În fiecare vară, asociația YMCA, în care sunt voluntar de peste 20 de ani, organizează tabere pentru copii. Știu că este foarte la modă și că ofertele de tabără sunt pe toate gardurile, de la doamne învățătoare surmenate de munca de peste an, până la fundații sau părinți binevoitori, care au gijă de propriii copii și de încă 10 pe lângă ai lor.
Cu o expertiză perfecționată în peste un secol de activitate, YMCA pune în aplicare programe de tabără implementate în multe țări, care se axează pe cele trei componente esențiale pentru dezvoltarea armonioasă a copiilor și tinerilor: minte, trup și suflet.
Bazate pe activități în aer liber, sport, dezvoltare personală, condiții de siguranță, lucru în echipă, stil de viață sănătos, artă și meșteșuguri, tehnici de prim ajutor, gândire critică, știință și tehnologie, toate programele noastre de tabără sunt diverse și bine centrate pe nevoile sociale și emoționale specifice fiecărei categorii de vârstă.
Taberele YMCA sunt cunoscute pentru atmosfera lor incluzivă, primind copii din toate mediile și categoriile sociale. Apreciem diversitatea și ne străduim să creăm o comunitate în care fiecare copil se simte valorizat.
Cu astfel de experiențe unice, sigure și memorabile, se completează portofoliul cu amintiri din vacanța de vară. Săptămâna de tabără s-a desfășurat pe o vreme caniculară. Noroc cu umbra copacilor sau cu foișoarele. Răcorirea s-a asigurat la jocurile cu baloane sau recipiente umplute cu apă.
Anul acesta, locația aleasă pentru tabără a fost în localitatea Curtuiușu Mare, comuna Valea Chioarului, Maramureș, situată la 30 de km de Baia Mare, orașul în care locuiesc. Fiind o tabără de zi, transportul a fost asigurat de o firmă de transport, cu un autocar.
Rolul meu la tabere e de ,,invitat special”. Mi-am pierdut răbdarea necesară unui voluntar full time. Așa că mă implic ca o mătușă cool, care se ocupă de nepoței cât are chef, apoi plasează copiii în brațele părinților.
Nici generațiile de copii nu mai sunt ca pe vremuri. Mi se pare că jumătate dintre ei sunt adorabili și e o reală plăcere să lucrezi cu ei. Un sfert sunt răzgâiați, neastâmpărați, dar bine intenționați și cu bun simț. Celălalt sfert e format din copii victime a un concept de parenting prost înțeles, asigurat de părinți care au tras cu urechea la două podcast-uri și au citit prefața la trei cărți de dezvoltare personală.
În concepția lor, singura regulă de părințeală e că nu există nicio regulă. Copiii sunt fără direcție, au mereu dreptate, de la vârste mici sunt prizonieri ai gadget-urilor, au o stimă de sine până la cer, sunt lipsiți de empatie, doar cu drepturi, fără nicio obligație, atotștiutori, câștigători de medalii pentru orice fleac, neasumați și cu rezistență zero la frustrări. Totuși, fragili ca niște panseluțe la orice încercare le propune viața sau atunci când cineva nu le face întru totul voia. Clienți pe viață la nesfârșite ședințe de psihoterapie.
Pentru categoria asta mi se pare că părinții plătesc oricât, doar să nu-i mai aibă pe cap câteva ore pe zi. Recunosc că nu sunt fanul cel mai mare a lor sau a părinților. La școală, după 24 de ani în învățământ, le fac față, vine firesc cu fișa postului, însă, în vacanță, e alegerea mea dacă și cât am de-a face cu ei. Așadar, eu am avut în fiecare zi un atelier de două ore, apoi contribuția mea a fost ,,la nevoie”. Astfel, am avut suficient timp să mă familiarizez cu împrejurimile și să cunosc gazdele.
