Baia Mare văzută de pe Tolvaj Dénes sau ,,Piatra tâlharului”

Drumeția pe Tolvaj Dénes a fost prima ieșire cu iz primăvăratec pe 2022. De îndată ce ieșim din sezonul hibernal, am un grup de prieteni alături de care hoinăresc pe coclaurile din jurul orașului. Nu știu întotdeauna care e destinația. Ne vedem la o cafea și decidem pe loc încotro o luăm. Putem fi 10, putem fi 20.

E o modalitate de a menține în viețile noastre o fărâmă de normalitate. Ne dăm timp să observăm că ultimele zăpezi cedează locul primăverii, ne bucurăm de violetul brândușelor pe care le lăsăm la locul lor, nu le grăbim sfârșitul într-o vază, respirăm aer proaspăt și ne lăsăm cuprinși de liniște, întreruptă doar de voci prietenoase sau hohote de râs. E modalitatea noastră de a arde niște calorii și de a ne încărca bateriile în vremurile astea tulburi, în care nimic nu mai pare sigur sau predictibil.

Suntem privilegiați să trăim în Baia Mare, oraș înconjurat de munți. Astfel, după o deplasare de o jumătate de oră în orice direcție, poți zburda în voie prin Carpații Orientali, acceptând provocarea unor vârfuri muntoase cum ar fi  Ignișul (1307 m), Mogoșa (1246 m), Gutâi (1443 m), Creasta Cocoșului (1428 m)… Nu tu ambuteiaje ca pe Valea Prahovei, certuri în trafic și trimiteri directe la rudele trecute la cele veșnice. Privilegii de provincie: drumuri libere,  o mână de prieteni, voie bună și dor de ducă.

Așa se face că în weekend am luat la țintă Talvaj, cunoscută și ca ,,Piatra tâlharului”.

Locuiesc în Baia Mare de vreo patru decenii, dar nu ajunsesem încă să privesc orașul meu natal de pe vârful dealului. Îmi amintesc de câteva tentative în copilărie, însă dintr-un motiv sau altul, au rămas la stadiul de intenție. Stânca golașă e vizibilă din orice zonă din oraș și promite priveliști spectaculoase.

Observasem în comunitate activitatea asociației ,,Maramureș Bike”, un actor local  care promovează sportul și petrecerea timpului în natură,  în care activează iubitori de biciclit de toate vârstele.

După cum se prezintă pe site, ,,Asociația de ciclism și ecologie Maramureș Bike a fost înființată în decembrie 2020 pentru a promova mersul pe bicicletă ca o activitate de relaxare sănătoasă, responsabilă cu mediul și ca o modalitate de a face sport. Susținem dezvoltarea și întreținerea pe termen lung a traseelor de bicicletă ca un bun comunitar valoros de care să ne bucurăm toți cetățenii din Baia Mare și împrejurimi, indiferent de stilul de ciclism practicat și de aptitudini.”

Lăudabilă inițiativa iubitorilor de sport pe două roți și ambițioase planurile și acțiunile lor! Unul dintre proiectele lor vizează amenajarea unui punct de belvedere pe Vârful Tolvaj, dotat cu binoclu profesional, bănci pentru odihnă, ramă foto supradimensionată personalizată… Așadar, în curând, amatorii de drumeții sau selfie-uri vor avea un motiv în plus de a face o plimbare în natură.

Deocamdată, proiectul lor e în curs de implementare. Sunt prinși în mrejele birocrației, în stufărișul cererilor de finanțare, în discuții cu ingineri de structură, proiectanți, arhitecți, strângeri de mână prietenoase și încurajări din partea autorităților locale. Sunt pe drumul bun. La cât de ambițioși și organizați sunt, prevăd un deznodământ fericit.

În weekend am constatat că traseul fusese marcat, potecile erau parțial curățate, însă este încă multă treabă. Pentru a ajunge pe Tolvaj Dénes am optat pentru traseul care pornește de pe Valea Roșie, însă mai sunt variante din cartierul Săsar sau Valea Borcutului.

Din dreptul casei cu numărul 205 se face stânga. Apoi, preț de o oră, traseul te poartă pe deasupra unor gospodării, pe o potecă prin pădure, șerpuiește pe dealul Morgău, te provoacă la vreo două urcușuri mai serioase, prevestitoare de febră musculară, însă nu e foarte dificil. Cred că e accesibil oricui. Totuși, o pereche de bocanci și eventual bețe de trecking, ar fi de ajutor.

