Turist în țara mea: la degustare de vin prin Sălaj

“Oamenii sunt ca vinul: timpul îi acrește pe cei răi, dar sporește calitatea celor buni.” Cicero

Weekend cald de octombrie, o mână de prieteni, două vizite la crame din sate învecinate, plimbare pe biciclete, o localitate martir cu numele format doar din două litere… V-am făcut curioși? Poftiți cu noi în poveste.

O parte din gașca mea s-a organizat să petreacă un weekend la început de octombrie în Sălaj, la degustare de vin. Nu sunt un mare consumator de turism oenologic, nu sunt vreun cunoscător, nici măcar un bun degustător. Mă plictisesc poveștile prea lungi ale specialiștilor cu ,,tigaie” pe piept. Știu că sunt ,,somelieri”, că e vorba de ,,cupa somelierului” și că se învață mult, până să o poarte la gât. Merită tot respectul.

Nici standarde prea înalte n-am în materie de vin. Nu-mi miroase nimic a cireșe amare, fructe de pădure sau buchete de flori de câmp. Cred că și la vinuri e cal la parfumuri: după al treilea, toate-s la fel.  

Credeam că dacă vinul e cu filet, se pune la friptură, dacă nu, se bea. Până și acest mit mi-a fost spulberat. Chiar dacă nu eram clientul targetat pe degustările de vin, îmi plac la nebunie ieșirile cu prietenii. Nici nu mă interesează destinația, gașcă să fie.

Înțeleg fascinația omenirii pentru vin, sursă de tinerețe fără bătrânețe. Cei care susțin această teorie, ridică în slăvi un compus chimic din vinul roșu numit resveratrol. Acesta ajută celulele creierului să nu se deterioreze, stimulează metabolismul celular și întărește sistemul imunitar.

Cercetarea lor omite, însă, un detaliu. Un studiu al Universității Göteborg demonstrează că e nevoie de un consum de 15 sticle de vin în fiecare zi pentru a stopa procesul de îmbătrânire. Sunt convinsă că un astfel de exces face imposibilă atingerea vârstei senectuții. Se recomandată moderația: un pahar de vin roșu zilnic ferește de diabet, boli cardiovasculare sau demență. Cât despre riduri, le face mai suportabile.

Ne-am cazat la Pensiunea Kemsilvanum Fort Silvan din Camăr. Pentru că am fost mulți, am închiriat întreaga pensiune. O cameră a costat 150 de lei/noapte, iar un apartament 200. Mesele le-am luat la restaurantul lor și am fost mulțumiți. Se gătește bine în Ardeal.

Pensiunea e poziționată strategic la poalele Măgurii Șimleului. De pe colina pe care e așezată se deschide un peisaj impresionant. Pretutindeni câmpuri, pădure și plantație de viță de vie. Zilele calde de toamnă blândă îmbracă frunzele în cele mai spectaculoase culori. Am avut parte și de un apus în tonuri de roz și mov.

Vineri seara am avut programată prima degustare de vin. În prețul de 75 lei/persoană am avut incluse vizitarea cramei, prezentarea, gustări și vreo 9 sortimente de vin. Crama a fost construită din piatră, apoi acoperită cu pământ și seamănă cu un fort.

Domnul Balint, cel care ne-a fost gazdă la degustarea de vin, se ocupă de vin de mai bine de 40 de ani. Pe lângă informațiile tehnice oferite, am intuit și un interes personal față de vin. Mai multe despre locatie aici.

Degustarea de vin s-a ținut într-o sală special amenajată, unde licoarea bahică s-a asociat cu brânzeturi, fructe și pogăcele. Am știut de la bun început că nu rezist la mai mult de două pahare, așa că m-am poziționat strategic lângă cineva cu țug mai bun.

A fost win-win situation. Cultura de viță de vie de la Fort Silvan se întinde pe 40 de hectare și e o afacere locală a familiei Szoboszlai. Soiurile cultivate sunt: Fetească Regală, Riesling Italian, Muscat Ottonel, Traminer, Merlot, Pinot Noir, Fetească Neagră și Cadarcă. Produc anual 50.000 de litri. Vorbim de o vinărie tânără, înființată în 2015, însă cu ambiții mari.

Pe etichete am remarcat cifra 47. E cu trimitere directă la paralela 47 latitudine nordică, poziționare de climat mai răcoros, nefavorabilă producerii vinurilor. Totuși, efectele încălzirii climatice, particularitățile terroir-ului, tradiția cultivării viței de vie din Sălaj și priceperea vinificatorului Vasile Vîlcu sunt un cumul de factori care au dus la producția de vinuri de calitate.