Satul Curtuiușu Mare se întinde pe dealuri domoale, pline de pomi fructiferi. De altfel, etimologia denumirii provine din maghiarul Nagykörtvélyes, care ar putea fi tradus ca ,,loc mare cu peri”. Prima atestare documentară a fost înregistrată în anul 1566.
Pe o uliță lăturalnică, pe Valea Găinii, la poalele unui deal împădurit, familia Seling s-a apucat în urmă cu aproape 10 ani să transforme un vis în realitate. Au început cu doi căluți și ore de echitație. Apoi, ca într-un tăvălug, cu muncă enormă și determinare fantastică, au reușit să dezvolte un întreg concept.
Întins pe șase hectare, centrul oferă lecții de echitație, hipoterapie, glamping, concerte, bar și sală de evenimente, servicii de turism ecvestru, închiriere ATV uri, tabere, drumeții, cazare în căruțe…
Un astfel de complex se creează în timp, cu multă pasiune și dăruire. Domnul Nelu, proprietarul, mi-a și spus că ,,Dacă ești miliardar și vrei să fii milionar, atunci îți cumperi cai. E pasiune, viciu, dependență. Azi vin bani, peste 2 zile îi cheltuiesc.”
La întrebarea cum se vede peste 10 ani, mi-a răspuns că ,,un pic mai sărac decât acum”. Așadar, o astfel de afacere nu e foarte profitabilă. Însă aduce satisfacții sufletești. Copiii care odinioară se familiarizau cu frumoșii cai, acum practică hipismul, sunt adevărați sportivi.
Doar în anul 2024, la o competiție de la Prejmer, au venit acasă cu: 2 locuri întâi, 1 loc 4, un loc 6; La Aiud, competiție pentru copii atipici, un loc 2 și un loc 1 pentru copiii tipici; la Cuzdrioara 2 locuri 3 și 2 locuri 4. Pentru performanțele obținute, meritul e al sportivilor și a antrenorului Costică Sandu, venit pentru job din Sibiu la Curtuiuș.
Călăritul poate fi practicat cu scop recreațional, dar și terapeutic. E un centru de hipoterapie frecventat de copii cu diverse forme de dizabilități. Există studii prin care s-a dovedit eficiența interacțiunii cu animalele. Silver, Floyd, Mara, Aisha, Bob, Amos, Joy, Charlie (mascota fiord) și Bebe sunt cei nouă căluți de care n-ai cum să nu te îndrăgostești odată ce-i cunoști. Când nu sunt în grajd sau în manej, sunt lăsați liberi la păscut, în spații generoase.
La atelierul de care m-am ocupat la tabără, am confecționat ciucălăi pentru căluți. Am mai avut astfel de ateliere și în alți ani, însă ciucurii ajungeau decor la fermoarul de la rucsac, pe post de clopoței de vânt prin crengi de copac, accesoriu pentru diverse obiecte.
E pentru prima dată când scopul decorativ se îmbină cu cel utilitar. Cu energia bună și curată a copiilor care s-au străduit să-i confecționeze, sunt sigură că vor feri căluții de rele, boli ori deochi.
În partea de jos a complexului e amenajat Centrul de echitație și zona de restaurant. Sus, pe deal, se găsește zona de glamping și camping numită ,,Căruțele din deal”. Toate poartă un nume: Căruța Cucului, Căruța Petruții, Căruța din Dâmb, Căruța Marișchii…
Accesul se poate face cu mașina, pe un drum ocolitor sau pe jos. Poteca urcă de parcă ai parcurge un traseu de aventură: plase de cățărat, traseu de tiroliană, scări săpate în pământ, trunchiuri de arbori transformate în suport pentru balustrade… E ca și cum dealul sălbatic a fost îmblânzit, fără a-i altera însă frumusețea.
Cărarea șerpuiește pe lângă țarcul cu măgăruși. Vasilica, Maricica și Iuliana sunt cele trei femele care au rol decorativ și de eco-cositoare. Nu sunt ținute pentru lapte, deși am citit că un litru costă peste 100 de lei, iar proprietățile curative ale acestuia sunt multiple.
