Decembrie a venit cu o invitație de a însoți un grup într-un circuit prin mai multe târguri de Crăciun din Europa. Orașele vizitate au fost Budapesta, Bratislava, Dresda și Praga, garanția unei vizite atât culturale, cât și de recreere.
Budapesta
Ne-am deplasat cu autocarul, iar prima oprire a fost în Budapesta, capitala Ungariei, în Piața Eroilor. Impozantul ,,Monument al Mileniului” a fost ridicat în 1900 pentru a marca cei 1000 de ani de la venirea ungurilor în Europa, sub conducerea regelui Arpad.
E impresionantă parada figurilor marcante care au influențat istoria acestei țări reproduse prin statui din piatră! În mijlocul pieței tronează o columnă având amplasată în vârf statuia Arhanghelului Gabriel ținând crucea dublă a Sfântului Ștefan, părintele spiritual al acestei țări.
Scurta vizită prin oraș a fost prilej de a admira bulevardele și clădirile renovate impecabil. Am traversat pietonal ,,Podul cu lanțuri”, apoi am făcut un popas în fața Parlamentului.
Clădirea Parlamentului
Impozanta clădire a fost proiectată de renumitul arhitect Imre Steindl, construită între anii 1885–1896 când a fost inaugurată, însă a fost finalizată abia în 1904, în stil neogotic.
Impresionează prin stilul arhitectural și grandoare: 40 de milioane de cărămizi, 40 de kilograme de aur, 691 de încăperi, 90 de statui la exterior, 152 în interior, 268 de metri lungime și 123 lățime, 10 curți, 13 lifturi, 27 de intrări, 29 de scări interioare, 1000 de muncitori implicați, locul III mondial ca dimensiune de clădire adăpostind un Parlament, cea mai mare clădire din toată Ungaria…
Pe malul de lângă edificiu am găsit ,,Pantofii de pe faleza Dunării”, unul dintre cele mai emoționante memoriale ale Holocaustului din lumea întreagă. 60 de pantofi din fier reproduc o imagine cutremurătoare.
Evreii erau aliniați pe mal, obligați să se arunce în apă sau împușcați, trupurile prăbușindu-li-se în Dunăre. Însă, înainte li se cerea să se descalțe, pantofii fiind o marfă căutată în acele vremuri. Astfel, papuci de dimensiuni diferite, lucrați în detaliu, sunt risipiți pe malul Dunării în așteptarea unor stăpâni ce n-au cum să se mai întoarcă.
În limba maghiară, engleză și ebraică se poate citi următorul mesaj: ,,În memoria victimelor împușcate la Dunăre de către milițienii Partidului Crucilor cu Săgeți în 1944-1945″. E impresionant tot conceptul memorialului, nu se poate să nu simți fiori la vederea pantofilor risipiți pe faleză. Sute de turiști sau localnici depun flori sau aprind lumânări în memoria victimelor, sperând ca astfel de derapaje istorice să nu mai fie repetate niciodată.
Fortăreața Gellert sau Citadela e poziționată pe o colină și a fost construită de către habsburgi după înăbușirea Revoluției din 1848, având ca scop intimidarea și întemnițarea rebelilor unguri. Era denumită “Bastilia Budapestei”.
Ulterior a deservit ca închisoare, adăpost pentru nevoiași și gazdă pentru o baterie antiaeriană. Din ‘60, este muzeu și este unul dintre țintele turiștilor atunci când vizitează Budapesta, fiind foarte ofertantă pentru priveliștea asupra orașului și a Dunării.
Podul cu lanțuri a fost prima legătură permanentă dintre Buda și Pesta peste Dunăre și a fost inaugurat în 1849. Inginerul scoțian Adam Clark este cel care a supravegheat lucrările.
Cu o lungime de 375 de metri și lățime de 16 metri, a fost la vremea construcției o minune tehnologică. Legenda spune că Adam Clark lua incognito feedback de la cetățeni, mândru tare de realizarea sa, despre care credea că n-ar avea cusur. În momentul în care un băiețel i-a spus tatălui său că cei doi lei care străjuiesc podul n-ar avea limbă, Clark s-ar fi aruncat în apele Dunării copleșit de rușine, punându-și astfel capăt zilelor.
Statuia Libertății de la Citadelă
Aceasta statuie feminină din bronz de 14 m de la Citadelă e așezată pe un piedestal de 26 de metri și ține deasupra capului o frunză de palmier. La aceste dimensiuni este vizibilă din orice parte a orașului, fiind un adevărat simbol al Budapestei.
Monumentul a fost proiectat de Zsigmond Kisfaludi Stróbl. Planul era ca în mâini să poarte o sabie, însă regimul hortyst a căzut, iar comuniștii i-au adăugat frunza de palmier. Statuia Libertății comemorează eliberarea Ungariei de sub opresiunea nazistă, având inițial următoarea inscripție: ,,În memoria eroilor sovietici eliberatori ridicată de poporul maghiar recunoscător în 1945”. Ca o dovadă că nimic nu dispare, totul se transformă, și Statuia Libertății din Budapesta a trecut printr-o reinventare. Odată cu schimbarea regimului comunist și trecerea la democrație din 1989, i s-au șters numele soldaților ruși, iar mesajul inscripționat a devenit: ,,În memoria tuturor acelora care și-au sacrificat viețile pentru independența, libertatea și prosperitatea Ungariei.”
Din mers am zărit si alte obiective turistice, cum ar fi Opera de Stat, Basilica Sf. Ștefan, Târgul de Crăciun, Citadela, Băile termale cu apa lor curativă, însă planul nostru era să ajungem la Târgul de Crăciun din Bratislava, așa că nu am mai avut timp de zăbovit.
