Trebuie sa recunosc ca mi-am dorit mult sa ajung in Georgia. In urma cu doi ani eram in Armenia si doar nesansa a facut sa nu pot ajunge si la Tbilisi macar pentru o zi. Poate ca e un moment potrivit pentru orice si …momentul potrivit a fost acum si nu atunci.
Georgienii sunt tare mandrii cu tara lor. Legenda favorita este aceea conform careia la facerea lumii Dumnezeu a chemat toate popoarele si le-a dat fiecaruia pamantul in care sa traiasca, oprindu-si unul si pentru El. Georgienii fiind la petrecere nu au venit decat cu mare intarziere cand totul era impartit. Astfel ca lui Dumnezeu i s-a facut mila de ei si le-a dat pamantul care il oprise pentru Sine. Acu`… ca sa fiu sincer nu stiu cat adevar contine aceasta legenda dar, daca ceva e adevarat, e cu siguranta faptul ca georgienii au intarziat la intalnirea cu Creatorul 😛
Cum ajungi?
De la bun inceput trebuie stiut ca pentru a intra in Georgia ai nevoie de pasaport valabil cel putin 6 luni de la data intrarii si nu ai nevoie de viza daca stai mai putin de 90 de zile. Zbor Turkish Airlines pe care toata lumea i-a laudat pentru calitatea serviciilor. Compania se mandreste cu premiul primit pentru al doilea an consecutiv ca cea mai buna companie aeriana europeana. Dupa parerea mea nu sunt deasupra altora decat dintr-un singur punct de vedere: servesc mancare la bord. E ceva, nu? In conditiile in care in ziua de azi toate companiile taie din servicii ca sa ramana cu preturi competitive. Biletul a fost cumparat cu multe luni inainte si a costat 330 euro. Escala la Istanbul pentru o ora jumatate, numai bine pentru a arunca o privire in duty free urile insiratea de-a lungul aeroportului.
Dupa o asteptare de 15 minute au sosit si bagajele. Pentru prima data de cand calatoresc mi-am gasit bagajul rupt. In mod normal, in astfel de cazuri te prezinti cu “jalba-n protap” la biroul de reclamatii din aeroport, completezi un vraf de hartii, si astepti solutionarea problemei. De multe ori te agiti cu telefoane si in final ramai tot cu bagajul stricat si fara nici o despagubire. Drept urmare am sarit peste acest pas si m-am indreptat catre iesire in cautarea unui taxi. In drum am oprit la ghiseul unei banci pentru un schimb valutar. Moneda nationala este Lari iar paritatea este de 2,4 lari pentru un euro. Ca peste tot, e recomandabil sa urmariti nu doar cursul la casa de schimb ci si informatiile referitoare la comision.
Transfer si transport local
Stiam de la prietenul meu georgian ca pretul unei curse din aeroport in centrul capitalei Tbilisi este de aproximativ 30 lari.
In fata aeroportului taxiurile erau aliniate disciplinat, in fata lor fiind un “controlor de traffic”, angajat al aeroportului, care te “repartiza” la masina. Prima intrebare era unde te duci, iar dupa ce auzea destinatia, zambea dand afirmativ din cap. Toate taxiurile erau albe, noi, SUV uri. Odata urcat, observ cum “controlorul” face semn soferului sa porneasca taxatorul si sa isi puna centura. Abia apoi am vazut ca pe fiecare usa era inscriptionat “ask the driver to start the tax machine please” adica “cereti soferului sa porneasca taxatorul”.