Nu sunt singurele animale de la fermă. Minerva e o pisică ce și-a câștigat porecla de Manevra. Lesne de înțeles de ce. Cum îi stă bine oricărei feline, face din bipezi, fix ce vrea ea.
Oscar e un câine docil care a asistat copiii veniți în tabără la aproape toate atelierele. Biscuite e un cățel lățos ce într-o altă viață bănuiesc că a fost preș. Cu un miserupism pisicesc aș spune, se întindea oriunde prindea puțină umbră: în picioarele voluntarilor care serveau masa, în dreptul ușilor ce urmau să fie deschise, în general, acolo unde putea deranja.
Din loc în loc, sunt amenajate platouri cu foișoare și mobilier cât mai rustic. Am cerut voie proprietarului să mă ocup de un lădoi vechi, aflat într-o stare accentuată de uzură. E unul din hobby-urile mele să dau viață nouă obiectelor ce spun o poveste.
La căsuța de la țară a familiei mele am pretutindeni proiecte de acest fel. Mami îmi reproșează că timp să pictez îmi găsesc, însă nu și să vopsesc o ușă cu vopseaua scorojită. E visul meu să am lădoiul meu, însă, până mi se va îndeplini, mă bucur să le înveselesc pe cele ale cunoscuților.
Nu am talent deloc, însă am un portofoliu cu șabloane achiziționate în timp, de care mă folosesc. Și-mi place să mă joc cu toate culorile. Pardon, nu chiar. Nu rezonez cu tonurile de maro, bej și altele ,,discrete și șterse”. Așa cum nu se vor regăsi în garderoba mea, îmi propun să nu existe nici în tentativele mele artistice. Am primit verde să recondiționez lădoiul, mi-am adus trusa de artist aspirant, iar în timpul liber m-am ocupat atâta cât m-am priceput. N-am vrut să fie prea finisat, am încercat să se păstreze patina. Iată ce a ieșit.
Pentru cazare sunt prevăzute 10 căruțe cu 30 de locuri. Una se închiriază cu 250 lei/zi. Sunt fixate pe structuri metalice, însă sunt prevăzute cu roți decorative. În fiecare e un dulap, o unitate mobilă de aer condiționat, un pat matrimonial sau două paturi etajate.
La două- trei căruțe e amenajat grup sanitar, zonă de gătit, foișor, ciubăr, zonă de relaxare, hamace… cam tot ce ți-ai putea dori pentru câteva zile petrecute în natură. Un amfiteatru cu șezlonguri din baloți de paie și o scenă amplasată în centru sunt cadrul perfect pentru evenimente culturale.
Aici au avut loc concerte cu trupe sonore cum ar fi: Compact, Incognito, Hold On, Desperado… Planul e ca pe viitor să găzduiască tabere de creație, ateliere folk în care tinerii să poată învăța de la cei mai experimentați. Cu aerul retro rustic, cu o capacitate de 250 de spectatori, e locul ideal pentru diverse evenimente culturale de anvergură medie.
De ce ar veni cineva să se cazeze într-un glamping? Aș spune că e o experiență diferită de cea de la o pensiune sau un hotel standard. Ești mai aproape de natură, însă, ai mai mult confort decât la cort.
În zonă se pot face excursii pe trasee marcate pe jos, cu bicicleta sau călare; se poate vizita o peșteră la Vălenii Șomcutei, ruinele cetății medievale de la Remetea Chioarului, o rezervație de stejari în Tulgheș, mănăstirea de la Prislop… Sau puteți merge în vecini la piscina la Cosminești Maramureș Curtuiușu Mare, un loc de închiriat dacă aveți evenimente private.
Sunt sigură că participanții la tabără și voluntarii implicați vor merge acasă cu amintiri plăcute. Iar dacă treceți pragul Centrului de echitație și Căruțelor din deal, s-ar putea să fiți plăcut surprinși.