Pe cartea de vizită, Fort Silvan se prezintă ca: „fortăreața” care apără limita nordică a viticulturii românești. Viile noastre sunt cultivate într-un climat răcoros la limita nordică a viticulturii, dincolo de Paralela 47, unde strugurii ajung la maturitate și acumulează arome mult mai lent. Vinurile rezultate sunt complexe și echilibrate, cu o aciditate ridicată și un pronunțat caracter mineral. Acest lucru le face să fie ideale pentru a fi servite alături de cele mai diverse preparate culinare cărora le accentuează savoarea.”

Seara noastră s-a încheiat dimineața devreme la povești, cântec de chitară și multă voie bună. Închiriind toate camerele, nu erau turiști pe care să-i deranjăm. Asta a fost bine pentru că suntem niște oameni mari, cu suflet de taberiști, facem gălăgie și râdem mult.

Sâmbătă, după un mic dejun întârzâiat și evaluarea gradelor de mahmureală, am profitat de vremea superbă și am mers la plimbare pe biciclete. Eu sunt o bubulină de floaster, merg cu bița, însă până în parc, cu flori în coșuleț și fâlfâit de eșarfe colorate.

Prietenii mei sunt practicanți de ciclism, au și nume de club, siglă, echipament personalizat, imn, suporturi pe mașini, biciclete performante, toate cele necesare. Am avut norocul să fie o bicicletă și pentru mine. Când am văzut că e și verde și mi se potrivește cu o șuviță din păr, am știut că e un semn.

Traseul propus a urmat drumul întâi pe asfalt, apoi am deviat-o spre zona de dealuri. Ne-am ținut o vreme de marcajul cu litera M mov pe fond alb, rută de pelerinaj catolic numită ,,Calea Mariei”, ,,Via Mariae” sau  ,,Mária Út”, ce are ca destinație Șumuleu Ciuc.

Pe urmă ne-am desprins și am luat-o pe unde ni se părea mai interesant. Nu aveam cum să ne rătăcim. Practic, noi eram pe dealuri, iar în vale se vedea vatra satului. Am străbătut câmpuri deposedate de recolta verii, cărări înnoroite, o pădure de stejar luminoasă ce-mi amintea de imaginile din atlasul botanic din copilărie, culturi de porumb sau floarea soarelui încă neculese, luminișuri cu ciuperci, tufe de porumbele și măceșe, un teren împrejmuit despre care am aflat că ar fi parte din domeniul de vânătoare al  domnului Țiriac… Când oboseam sau mi se deschidea o priveliște demnă de a fi fotografiată, ne opream.

Eram începătoare pe astfel de trasee și mi s-a sugerat de câteva ori câte o scurtătură spre pensiune. Fără experiență sunt, dar posed o încăpățânare în care mereu ,,vrutul întrece pututul”, așa că nu m-am lăsat. Mai pe biță, mai pe lângă, mai împins, mai poticnit, m-am ținut de gașcă.

Pe când s-au terminat hârtoapele și am ajuns pe un drum drept, cu pietriș, parcă mi-am ales o zonă cu vizibilitate maximă să mă trântesc de pământ. O piatră, o frână mai bruscă și fleoșc, bubulină la sol. Julituri în coate, câteva vânătăi și atitudinea de participant la turul Franței șifonată.

Pe când m-au ,,reasamblat” și s-au asigurat că nu e nimic grav, am primit și zâmbete, dezinfectant, aplauze pentru ,,cascadorie”, dar și amenințarea că fără cască și mănuși, nu mă mai iau cu ei. Voi ceda și îmi voi cumpăra, însă în costume de lycra nu intru nici moartă. Tura de bicicletă s-a încheiat la o bere la terasa din Camăr de lângă Căminul Cultural, unde era amenajată și o pistă de bowling.  Vremea a ținut cu noi, stăteam în tricou la început de octombrie.

Crama Carastelec

Viticultura din Carastelec e atestată documentar încă de la 1650, an în care se face referire la o donație a Sophiei Bathori cu scopul reconstruirii bisericii din sat.

Povestea cramei Carastelec, a pornit în 2011, în urma cercetării solului dealurilor din jurul satului, ajungându-se la concluzia că se pretează excelent pentru soiurile de viță de vie pentru șampanizare.

Cinci antreprenori, trei din Transilvania și doi din Ungaria au intuit potențialul imens al afacerii și au investit 5 milioane de euro, iar acum vinăria este pe un trend ascendent. Plantația se întinde pe 22 de hectare și vorbim despre  prima cramă din noua generație care a fost special gândită pentru a produce spumante.