Din aeroport legatura cu orasul este facuta de o mica autostrada, doua benzi pe sens si asfalt proaspat. Pretul la benzina este de 2,3 lari / litru, putin mai ieftin decat la noi. Nu dupa mult timp am observant insa ca afisajul electronic al ceasului de taxat disparuse… Am incercat un dialog cu soferul dar s-a dovedit unul inutil. Nu vorbea sau… se facea ca nu vorbeste nicio alta limba in afara de georgiana. In 20 de minute am fost in fata hotelului, soferul scriindu-mi mandru pe o bucata de hartie “40”. Voiam sa comentez dar in acelasi timp m-am gandit ca “ciupitura” a fost de bun simt si decat sa incep vizita mea aici cu un dusman, mai bine sa fac un om fericit. Bine, adevarul e ca… nu asta am gandit… Imi venisera in minte soferii de taxi din Bucuresti cu care trebuie sa te certi de fiecare data pentru astfel de lucruri… Merita mentionat faptul ca exista autobuze sau trenuri care fac legatura cu centru orasului dar in conditiile in care alfabetul georgian este de neinteles (pentru mine cel putin), nu m-am aventurat…
In oras se circula cu metroul (va marturisesc ca nu l-am utilizat niciodata) sau cu maxi taxiurile pe care nu le-as incerca nici daca m-ar plati ei pe mine. Super aglomerate, conserve cu roti… Taxiurile in schimb misuna non stop iar pretul este relativ mic.
Trebuie insa spus ca o data cu noul val de turisti, taximetristii georgieni se comporta ca cei damboviteni: nu se prea utilizeaza ceasul, tarifele sunt negociabile (musai sa stabiliti tariful inainte de a va urca in taxi), masinile stau sa cada dar, si in aceste conditii, preturile sunt mici. O cursa spre centrul orasului de la periferie costa intre 5 si 10 lari in functie de cat de bine negociezi (1 euro = 2,4 lari). Intr-un oras care se dezvolta vazand cu ochii si care cu siguranta nu a fost gandit pentru un asemenea trafic, circulatia in sine si parcarea masinii este o adevarata aventura. Desi in zona de centru exista doua parcari subterane mari, acestea stau aproape goale (pretul pe ora este sub 1 euro) iar stradutele centrului vechi sunt blocate indiferent de ora…
Despre cazare
Am ales un hotel central, oficial de 4 stele, practic de 2 jumate. Pretul a fost acceptabil pentru ca rezervarea a fost facuta cu cateva luni in urma de prietenul si ghidul meu local Rezi: 45 euro / noapte. Locatia foarte buna, camera mare, cu cele necesare. Teoretic WIFI, practic: “signal poor, not connected”. In privinta internetului in camerele de hotel se pare ca eu am cel mai mare ghinion din lume: aproape niciodata nu functioneaza la parametrii normali.
Cred ca am mai spus-o dar merita sa repet: trebuie sa stiti ca in ultimii ani Georgia atrage tot mai multi turisti. WizzAir a deschis oarecum si mai mult portile prin zborurile inaugurate pe aeroportul din Kutaisi aducand calatori din diverse colturi ale Europei. La inceput turistii au fost atrasi de aceasta destinatie “exotica” in sine, iar mai apoi, cu putina publicitate si de preturile relativ scazute fata de Vestul Europei. Georgienii nu s-au lasat “pacaliti”si s-au adaptat din mers. Astfel un hotel pentru care plateai acum vreo 4 ani 40 de euro pe noapte a ajuns sa ceara acum 70-80. Asa ca a explodat afarea cu hosteluri, mai ales in centrul vechi al capitalei. Oricine avea o camera doua, hop si sigla de hostel. Si, precum bine stiti deja, pentru tinerii dornici mai degraba de bautura si petreceri ieftine, conditiile in acestea hosteluri nu sunt prea relevante. Important e sa ai un refugiu dupa o noapte de petrecere…
Ca si o concluzie referitoare la cazare, va recomand o documentare temeinica atunci cand va alegeti cazarea. Cautati si pe forumuri, citit si alte review-uri ale celor care au stat acolo si nu va lasati pacaliti de una doua imagini spectaculoase. De-a lungul anilor, eu am stat si in hoteluri de 4 stele si in hosteluri de 15 euro / noapte si pentru ca ma documentasem suficient inainte, am gasit exact ce vazusem inainte online. Ca sa va faceti o idee, camera de 15 euro pe noapte situata in buricul targului, Old City Hostel, arata cam asa:
O camera de 4 stele, obtinuta la un pret de 65 de euro pe noapte cu mic dejun, la 5 minute de centru (5 minute cu taxi) arata asa:
Despre Tbilisi
Numele orasului spun localnicii s-ar traduce prin “orasul cald” datorita faptului ca in zona se gasesc multe izvoare termale. Exista si o legenda care spune ca regele vana pe aceste tinuturi iar la un moment dat soimul lui nu s-a mai intors. L-au gasit “fiert” intr-un izvor de la marginea padurii. Capitala Georgiei este impartita neoficial in doua zone conectate de poduri peste raul Mtkvari: cea noua si “old city” in care am recunoscut aerul Lipscanilor. Anticul oras este strajuit de Statuia “Mamei Georgiei” ridicata in 1958 la aniverasarea a 1500 de ani de atestare documentara a Tbilisiului. In mana stanga tine o cupa cu vin (pentru prieteni si vizitatori) iar in mana dreapta o spada (pentru eventualii dusmani). In spatele ei se gaseste ce a mai ramas din fortareata Narikala ridicata in secolul IV.
