Cred ca in vacanta aceasta am avut de invatat mai multe lucruri, am fost mai atenta la detalii, la situatii si la oameni. Cel putin asa imi place sa cred… Una dintre constatarile mele este ca lectia rabdarii a fost primordiala, lectie in care am realizat ca ritmul lor, al indienilor, nu este si ritmul meu, ca noi vestici suntem la 220, ca suntem mereu pe fuga intr-o alergare continua … Da lectia rabdarii pe “repeat” odata si inca odata dupa care devi ZEN si ti se pare totul ok… incepi sa te transformi… zic eu in bine. Important este sa poti pastra aceasta vibratie si acasa. Aici este insa cam greu…
Eram in Chennai …si la cum mi-am gandit eu itinerariul…pe langa Calcutta (pe care o ratasem cu brio din cauza amicilor de la Spice Jet), vroiam sa vad templele din Sud, din Tamil Nadu. Dispuse pe o distanta mare (daca am fi facut ruta cu autocarul, ca de obicei), cred ca ne-ar fi luat o gramada de zile asa am zis sa inchiriem o masina cu sofer. Zis si facut, ce ar fi greu in asta? Pai aparent nimic 😉
Soferul angajat initial, exact in dimineata plecari, cand noi eram in fata hotelului cu bajaje si tot balciul afferent, imi da mesaj ca intarzie. OK, no problem, dar deja dupa 2 ore …mi se parea un pic ciudat. Si cum probabil ca pe fata noastra se citea disperaraea, cei de la hotel cereau aproape dublu pentru o alta masina, asa ca ne impartim si plecam fiecare in cate o directie dupa agentii de turism sau rent a car! De vis!! Stateam si ma intrebam ce se intampla, de ce atatea piedici, parca cineva vroia cu tot dinadinsul sa ne tina pe loc, niciodata pana acum nu am avut atatea ghinioane!
In final, un nene de la o agentie ne gaseste o masina, cica vine in 30 de minute. Eheee dar nu a precizat in 30 de minute de cand anume…si tot asa … dupa cateva ore a venit. We do a Toyota Innova and travel in Style for the next couple of days!! Nu mai tragem de bagaje, nu le mai caram in spate… Gata am uitat nervii si nebunia cu masina iar Sudul incepe sa ni se arate asa cum este el…dar numai dupa o masa buna 😉
Prima oprire: Mamallapuram sau Mahabalipuram (mi-a luat ceva pana am invatat sa pronunt numele) sau orasul celor 7 Pagode sau Mahabs, cum zic localnici…Oricum vreti sa ii spuneti, este un oras istoric, in nord-estul statului Tamil Nadu, sud-estul Indiei. Acesta se afla de-a lungul Golful Bengal la cca 60 de km sud de Chennai. Este faimos prin templele momumente UNESCO (din 1984), care se afla aici. In rest….este turistic si atat! O scurta oprire este recomandata, dar daca vrei sa vezi India profunda nu acesta este locul.
Pot sa spun acum ca este unul dintre putinele locuri excusiv turistice din Tamil Nadu – peste tot sunt tarabe si magazine de suveniruri, haine, antichitati, restaurante si hoteluri, desi este pacat pentru ca este tare fain sa te pierzi in istorie, printre temple si ruine cu povesti demult pierdute.
Mamallapuram, desi a fost portul principal al regatului Pallava, cu capitala in Kanchipuram, si-a pastrat renumele pana in ziua de azi datorita mesterilor artizani care au construt complexul de temple care il face faimos. Arta civilizatiei Dravidiana este inca prezenta, iar orasul este un martor tacut al timpului trecut desi, din pacate, cea mai mare parte a templelor nu a fost finalizata. Orasul celor 7 pagode este considerat a fi o enigma interesanta a istoriei, situat in Golful Bengalului, despre care istorici se intreaba si astazi pentru cine a fost construit? A fost o glorificare catre un rege? O celebrare a victoriilor de razboi? O fantezie a unei regine?
Mamallapuram a fost numit orașul celor “Sapte Pagode” de catre Marco Polo si exploratori lui cu multe secole in urma. Potrivit credintei populare, la un moment dat, alte sase temple au stat alaturi de acum celebrul Shore Temple, situat pe plaja din oraselul de pescari. Legenda povesteste ca zeul Indra a devenit gelos pe pamanteni si in timpul unei furtuni, restul de sase temple au fost scufundate, singurul care a rams marturie este Shore Temple. Localnicii povestesc ca din cand in cand prin valurile mari s-ar vedea templele disparute.