De pe ,,divanul lui Tolvaj Dénes”, platoul de câțiva metri pătrați, se deschid priveliști spectaculoase cu Baia Mare, întinsă tihnit în vale. E frumoasă privită de la  cei 370 de m altitudine. Nu se vede că nu prea avem industrie, că e condusă dictatorial, că salariile sunt mici, că groapa de gunoi stă în coasta unor gospodării, că nu ne bat în poartă investitorii, că prețul apei venită prin cădere e cât cel de la șes, că străzile sunt pline de gropi, că cei ce-ar trebui să ne reprezinte interesele slujesc obedient puterea, că avem străzi de case mutilate de blocuri, că suntem înglodați în datorii care vor tara încă o generație, că accesul persoanelor cu handicap e blocat de borduri, că planul urbanistic e doar o glumă bună, că anualele straturi de panseluțe se aștern pe substraturi ce au iz de lăcomie și corupție, că interesul personal primează în fața interesului public, că proiectele sunt aproape inexistente…

Cu ochelarii cu lentile roz pe care mi-i pun ca să nu devin o ciufută acră, căreia să-i pută tot, m-am așezat alături de prietenii mei pe cea mai tihnită bancă din oraș, un trunchi de copac doborât de vreun vânt, decis să-și ocrotească trecătorii și de după moarte. Ne-am prins într-un joc în care identificam obiective din oraș, am făcut pe spionii folosind binoclul, ne-am făcut poze cu eșarfe vesele fluturate-n vânt, am trimis un gând de pace ținând în brațe un rucsac galben/albastru.

Despre personajul Talvaj Dénes, de la care provine toponimia acestui loc, circulă mai multe legende. În procesul de documentare al celor de la Maramureș Bike s-a apelat la domnul David Lajos – Coordonatorul Centrului Cultural Maghiar din Baia Mare. Astfel, prin consultarea mai multor surse folclorice sau de autor, s-a ajuns la creionarea unui personaj de poveste.

E văzut fie ca un supererou, ce fură de la bogați ca să redistribuie săracilor, un fel haiduc ca Pintea Viteazu, deși cronologic sunt despărțiți de vreo 150 de ani.  Krizsán P. Pál în ,,Oglinda orașului Baia Mare”, publicată în 1933, face următoarea referire: „La mijlocul culmii Morgău, care are înălțimea de 633 metri, se află o peșteră mai mică. În fața acesteia stă o fântână secată, astupată, sub ea – un tunel de piatră. Se spune că Dénes Tâlharul, ocrotitorul săracilor, a fugit prin acesta când era gonit de panduri, la mijlocul secolului XIX.”

Tersánszky Józsi Jenő (1888 – 1969), îl prezintă pe Dénes Tâlharul, în romanul său ,,A bátor nyírőlegény” (Bărbierul cel viteaz) ca pe un bandit periculos, dotat cu puteri fizice impresionante. Astfel, într-o încercare de a fugi din calea pandurilor urmăritori, Dénes „cu ajutorul puterii sale uriașe a smuls un carpen tânăr… L-a luat între picioare, ca pe un cal, și de pe marginea coastei muntelui s- a aruncat în jos! Coroana rămuroasă și stufoasă a copacului, poticnindu-se de stânci, a redus viteza prăbușirii… De atunci acest povârniș este numit de către băimăreni Săritura lui Dénes Tâlharul. Și de atunci nimeni altul nu a mai cutezat să repete această alunecare a tâlharului, ca să fie menționat împreună cu el.”

Acestea sunt doar câteva dintre legendele iscate de controversatul personaj. Domnul David Lajos a identificat multiple surse, puteți arunca o privire pe site-ul www.maramures-bike.ro, unde există o secțiune dedicată lor.

Traseul marcat cu cruce albastră merge până la Vârful Elena, pe directia Vârful Iricău (636 m altitudine). Noi am luat-o la vale prin pădurea încă văduvită de frunze în această perioadă a anului. Am ajuns la schit, iar apoi pe lângă casele de pe strada Viilor, până la Parcul Regina Maria, unde ne lăsasem mașinile.

Mă voi întoarce să văd inițiativa celor de la Maramureș Bike dusă la bun sfârșit, să văd realizat punctul de belvedere. Stadiul implementării proiectului e bine reflectat în social media și pe site-ul lor, putem urmări etapele realizate. Pe viitor ne vom  putea implica din postura de voluntari, sponsori, participanți… Cred că astfel de inițiative au darul de a capacita membrii comunității și de a le da sentimentul de apartenență la o cauză comună. Sunt sigură că atunci când va fi nevoie de ei, băimărenii vor răspunde ,,prezent”.

Despre autor

Alina Coman
Eu sunt Alina, om cald, optimist si pozitiv. Imi cultiv in permanenta o naivitate prin care vad lumea mai mult buna decat rea, iar viata mai mult vesela decat trista. Sunt profesor de limba engleza, mama a doi copii minunati si voluntara ca vocatie. Sotul meu spune despre mine ca sunt “turistul nebun”, care trebuie pazit si supravegheat, iar datorita simtului meu de anti-orintare, tind sa-i dau dreptate. In materie de calatorii, nu am pretentii prea mari, simpul fapt ca pornesc la drum spre oriunde, imi aduce pe fata un mare zambet. Prin intermediul acestui blog mi-am regasit pasiunea din studentie pentru scris, cand o buna perioada de timp mi-am facut banii de buzunar in calitate de colaborator al unui ziar oradean.

Descoperă și alte destinații

82,000FansLike
2,070FollowersFollow

Alătură-te comunitătii noastre!

Iți place să călătorești și consideri că locurile prin care ai trecut merită văzute și de altii? Alătura-te comunității noastre și trimite-ne impresiile tale despre lume!

Comments

LASA UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here

*