Girona este unul din orasele in care am avut prea putin timp.
Uneori ajungi într-un loc cu un plan foarte bine pus la punct. Alteori ajungi acolo, te uiți la ceas și îți dai seama că ai mult prea puțin timp ca să vezi tot ce ți-ai propus. Așa am pățit eu la Girona.
Eram într-un trip în Spania, împreună cu grupul pe care îl însoțeam ca tour leader, iar Girona era una dintre opririle unei zile în afara Barcelonei in drumul spre Muzeul Teatru Dali din Figueras.
Aveam la dispoziție trei ore, la intoarcere de la muzeu. Din cele trei, aproximativ două le-am petrecut la masă, ca ne cam lenevisem iar soarele bland al Spaniei din prima zi a anului 2026 ne cam molesise!
Așa că, dacă mă întrebați cât am văzut din Girona, răspunsul sincer este: foarte puțin.
Dar suficient cât să-mi pară rău că nu am avut mai mult timp.
Prima întâlnire cu Girona si casele ei colorate
Girona este genul de oraș care nu are nevoie să facă prea mult zgomot ca să te cucerească.
Prima imagine care mi-a rămas în minte este cea a caselor colorate de pe malul râului Onyar. Galben, portocaliu, roșu, ocru, fațade diferite, balcoane și ferestre care par așezate unele peste altele.
Toate culorile si formele se reflecta in apa limpede si lenesa a raului Onyar, unul dintre cele patru rauri care traverseaza orasul. Este una dintre imaginile-simbol ale Gironei și, sincer, înțelegi imediat de ce.
Dar dincolo de Onyar începe adevărata poveste.
O plimbare prin istorie
Girona are peste 2.000 de ani de istorie. Orașul vechi, Barri Vell, păstrează urmele perioadei romane și ale dezvoltării medievale, iar străduțele sale înguste te fac să uiți destul de repede în ce secol te afli.
Unul dintre cele mai interesante locuri este El Call, vechiul cartier evreiesc.
Este un labirint de străduțe, scări și mici curți medievale, considerat unul dintre cele mai bine păstrate cartiere evreiești medievale din Europa.
Mi-ar fi plăcut să am timp să mă pierd pe acolo cateva zeci de minute bune.
Catedrala
În partea cea mai înaltă a orașului vechi se află Catedrala Santa Maria.
Fotografia cu ea nu spune tot. Trebuie să vezi mai întâi scara monumentală care urcă spre intrare. Are 90 de trepte, iar catedrala însăși este un amestec spectaculos de stiluri, construit și modificat de-a lungul mai multor secole.
Nava sa gotică, cu o lățime de 23 de metri, este considerată cea mai lată navă gotică boltită din lume dintr-o biserica. Este austera si precisa dar asta nu ii stirbeste frumusetea.
Și aici apare o informație pe care eu, recunosc, nu o știam atunci când am fost la Girona- Catedrala și străzile orașului au fost decor pentru Game of Thrones.
Girona a devenit, pentru sezonul al VI-lea, atât King’s Landing, cât și Braavos. Treptele Catedralei au fost folosite pentru scenele din King’s Landing, iar străduțele medievale din orașul vechi și din El Call au devenit străzile din Braavos.
Acum mă uit altfel la fotografia pe care am făcut-o atunci. Puteam fi vedeta dar am rata!
Podul lui Eiffel
Unul dintre podurile peste Onyar, Pont de les Peixateries Velles, cunoscut drept Podul Eiffel, a fost construit de compania lui Gustave Eiffel. Este unul dintre cele mai recognoscibile poduri ale orașului și oferă una dintre cele mai frumoase perspective asupra caselor colorate de pe râu.
Adică, într-o singură plimbare, poți trece de la un cartier evreiesc medieval la o catedrală gotică, de acolo direct într-un decor de Game of Thrones și apoi pe un pod construit de compania lui Eiffel. Nu-i rău pentru o oră, nu-i asa?
Gastronomia
Ti-am spus la inceput ca am pierdut 2 ceasuri la masa. Ca sa stii ca am totusi o scuza iti povestesc despre cele trei ispite care m-au tinut captiva la masa: intai sa vorbim despre botiffara dolca, un carnat dulce, facut dupa o reteta medievala, specific zonei, care poate fi consumat proaspat sau maturat:te asigur ca cel proaspat este best of the best!
Apoi, discutam despre vedeta locului: xuixo. Xuixo este un produs de patiserie nascut chiar in Girona: un foietaj umplut cu crema de toate felurile, prajit si nu copt, pudrat cu o tona de zahar! Gironezii spun ca ei isi cresc copiii cu lapte si xuixo deopotriva. Hmm, ma intreb cum stau cu glicemia!
Si la sfarsit, dar nu in ultimul rand, m-au retinut niste Brunylos de l’Emporda – niste gogosele traditionale din regiunea cu acelasi nume, foarte aromate si pufoase, cu crema sau fara. Mici, mititele, numai bune de o inghititura! Cum sa rezisti oare la aceste bunatati si cum sa te grabesti sa te ridici de la masa, zau?
Insa, lasand gluma la o parte, Girona merită mai mult decât o oră. La finalul acelei zile am plecat din Girona cu senzația că am avut doar o scurta previzualizare a unui loc care ascunde multe lucruri de vazut. Știam că orașul este frumos. Dar abia după ce am început să caut informații despre el am descoperit câte povești sunt ascunse în spatele celor cateva poze pe care le făcusem.
Și poate acesta este unul dintre motivele pentru care îmi place atât de mult să călătoresc: uneori te întorci acasă cu fotografii filmulete; alteori te întorci cu întrebări și cu locuri pe lista de „trebuie să mă întorc”. Si incepi sa citesti ce n-ai citit, sa afli ce nu ai aflat si sa vrei sa revii.
As vrea sa ma intorc intr-un mai, atunci cand este festivalul “Temps de Flors” si orasul vechi infloreste, la propriu. Curti ascunse, scari, biserici, piete, gradini si monumente istorice sunt transformate pentru cateva zile in adevarate spectacole de culoare si parfumuri cu ajutorul a milioane de flori!
Pentru mine Girona a fost o mica revelatie. Data viitoare vreau să-i dau ceea ce nu i-am dat atunci: timp.