Ne-am plimbat printre butoaie având mereu în mână pahare pline, ni s-a explicat întreg procesul tehnologic, am adăugat în vocabular cuvinte ca ,,remuaj” sau ,,degorjare”. Procesul de producție e mai îndelungat, presupune două fermentații, probabil de aceea spumantele sunt ceva mai scumpe decât vinurile liniștite.

Am fost invitați la o masă întinsă, cu platouri reci și multe sortimente de vin, ca la orice degustare de vin care se respecta. Am constatat cu uimire că nu mai aveam pahare de donat, ca în seara precedentă. Se pare că vinurile efervescente îmi sunt mai pe plac, se pupă mai bine cu personalitatea mea.

Crama Carastelec produce 3 game: Carassia, Vinca, și Frizza. Sigla de pe sticle reprezintă o floare cu cinci petale, sub formă de stea. E o reprezentare simbolică a celor cinci principii pe care se bazează procesul de vinificație de la Carastelec: terroir-ul, soiurile de struguri, tehnologia, maturarea îndelungată și atenția la detalii.

Vorbim de un brand în plină ascensiune, a cărui valoare îi este recunoscută și confirmată prin premii naționale și internaționale. Amintesc doar Carassia Rosé-Campion Național în sticlă standard în 2021 și Carassia Rosé Magnum- medalie de aur în sticlă magnum la ,,The Champagne and Sparkling Wine World Championship”  în 2022. Ne-am întors la pensiune pe mai multe cărări dupa degustarea de vin și-am fost luați în primire de Moș Ene.

O astfel de ieșire se pretează excelent pentru grupuri, întâlniri cu familia extinsă sau dacă mai aveți bonuri de vacanță și nu știți unde să mergeți. Se găsește câte ceva de făcut pentru toată lumea. La pensiune e o curte mare, cu loc de joacă, tiroliană pentru copii… Acum e în construcție un centru spa foarte mare. În apropiere, un alt întreprinzător a amenajat o baltă de pescuit. Sau poate sunteți interesați de vinurile autohtone și vreți să le cunoașteți mai bine.

Închei mica mea pledoarie pentru consumul moderat de vin cu o serie de proverbe culese de prin lume legate de licoarea magică, plăcută până și zeilor. Bogăția paremiologică și diversitatea originilor proverbelor sunt dovada că vinul e iubit pretudinteni:

• Vinul e toiagul bătrânului. (proverb armenesc)
• Vinul casei nu te-mbată. (proverb italian)
• Vinul e una, beția e alta. (proverb danez)
• Vinul bun prostește capul. (proverb spaniol)
• Trei pahare de vin te fac să înțelegi o doctrină profundă. (proverb chinezesc)
• Beția bogăției este mai primejdioasă decât beția vinului. (proverb arab)
• Muierea tânără, ca vinul nou fierbe. (proverb românesc)
• Unde gazda e frumoasă, și vinul e bun. (proverb francez)
• Fie omul cât de bun, vinul îl face nebun. (proverb românesc)
• “Distingem în apă propriul chip; dar în vin vedem inima celuilalt.” (proverb francez)
• “Puțin vin este un antidot contra morții, în cantitate mare este otrava vieții.” (proverb persan)
• “Un butoi de vin poate face mai multe miracole decât o biserica plină de sfinți.” (proverb italian)

Pe drumul spre casă, am vrut să nu trecem pe lângă obiective turistice fără să le bifăm. Astfel, am oprit în Ip, localitate situată la 45 de kilometri de Zalău. Din anul 1995 e declarată comună martir. E localitatea din România cu cel mai scurt nume.

Atestată documentar din anul 1208, istoria sa este marcată de un eveniment tragic petrecut în noaptea de 13 spre 14 septembrie 1940. În zilele tulburi ce au urmat Dictatului de la Viena, un număr de 157 de etnici români, de toate vârstele, au fost executați de către armata hortystă. În centrul satului am făcut un popas la Monumentul ridicat în anii ‘80 în memoria victimelor.

La un moment dat ni s-a făcut foame și am tras pe dreapta în Supuru de Sus la ,,Restaurant KM 0”, recunoscut pentru micii casei. Am avut surpriza să comand doi mici și să primesc ce vedeți în farfurie. Cei mai mari mici pe care i-am văzut vreodată. Am și întrebat: ,,Ați vrut să faceți cârnați și ați rămas fără mațe?” Doamna care ne servea a zâmbit și ne-a luat comanda pe un carnețel din acela mic, în care doar ospătarii mileniului trecut mai știu opera.

Am ajuns acasă relaxați, cu planuri deja pentru ieșiri viitoare.