Bratislava
Bratislava face parte din fosta Cehoslovacia. Între 1969-1990 Slovacia a fost cunoscută ca Republica Socialistă Slovacă. După „revoluția de catifea” din 1993, Slovacia a devenit un stat suveran independent, o republică democratică parlamentară cu un sistem multipartid.
În trecut a făcut parte din Imperiul Austro-Ungar, motiv pentru care are până la finalul Primei Deflagrații Mondiale era cunoscută ca Pressburg (germană) sau Pozsony (Maghiară). Este este una dintre cele mai tinere capitale din Europa, deși are o istorie bogată care datează de 2.000 de ani. Bratislava e și cel mai mare oraș din Slovacia, înregistrând o populație de aproximativ 430.000 locuitori.
În 2004, Slovacia a devenit țară membră a UE cu drepturi depline, iar în decembrie 2007 a aderat la spațiul Schengen.
În Bratislava am ajuns spre seară. E una dintre cele 4 capitale europene străbătută de Dunăre. Am găsit orașul vesel și împodobit de Crăciun, cu un târg amenajat în centrul istoric. De unde ne-a lăsat autocarul, am luat-o la plimbare spre târg.
Turnul Primăriei Vechi ridicat în 1370 promitea priveliști spectaculoase celor ce se încumetau să urce. În zidărie păstrează un proiectil din 1809, de pe vremea lui Napoleon. Acoperișul său din țiglă colorată și luminițele asigurau decorul perfect pentru feeria din târgul de Crăciun.
Astăzi, Vechea Primărie adăpostește Muzeul Orașului. E una dintre cele mai vechi clădiri din piatră, a fost construită în secolul al XIII lea și are elemente de arhitectură neorenascentistă și neogotică.
Târgul de Crăciun
Tot centrul istoric era amenajat cu decoruri specifice, brazi împodobiți. Într-o piațetă am găsit un festival al brazilor de Crăciun. Vreo 30 la număr, de diverse dimensiuni, cu podoabe simple sau sofisticate.
La căsuțe se comercializau decorațiuni, globuri, produse de artizanat, lumânări, ghirlande… Știați că ghirlandele se confecționează doar din ramuri verzi, lumânări și ornamente și se pot găsi în orice casă în preajma Crăciunului? E un simbol pentru Lumina lui Hristos ce urmează să sosească în lume.
Într-un top realizat în prima parte a lunii decembrie, Bratislava se afla cu târgul său de Crăciun se situa pe o poziție fruntașă în ceea ce privește raportul calitate -preț. Asta, cu toate că taxa pe valoarea adăugată (TVA) din Slovacia este cea mai mare din Europa (20%).
Ne-am lăsat cuceriți de farmecul acestui oraș. Am zăbovit la căsuțele din târg, am închinat cu un vin fiert, ne-am bucurat de colinzi și am început să ne cunoaștem cu cei din autocar. Urmau trei zile de petrecut împreună. 
Catedrala Sf. Martin
Lăcașul de cult reprezintă unul dintre cele mai importante obiective turistice ale Bratislavei. În catedrala gotică au avut loc încoronările regilor și reginelor Ungariei între 1563 și 1830. De aceea, pe acoperiș e reprodusă o copie a coroanei.
Biserica Albastră e ridicată în stil Art Nouveau. Culoarea neobișnuită în care e zugrăvită și brâul din mozaic duce cu gândul la castelele din desene animate, la o turtă dulce decorată de mâna unui copil creativ sau la un tort glazurat.
N-am ratat ocazia să ne fotografiem cu celebrul Cumil, ,,Man at work“, o statuie din bronz amplasată în 1997. Reprezintă un om ieșit pe jumătate dintr-un canal, aflat într-un exercițiu de contemplare a trecătorilor. Se spune că dacă i se atinge basca, e semn de noroc, însă dacă e atins pe nas de o femeie, în scurt timp va rămâne însărcinată. Cu mare precauție am apelat la varianta A. Acasă am doi copii adolescenți și nu mă bântuie nicio ambiție de maternitate tomnatică.
Shone Naci e altă statuie vânată de turiști. Dă binețe trecătorilor, bucurându-se de fiecare turist care se așază sub pălăria sa.
Castelul din Bratislava
Dotat cu 4 turnuri, înălțat pe o colină, castelul domină întreg orașul. Originalul a ars într-un incendiu din 1881, un secol întreg rămânând o ruină. Reconstrucția a avut loc în secolul al XIX lea, iar la forma de azi a ajuns în urma unor renovări din anii 2000. Aici a fost semnată Pacea de la Pressburg după victoria lui Napoleon în Bătălia de la Austerlitz. Grădinile sale baroce îmbie vara la plimbări lungi și poze spectaculoase cu orașul ce se așterne în vale.
Cu autocarul am trecut pe lângă Podul Nou, farfuria zburătoare de deasupra Dunării. E cel mai lung pod cu un singur pilon susținut de cabluri din lume și e construit între dealul castelului și biserica Sf. Martin. În vârf are un restaurant, iar oficial poartă numele de ,,Podul Revoltei Naționale Slovace.” Localnicilor le amintește de perioada comunistă, fiind construit în anii 60.
Bratislava e un oraș înfloritor, care se vrea descoperit și explorat de cât mai mulți turiști. Poate vom reveni la vară pentru a ne plimba prin grădinile de la castel.
Am străbătut cei 60 de kilometri până în Praga, ne-am preluat camerele și n-am mai avut energie decât pentru un bilanț al zilei, a multitudinii de obiective turistice bifate. Dar despre următoarele aventuri vă aștept într-un viitor episod.
