Tunisia, perla pierdută a Africii

Imi doream foarte tare sa ne petrecem una dintre vacante intr-o tara “mai altfel” decat cele din Europa, de fapt eu doream sa vizitez o tara musulmana. De ce? Nici chiar mie nu as putea sa-mi raspund, pur si simplu era o dorinta care exista undeva in sufletul meu de ceva timp. Dar, din cauza vizei de intrare in Israel pe care sotul meu o are in pasaport, posibilitatile de alegere au fost oarecum limitate. Trebuia sa mai tinem cont de cativa factori: nu puteam merge decat in septembrie (deh, serviciile), vroiam sa facem si plaja si de asemenea, sa avem posibilitatea sa ne plimbam singuri, deci sa nu fim limitati de prea multe reguli. Tinand cont de toate acestea, castigatoare a fost Tunisia – este o tara musulmana (99% din populatie este de aceasta religie) desi se afla in nordul continentului African, dar oamenii au o atitudine toleranta fata de alte culturi. Tunisia este un exemplu perfect de comuniune a vechiului cu noul, a Occidentului european cu Orientul, a traditiei cu inovatia.

In plus, Tunisia a fost daruita de Dumnezeu (sau de Allah) si cu mare – Marea Mediterana – si cu munte – Muntii Atlas – si cu desertul Sahara. Deci sunt multe posibilitati de petrecere a timpului, pentru ca o vacanta acolo nu inseamna doar a sta la plaja – desi conditiile sant foarte bune, apa fiind calda si nisipul fin. Pentru toate astea, noi am considerat ca Tunisia merita descoperita.

Asa ca, destinatia fiind stabilita, au mai ramas de cumparat biletele. Pe cont propriu, era dificil, pentru ca se putea ajunge cu Turkish sau Alitalia, dar cu escale, nefiind zbor direct si atunci timpul petrecut pe drum era destul de mare. Nici pretul biletelor de avion nu ne atragea, fiind undeva intre 350-400 euro/pers. Motiv pentru care, desi ne place sa ne organizam singuri vacantele, am folosit serviciile unei agentii de turism si trebuie sa recunosc faptul ca am fost multumiti din toate punctele de vedere. Am ales un pachet cu demipensiune, la un hotel din Sousse, asezat chiar langa plaja iar din camera am avut o priveliste foarte frumoasa spre mare.

Zborul catre Tunis a fost operat cu un avion charter de mici dimensiuni al companiei Tunis Air si a durat aproximativ 3 ore. Inainte de aterizare ni s-au dat niste formulare pe care a trebuit sa le completam si pe care le-am prezentat pe aeroport, pentru obtinerera vizei, impreuna cu pasaportul. Din acest formular, o parte a fost decupata si ne-a fost data sa o pastram pe parcursul sederii in tara, pentru a ne identifica pe teritoriul Tunisiei.  Desi cozile de la birourile vamale erau mari si credeam ca vom sta acolo mult si bine, in 20 de minute terminasem formalitatile, ne luasem bagajele si eram pregatiti de aventura.

La iesire, ne asteptau reprezentantele agentiei care ne-au indrumat catre doua autocare pentru a fi transferati catre statiunile unde ne alesesem, fiecare, sejurul. Primele impresii: mult soare, multa lumina, caldura. Era tot ce doream pentru o vacanta de toamna placuta. Drumul pana la hotel a durat destul de mult, vreo doua ore, asta pentru ca distanta dintre Tunis si Sousse  este mare – 153 km – dar si pentru ca in drum am oprit in toate celelalte statiuni care sant inainte de Sousse pentru a-i lasa pe turistii care aveau cazare acolo.

A fost primul contact cu Tunisia si prima surpriza placuta pe care am avut-o: autostrazi mult mai bune decat cele de la noi, cu cate doua benzi pe sens si in plus o banda de refugiu, masini putine, trafic aerisit. Din pacate, pe marginea drumului se zareau case saracacioase, in marea lor majoritate neterminate.