In oras se gasesc nenumarate locatii de vizitat: Biserica Anchiskhati (sec. VI), Catedrala Sioni (sec. VII), muzeul etnografic in aer liber, muzeul de istorie, muzeul national, etc. Orasul are si funicular a carei costructie a inceput – atentie – in 1903 si care functioneaza din 1904. Desigur el a fost renovat pe parcurs iar acum instalatia si cabinele sunt de ultima generatie. Decizia construirii lui a fost luata din dorinta de a popula si zona platoului Mtatsminda (muntele sfant) care atunci nu era conectata cu restul orasului. Orasul este deosebit de curat iar Rezi imi spunea ca este foarte sigur. In zona veche a orasului erau insa si binecunoscutii “cocalari” cu tricouri supraelastice sau din plasa. Mult prea multi pentru “ochii” mei.
Cu siguranta multe dintre cladirile emblematice au aerul sovietic dar au fost puse in valoare prin sisteme de iluminat foarte bine gandite. Tot central orasului este “under construction”. Se monteaza dale pietnoale, se aranjeaza fatadele cladirilor, se spala in permanenta. Soferii insa si stilul lor de condus aduce mult cu cel balcanic daca nu il chiar intrece. Asa ca daca doriti putina adrenalina, nu aveti decat sa veniti in Tbilisi si sa va plimbati putin cu masina. Dupa cateva zile le spuneam prietenilor mei ca din acest punct de vedere orasul al trebui sa se numeasca New Delhi-ul Caucazului…
Tbilisi este atestat documentar in sec. IV dC, data la care este mentionat ca fiind o puternica fortareata cu un important rol defensiv pentru intreg regatul georgian. De-a lungul anilor orasul a trecut sub stapanirea arabilor sau persilor, estimarile fiind ca orasul a fost cucerit de peste 80 de ori. Astfel se explica de ce arhitectonic si cultural orasul este un amestec intre Est si Vest. De-a lungul Bulevardului Rustaveli se gasesc unele dintre cele mai importante cladiri si piete: piata Independentei, teatrul de stat, primaria, monumentul ridicat in memoria lui Pushkin, opera, teatrul academic sau fosta resedinta a vice regelui Imperiului Rus. Zona este plina de verdeata si deosebit de curata.
Despre mancare
Am intrat si noi intr-un local unde se servea mancare traditionala. Painea locala “puri” este coapta in cuptoare traditionale de cele mai multe ori. Masa la care stateam oferea “panorama” asupra unui astfel de cuptor. Hachapuri este painea umpluta cu branza care in momentul in care trece prin fata ta, lasa un miros care te ademmeneste si convinge ca trebuie sa incerci. Gustul este fantastic.
De altfel gustul este fantastic pentru tot ce am servit: Shashlyk (un sortiment de kebab), khinkali (galusti cu carne) sau bazhe (friptura de pui). In ceea ce priveste galustile, ele se mananca cu o tehnica speciala pentru a nu risipi sosul din interior.
Marturisesc ca nu este usor. Partea superioara nu se mananca deoarece aluatul este necopt dar se pastreaza in farfurie si se numara la final. De fiecare data cand se serveste khinkali, de atatea ori mesenii au un concurs: cine mananca mai multe. Astfel de galusti am vazut si in Ucraina, dar acolo se servesc reci si umplute cu branza sau gem.
