În vizită la Meteora

Citisem despre Meteora, văzusem fotografii și reportaje şi mi-am promis să ajung cândva acolo. Iată că acum, fiind in vacanță în Paralia Katerini, îi venise rândul. Mai multe despre vacanta din Paralia.

Daria, fiica mea mă însoţea, aşa că bucuria era şi mai mare. Dis de dimineaţă, ne-am prezentat la locul de întâlnire şi am aşteptat cuminţi sosirea autocarelor. Organizatorii aveau liste nominale, iar noi deţineam dovada de plată, chitanţele.

Pentru o excursie de o zi am achitat pentru mine 20 de euro, iar pentru fiica mea 15. După un scurt popas pentru mic dejun şi cafea, am mers întins spre stâncile suspendate între cer şi pământ.

Aproape tot drumul am primit informaţii şi explicaţii de la ghida noastră, o doamnă din România care practica această meserie de 12 ani. Unic în lume, complexul monahal de la Meterora e situat în Câmpia Thesalia, în partea centrală a Greciei, în apropierea râului Pinos și a Munţilor Pindului.  Numele Meteora înseamnă în limba greacă „mijlocul cerului”, „suspendat în aer” sau „sus în ceruri” şi nu putea fi altul mai potrivit pentru ciudatele stânci ce aduc a meteoriţi, cercei între cer şi pământ.

Pentru geneza pădurii de 1000 de stânci implantate în mijlocul câmpiei s-au dat de-a lungul timpului mai multe explicaţii. Acum 60 de milioane de ani ar fi stat bine merci pe fundul unei mări, abia după dispariţia apei devenind vizibile pentru noi. Altă explicaţie susţine teoria eroziunii vântului şi a apei asupra unor roci sedimentare. Alta, pretinde că în urma separaţiei geologice a Munţilor Olimpului şi a Ossei, apele lacului în care se aflau s-ar fi scurs în Marea Egee prin Valea Tembi, iar pădurea stâncoasă ar fi apărut în urma acestei scindări.

Preferata mea e explicaţia mitologică: zeii se luptau cu titanii, luându-se la ţintă cu săgeţi uriaşe de piatră. Când nu se înfigeau în adversar, se înfigeau în sol, formând abrupturi înalte de până la 400 de m, care să mire privirile a nu mai puţin de trei milioane de turişti în fiecare an.

Pentru mărturia ei creştină, istorică, arhitectonică, artistică şi geografică, din anul 1988 Meteora face parte din patrimoniul UNESCO. Însă unicitatea acestui loc e recunoscută şi de alte instituţii internaţionale. Sfântul Sinod al Bisericii Greciei a proclamat printr-o lege  Meteora  ca fiind “loc sfânt, imuabil şi inviolabil”, ceea ce-i asigură protecţia şi-i garantează autenticitatea.

Autocarul nostru a făcut un popas la un atelier de pictură bizantină. Ni s-a vorbit în limba română despre tehnicile de pictat, litografiere sau copiere, materialele utilizate şi semnificaţia icoanelor. Dacă ar fi să dau crezare vorbelor doamnei originare din România, dacă ai avea o icoană cu Fecioara Maria cu pruncul în braţe ţi-ar fi protejată familia, o icoană cu apostolii aduce bună înţelegere, una cu potirul sfânt te fereşte de vicii, una cu Sfântul Gheorghe călare alungă spiritele rătăciroare, alta cu alt sfânt sporeşte averea…şi tot aşa preţ de vreo zece minute. Ce mai, pe acest considerent poţi să duci o viaţă de pierzanie, poţi să sfidezi legile bunei convieţuiri, atâta timp cât casa ţi-e capitonată cu sfinţi, banii îţi stau stivă, iubirea supremă îţi bate la uşă, sănătatea îşi dă mâna cu prosperitatea.

Abia acum mi se elucidase un mister: tiriştii care îşi acoperă parbrizul cu multe iconiţe şi mătănii vor să fie feriţi de accidente ce vin din faţă, de primejdii ce-i pândesc la drumurile fără prioritate, de infidelităţi acasă, de amenzi, de defecţiuni tehnice şi câte şi mai câte… Eu cred, însă, că Doamne Doamne se amuză de astfel de strategii lumeşti. Credinţa se poartă în suflet, nu trebuie afişată cu ostentaţie, iar Dumnezeu ascultă rugile celor cu suflet curat.

Meteora reprezintă cel de-al doilea centru monahal din Grecia, după cel de pe Muntele Athos. Dacă la Athos pot ajunge doar bărbaţii şi doar cu o aprobare specială, Meteora e accesibilă oricui. Dacă doriţi să vă cazaţi aici, o puteţi face în cel mai apropiat orăşel, Kalambaka, cu 11.000 de locuitori sau în pitorescul sat Kastraki. Drumul şerpuitor îţi taie respiraţia. Labirintul de stânci creează un tablou fascinant. Există una, de exemplu, care poartă numele Degetul lui Dumnezeu.