Pentru ca drumul cu autocarul a fost lung, reprezentanta agentiei a profitat de timp si ne-a facut o scurta prezentare a tarii si ne-a atentionat in legatura cu anumite lucruri de care trebuia sa tinem cont pe durata sederii noastre. In primul rand, sa schimbam bani la oficii de schimb si sa pastram cel putin o chitanta, pentru ca dinarul tunisian nu este permis sa fie scos din tara si ceea ce ramane poate fi transformat inapoi in euro numai pe baza acelei chitante, in aeroport, inainte de plecare. Apoi, sa fim foarte atenti la traversare, pentru ca pietonii nu au nici un drept, soferii ignora practic trecerile de pietoni chiar si acolo unde exista si conduc tinand cont de niste reguli stiute, probabil, numai de ei. Ca fapt divers, la iesirea din hotel noi trebuia doar sa traversam o strada de 2 benzi pentru a merge la plaja. Acolo era un indicator pe care scria: „Prioritate absoluta pentru pietoni!”. Credeti-ma, stateam minute bune la fiecare traversare, treceau masinile pe langa noi de parca eram invizibili. In tot sejurul de 7 zile nu cred ca am avut acea „prioritate absoluta” nici macar de cinci ori! Apoi, cateva sfaturi au fost legate de cumparaturi – ne-a indicat un market cu preturi corecte, acolo unde merg localnicii si care, din fericire, era la cateva minute de hotel, pentru a ne putea lua apa, fructe, sucuri sau ce altceva ne era pofta. In ceea ce priveste cumparaturile din alta parte decat magazinele cu preturi fixe, ne-a avertizat sa negociem absolut totul, dar cu zambetul pe buze, pentru ca „arta negocierii” este la mare pret in Tunisia. Bineinteles, ne-au fost prezentate si excursiile optionale organizate de agentie, ni s-au dat pliante cu descrierea fiecareia, ramanand ca in acea dupa-amiaza sa vina pe la fiecare hotel pentru a ne inscrie cei ce doream sa participam.

Noi am fost printre ultimii „debarcati” din autocar, astfel incat am putut vedea cate putin din fiecare mica statiune prin care am trecut pana ce am ajuns in Sousse. Hotelul era situat chiar in centrul statiunii, in faimosul cartier Corniche, pe una din strazile principale – Avenue Hedi Chaker, care seara se umplea de turisti si localnici veniti la plimbare. Am avut o camera de pe fereastra careia admiram in fiecare zi marea iar ca sa ajungem la plaja trebuia doar sa traversam acea strada, noi am fost incantati de faptul ca eram in mijlocul localnicilor si nu intr-un complex rezidential. In afara de asta, eram aproape de magazine, de biroul de schimb valutar, de tot felul de restaurante si terase, de mijloacele de transport si, mai ales, de Medina – orasul vechi.

Sousse – un oras stralucitor de pe coasta de est a Tunisiei – se gaseste la o distanta de aproape 150 km de Tunis,  ceea ce inseamna trei ore de mers cu autobuzul. Originile lui duc foarte inapoi in timp, fiind fondat de fenicieni in sec 11 si apoi disputat in lupte – ca de altfel intreaga tara – de catre romani, arabi si europeni. Dupa parerea mea si tinand cont doar de ceea ce am vizitat din Tunisia, pot spune ca este locul unde influenta europeana si melanjul dintre occident si orient se simte cel mai puternic. Este vibrant, este plin de viata si de culoare. Desi pe timpul zilei pare amortit, oarecum pustiu si poate chiar anost, aveam sa constat ca era doar din cauza caldurii. Localnicii erau ocupati cu treburile lor zilnice, turistii erau pe plaje sau in excursii. Totul se schimba de indata ce orasul scapa de asediul soarelui, pentru ca de la asfintit totul se anima si prinde viata: strazile se umplu de oameni iesiti la plimbare, sau care doar stau la una dintre micile terase care sunt imprastiate la tot pasul si beau un ceai, sau o cafea ori savureaza o inghetata. Apropo de inghetata, trebuie sa spun ca aici am mancat cea mai buna inghetata de fistic ever. Si asta o spune un om pentru care, pe primul loc in toate topurile, se afla inghetata cu ciocolata. Dar aici, dupa ce am gustat-o pe aceasta, am devenit dintr-odata dependenta de aroma ei delicata si de bucatelele crocante de fistic.

Dupa ce ne-am cazat am iesit putin la plimbare, pentru ca aveam oarecum nevoie sa se dezmortim dupa tot drumul parcurs si, in afara de asta, eram curioasa sa vad locurile mai de aproape. Dupa o scurta tura chiar si pe plaja unde doar am salutat marea si am luat temperatura apei – hmmm, era asa calda si buna de baie – ne-am intors la hotel si am avut intalnirea cu reprezentanta agentiei. Din oferta lor de excursii facultative noi am ales doar doua: in parcul zoologic Friguia (excursie de o zi) si in Sahara (excursie de doua zile). In celelalte zile ramase ne-am plimbat singuri, am preferat contactul direct cu oamenii locului, astfel incat sa simtim cat mai real atmosfera autentica a tarii, pentru ca totusi eram intr-o lume orientala ale carei gusturi le simteam pentru prima data.