documentară a Cetăţii Neamţului e din 1395. A fost construită în două etape, de către Petru I Muşat şi Ştefan cel Mare. Pe aleea care urcă dealul Pleşu, până la 480 m altitudine, la Cetatea Neamțului, întâlnești la tot pasul târgoveți ambulanți care te îmbie cu felurite mărfuri, de la obiecte artizanale tradiționale, până la chinezării kitschoase.

Din marea de comercianți, am remarcat-o pe Ionela Lungu, artist plastic. Pe frumoasa humuleșteancă o văzusem în primăvară la Antena 1, la Neaţa cu Răzvan și Dani. Ea plăsmuiește cu mâinile-i dibace bucăți de humă, le prelucrează și creează chipuri autentice de țărani moldoveni coborâți parcă din amintirile lui Nică. Îmbrăcată în costumul ei popular, cu o floare prinsă în părul împletit cosițe, e la fel de frumoasă și adevărată, precum sunt creațiile sale.

După 15 minute de urcuș șerpuit prin pădure, am ajuns la maiestoasa Cetate a Neamțului. Mai fusesem aici cu părinții, în copilărie, și de abia așteptam revederea. Cetatea a fost beneficiara unui proiect amplu de resaturare şi reconstrucţie între 2007-2009.

14551049_10209076031210317_1102077554_oAccesul în impresionanta cetate medievală se face pe un pod cu 11 piloni de piatră ridicat ameţitor deasupra văii. De-a lungul vremii şi-a îndeplinit cu demnitate rolul de apărare, ţinând piept în funcţie de vremuri turcilor, tătarilor, ungurilor sau polonilor.

Ultima parte a podului era mobilă, un sistem de scripeţi putând sigila intarea, fâcând cetatea aproape imposibil de cucerit. Curtea interioară oferă o terasă cu deschidere la întreaga zonă.

E locul preferat de turişti pentru fotografii, şi pe bună dreptate, panorama e uimitoare:valea Moldovei și a Siretului, „Ozana cea frumos curgătoare şi limpede ca cristalul”, drumul către Transilvania…

Din zona de exterior se poate pătrunde în încăperi amenajate în spiritul vremii, cu pereţi împânziţi de explicaţii istorice. Aici, celebrii plăieşi i-au ţinut piept în 1961 armatei condusă de Ioan Sobieski, episod descris de Costache Negruzzi.

Este suficient să închizi o clipă ochii, că în urechi îţi sună muzica lui Phoenix, iar Sergiu Nicolaescu, pârcălabul cetăţii îşi etalează actele de eroism. Aici, celebra Doamnă Oltea i-a refuzat fiului înfrânt, nimeni altul decât Ştefan cel Mare, întoarcerea acasă.

Oare la care dintre ferestre stătea când îşi trimitea din nou fiul în braţele duşmanilor? Cât de multe poveşti ar avea aceste ziduri să spună, la câte evenimente nu au fost ele martore în atâtea veacuri?!

14569213_10209076028450248_214642863_nÎn şase veacuri de existenţă, o singura dată şi-a deschis porţile fără luptă, în faţa  lui Mihai Viteazul. În timpul domniei lui Alexandru Lăpuşneanul Moldova devine vasală Imperiului Otoman şi domnitorul e nevoit să o incendieze. Pagubele nu au fost extreme, datorită pietrei folosite pentru construcţie, episod relatat de cronicarul Grigore Ureche.

Întreaga vizită în cetate e o lecţie de istorie care n-ar trebui ratată de nimeni. Soarta cetăţii e asemănătoare istoriei poporului român: zbuciumată şi nedreaptă.

La ieșirea din cetate am mâncat poale-n brâu calde, servite de o doamnă în costum național dintr-un lighean imens, acoperit cu un ștergar brodat de niște mâini binecuvântate.  Aveau gustul celor făcute de buni, minunata mea buni, care m-a crescut cu atâta dragoste și de care mi-e un dor imens, de când a plecat într-o lume mai bună.

Din senin s-a iscat o ploaie de vară caldă, care ne-a grăbit pașii spre adăpostul unei pensiuni.Apoi drumurile noastre s-au despărțit: prietenii noștri s-au întors la Piatra Neamț, iar noi am pornit agale spre Maramureș. Ne-am despărțit cu ochii în lacrimi, cu promisiunea că nu vor mai trece ani până la revedere. Am plecat împăcată, Bughi al nostru are o familie frumoasă și fericită, are o nevastă minunată, un copil deştept şi nu-i merge nici rău.


Urmareste mereu pagina noastra de Facebook pentru a fi la curent cu toate noutatile care se intampla in lumea calatoriilor! Sa calatorim mai mult, mai ieftin, mai bine!

 

Despre autor

Alina Coman
Eu sunt Alina, om cald, optimist și pozitiv. Îmi cultiv în permanență o naivitate prin care văd lumea mai mult bună decât rea, iar viața mai mult veselă decât tristă. Sunt profesor de limba engleză, mamă a doi copii minunați și voluntară ca vocație. Fostul meu soț spunea despre mine că sunt “turistul nebun”, care trebuie păzit și supravegheat. Din cauza simțului meu de anti-orientare, tind să-i dau dreptate. În materie de călătorii, nu am pretenții prea mari. Simplul fapt că pornesc la drum spre oriunde, îmi aduce pe buze un mare zâmbet. Prin intermediul acestui blog mi-am regăsit pasiunea din studenție pentru scris, când, o bună perioadă de timp, mi-am făcut banii de buzunar în calitate de colaborator al unui ziar orădean.

Descoperă și alte destinații

85,800FansLike
2,070FollowersFollow

Alătură-te comunitătii noastre!

Iți place să călătorești și consideri că locurile prin care ai trecut merită văzute și de altii? Alătura-te comunității noastre și trimite-ne impresiile tale despre lume!

Comments

LASA UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here

*