E şocant să vezi cât de mic e locul de la bază, care are contact cu solul. De parcă o forţă nevăzută o ţine suspendată între cer şi pământ. Din autocar, de pe serpentinele molcome sau mai abrupte, se zăresc peşteri şi grote săpate în stâncă. Acestea erau locuite de primii călugări asceţi încă din secolul al XI lea. Unele sunt împodobite cu flori şi mici daruri oferite de oamenii locului, ca o ofrandă memoriei celor ce au ales să trăiască întru credinţă.

Din cele 24 de mănăstiri funcţionale în secolul al XV-lea, azi au mai rămas doar şase, slujind scopurilor turistice şi muncii de cercetare: Sfânta Mănăstire a Marelui Meteor, Mănăstirea Rousanou (1380),  Mănăstirea Varlaam (1350), Mănăstirea Sf. Nicolae (1527), Mănăstirea Sf. Ştefan (1350) şi Mănăstirea Sf. Treimi (1458-1476). În luna august, când am ajuns noi aici, cred că am trecut pe lângă cel puţin 50 de autocare.

O parte dintre vizitatori se află în Grecia în concediu şi îşi dedică o zi acestui obiectiv. Alţii vin special din ţară, pentru acest pelerinaj. La una dintre cele două mănăstiri pe care le-am vizitat, am întâlnit un grup de pelerini veniţi tocmai de la Chişinău.

Prima mănăstire la care ne-am oprit a fost Mănăstirea Sf. Ștefan. Calea de acces e mai blândă la acest lăcaş de cult. Nu sunt scări, iar autocarul te lasă foarte aproape de intrare. Biserica principală are hramul Sf. Haralambie şi a fost înălţată în anul 1798.

Aici se găseşte racla cu moştele sfântului Haralambie. Biserica mică poartă hramul Sfântul Ştefan, iar construcţia sa datează din secolul al XVI lea. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost bombardată de către nazişti, apoi a fost părăsită, până când a fost preluată de măicuţe şi adusă la starea impecabilă de azi. În curte era plin de flori şi pisici care se lăsau mângâiate de turişti.

Locul de belvedere deschide peisaje uimitoare. În zare se aşterne oraşul Kalambaka, cu ale sale construcţii albe, ca într-un joc de lego.

Cea de-a doua mănăstire la care ne-a permis timpul să mai ajungem a fost Marele Meteor, cea mai mare construcţie dintre cele şase.A fost ridicată la mijlocul secolului al XIV-lea și a fost restaurată în 1483 și 1552.  La o înălţime de 615 m deasupra albiei râului Pinios, mănăstirea se întinde pe 10.000 de metri pătraţi. Acolo se ajunge abia după ce urci 115 trepte săpate în stâncă.

Hăul ce se deschide pretutindeni e ameţitor. Se pot vedea căile vechi de acces, scările de funie şi scripeţii care au fost transportat  materialele de construcţie. Ctitorii mănăstirii sunt Sfântul Atanasie şi Cuviosul Ioasaf, a căror capete sunt depuse alături de a altor călugări în osuarul mănăstirii.

De-a lungul secolelor, mănăstirile de la Meteora au primit daruri din toată Europa. Printre donatori se află domnitori şi personalităţi de seamă ale neamului românesc. Astfel, Neagoe Basarab, voievodul Vasile Lupu, Maria de Mangop, cea de-a doua soţie a lui Ştefan cel Mare sunt doar câteva exemple în acest sens.

Nu mă pricep prea bine să descriu detaliile tehnice ale construcţiilor sau datele istorice, există publicate zeci de pagini ale unor experţi pe această temă. Materialele de construcţie au fost urcate pe stânci în mulţi ani, uneori chiar 20 şi înălţarea lăcaşurilor de cult a fost o provocare din punct de vedere tehnic.

Meteora reprezintă pentru creştinătatea ortodoxă un loc de importanţă covârşitoare. Dincolo de valoarea religioasă, aş adăuga-o pe cea antropologică, istorică şi de artă. Mănăstirile adăpostesc în original codici, manuscrise, icoane, documente, sculpturi, fresce, broderii cusute cu fir de aur, pergamente, moaşte, picturi, volume vechi, obiecte de patrimoniu, sigilii, acte… toate constituind mărturii ale ortodoxiei pe aceste meleaguri şi obiect de cercetare pentru generaţii întregi.

Peisajul Meteorelor pare desprins din filme SF. De altfel, acest cadru natural a fost folosit de diferiţi regizori pentru scene din filmele lor. Unul dintre ei este John Glen, cu un film din seria cu James Bond, apărut în 1981 şi intitulat “Doar pentru ochii tăi”.

Chiar dacă peste tot e aglomerat, totul se vizitează pe repede înainte, susţin că Meteora e locul unde sufletul e aproape de cer. Poate de aceea s-au şi ivit straniile stânci în mijlocul câmpiei: sunt o scară spirituală pe care creştinul trebuie să se învrednicească să o parcurgă. Sunt fericită că am ajuns aici şi mi-aş fi dorit să fi fost cu mine şi părinţii mei.

Urmareste mereu pagina noastra de Facebook pentru a fi la curent cu toate noutatile care se intampla in lumea calatoriilor! Sa calatorim mai mult, mai ieftin, mai bine!