Bautura traditionala este vinul, in general rosu, dar se consuma si multa bere. Exista dovezi arheologice care atesta productia vinului in zona din anul 5000 IC, locuitorilor facandu-le o deosebita placere sa isi numeasca tara “leaganul vinului” sau “locul unde s-a nascut vinul”. De altfel in Georgia se gasesc 521 de varietati de struguri.
In Georgia, traditia toastatului este una importanta care se respecta cu sfintenie. La fiecare ridicare de pahar se spune cate un toast. Si georgienii au tuica lor numita “chacha” care se face de regula din struguri dar la fel de bine poate sa fie si din alte fructe. Ca si in cazul nostru, se gaseste si in magazine dar adevarata bautura este cea facuta in casa. Din punct de vedere al bauturilor racoritoare, merita mentionat “Legidze Waters”, facute doar din fructe, fara aditivi, chimicale sau zahar. O masa pentru doua persoane a costat 30 de lari (15 euro).
Preturile la mancare si bautura au crescut si ele simtitor, la fel ca si preturile la cazare. Mai multi turisti = cerere mai mare si, stiti vorba din popor: “prost nu e cel care cere ci cel care da”. Oricum, cu siguranta nu veti plati pentru un pranz sau cina cat ati plati in Londra sau Paris dar… nici foarte departe nu veti fi. Daca acum ceva vreme mancai pe saturate cu vreo 5 euro pe persoana, acum cu aceeasi suma esti la limita de jos. Cafeaua a ajuns la 1 euro, iar pentru bere sub 1 euro trebuie sa iesi din zona de centru. Un pranz sau o cina de bun simt (cu vinul casei) si fara prea mult alcool intr-un local civilizat dar nu de lux, pleaca de la 10 euro pentru o persoana.
Discutand despre politica, Rezi imi spunea ca populatia este multumita cu doua reforme importante: infrastructura si Politia. Intr-adevar drumurile sunt impecabile iar in nordul tarii se lucreaza intens la autostrazi. Referitor la reforma din Politie, mi s-a explicat ca aproape intreg personalul este nou si dedicat. Inainte sistemul era complet corupt. Mai mult, pentru o transparenta totala, toate sediile de politie pe care le-am vazut sunt constructii noi din sticla in interiorul carora se vede…tot.
Alte lucruri bine de stiut
Este recomandat sa aveti o poliţă de asigurare de sănătate, încheiată înaintea călătoriei în Georgia. In general, spitalele si clinicile nu acceptă poliţele de asigurare solicitand plata pentru serviciile medicale in cash sau in unele cazuri cu cardul. Daca ajungeti intr-o astfel de situatie, nu uitati sa anuntati asiguratorul si sa ii solicitati deschiderea dosarului INAINTE de a ajunge la spital. pe de alta parte, nu uittati sa luati factura si chitanta de plata pentru serviciile medicale de care ati beneficiat pentru a le prezenta la intoarcerea in tara asiguratorului in vederea recuperarii banilor. Permisul de conducere românesc este recunoscut în Georgia si in Tbilisi gasiti nenumarat firme de inchirieri auto.
Alfabetul georgian modern are 33 de litere si intre multele lui curiozitati am sa o mentionez pe aceea ca nu exista litere mari si litere mici. Alfabetul primar a fost creat in jurul anului 400 dc de catre Mesrop Mashtots care a creat in aceeasi perioada si alfabetul Armean. Exista desigur discutii intre istorici ca originile acestui alfabet ar fi grecesti si ca ar fi aparut si mai devreme. Din punctul meu de vedere sunt detalii si nu am sa mai insist pe acest subiect.
Una peste alta a fost o experienta foarte placuta si interesanta. De-a lungul anilor am tot revenit aici si am vizitat si mare parte din tara. A meritat de fiecare data si de aceea va invit sa descoperiti mai multe despre aceasta minunata destinatie. Sa Calatorim in Georgia…
[fb_button]
O altă privire din Chișinău spre Rep.Georgia-
http://moldemi.com/group/blogs/92/25/14-drume-ii-prin-lume-i-gruzia-rep-georgia
Fain articol!