Misterul celor “Șapte pagode” a fost negat de către istorici timp de secole, pentru ca, se credea ca nimeni acum 6000 de ani nu ar fi fost capabil de a construi ceva atat de maret. Desi o tragedie, devastatorul Tsunami din 2004 a relevant insa un complex de ruine scufundate în largul coastei de Mahabalipuram, si, se pare ca legenda orasului scufundat nu este chiar o poveste Imediat inainte de tsunami, martori oculari povestesc ca apa oceanului s-a retras aproape cu 500 de metri și a expus randuri lungi si drepte ale structurilor de piatră. Oceanul si-a cerut dreptul inapoi si majoritatea structurilor au fost din nou inghitite de ape, dar dupa tsunami, dar un leu de piatră singuratic a fost gasit pe plaja din apropiere. Expeditii arheologice, ghidate de pescarii locali, au demonstrat ca legenda nu este complet falsa. A fost explorat site-ul unde se presupune ca au fost vazute / amplasate ruinele si s-a descoperit un complex de stucturi antice unele posibil datând din anul 4000 î.Hr., foarte similar cu cele care se pot vedea azi in Mahabalipuram.
Primul obiectiv. Sea Shore Temple – temple de pe malul mari…muzeu acum si loc de pelerinaj…cel mai faimos monument din oras …situat intr-o locatie idilica atrage inca o multime de turisti vestici dar si indieni. Ca si data trecuta cand am fost in India ma uimeste difereta de pret la biletele de intrare, pentru straini si pentru indieni. Este drept ca oricat ar fi pentru noi este putin ( cca 250 INR = 3,55 eur pentru toate obiectivele din oras), iar pentru ei este de-a dreptul infim( 10 INR = 0,14 eur) ii incurajeaza sa isi viziteze si sa isi cunoasca tara.
Este unul dintre cele mai vechi temple din Indiei de Sud, dedicate lui Shiva si Vishnu in acelasi timp, construit in sec 7-lea d.Hr, este un bun exemplu al primei faze a structurii de temple construite în stil Dravidian. Din pacate datorita locatiei sale (pe malul marii), multe dintre sclupturi au ramas doar niste forme, conditiile meteorologice si eroziunea de vant si apa le-au facut pierdute in negura timpului.
Zecile de pelerinii indieni, imbracati in rosu si portocaliu ca o pata de culoare in peisaj.
Al 2-lea stop: Five Ratas
Cele 5 temple Ratha (Chariot), sunt excelente exemple si o contributie aparte ale artei Pallava. Construite in cinci feluri diferite, templele monolit impresioneaza prin maiestuozitate. Templele monolitice sunt numite la nivel local ca Ratha (Chariot), deoarece acestea se aseamana cu carele procesionale unui temple, povestea spune ca sunt cioplite dintr-un bolovan imens.
Vedere generala a templelor cunoscute ca Five Rathas, e la stanga la dreapta, Draupadi, Nakula-Sahadeva, Bhima and Dharma Raja Rathas. Dharma Raja Ratha este cea mai impresionanta si mai bogat scluptata!
Detaliu Bhima Ratha dedicata zeului Vishnu.
Ratha Draupathi – este cel mai mic dintre templele din complex, detalii
Al 3-lea stop: Arjuna Penance este considerat cel mai mare basorelief în aer liber din lume – sculptat pe partea laterală a unei stanci, o descriere provenind din una dintre scenele din Mahabharata, la cateva minute de mers pe jos de Sea Shore Temple.
Langa este un parc superb, pentru relaxare si odihna dupa temple temple temple 😉
Krishna’s Butter Ball sau pe romaneste “Bulgarele de unt al lui Krishna”… Mie mi-a placut aici cel mai tare. Stanca uriasa care zici ca sta sa cada, face echilibristica pe o colina de piatra, copii care se joaca frenetic si se dau pe dealul din zona ca pe derdelus, copii si chitaieli. Faina atmosfera! Legenda spune ca mai multI regi Pallava au încercat sa mute piatra, dar nici regii, nici elefanții lor nu au putut misca bolovanul nici macar un centimetru.
Pe langa temple, Mahabalipuram are si plaja …
… si este inca un sat de pescari.
Gata si Mahabalipuram, suntem gata de plecare catre urmatoarea destinatie, cu soferul nostru mega updatat cu melodii de la Bollywood. E tare frumos in Tamil Nadu la tara, liniste, seninatate, verde de la campurile de orez si albastrul de la cer, culorile astea sunt peste tot si pur si simplu nu iti dai seama cand incepe unde se termina alta ! Este India profunda pe care o asteptam.
Te linistesti instantaneu doar cand te uiti pe geam din goana masini la palmieri, cocotieri, trestie de zahar, campuri de orez…verde, verde doar verde peste tot.
NAMASTE !
Episodul I – Milionarii din Slumdog
Episodul II – Îngerii din Mumbai
Episodul III – Caleidoscop de Mumbai
Episodul IV – Pe urmele lui Eliade
Ador India si mi se pare o tara absolut minunata din toate punctele de vedere! India este una din tariile pe care mi le-am propus sa le vizitez!
Iti dorim ca asta sa se intample cat mai repede!
chiar este absolut minunat 🙂