Ma distreaza si in acelasi timp imi place ca in India fiecare oras are mai multe nume … Destinatia nostra urmatoare: Kanchipuram, Kanjeevaram sau Kanchi, Orasul templu – un important centru spiritual hindus (o destinatie pentru pelerinajul local) si asta am vazut si ne-am convins pe pielea noastra. Noi am ajuns acolo Duminica si era ca la manifestatie… lipseau doar pancardele si Johanis 😉
Kanchi, sa ii zicem asa pentru ca se scrie mai repede, a fost capitala regatului Pallava in secolele IV -X, un important centru de invatamant pentru toate marile religii ale Indiei de Sud. Temple hinduse sunt inca prezente și utilizate si azi, iar cand intri in ele pur si simplu ai senzatia ca te intorci in timp. Lucrurile sunt la fel ca acum 100 de ani !
Dar sa incepem cu inceputul… Am plecat din Mamallapuram, si am ajuns pe seara in Kanchi. Uitasem cum este procedeul in India…fiecare sofer de tuk tuk sau de taxi care te are in custodie incearca la un moment dat sa te duca la niste magazine (ei isi iau comisioane din asta, cateodata chiar si daca nu cumperi nimic), si bineinteles ca al nostru sofer nu a fost cu nimic diferit. Avand in vedere ca nu aveam aranjata cazarea si depindeam cumva de el, ne-a povestit de importanta orasului ca mare centru producator de tesaturi, implicit sari si esarfe 🙂 Ohhh nuuu!!! Asta a fost primul gand….pana aici, nu mai scapam!!! Avand in vedere ca in grup cativa dintre noi erau pentru prima data in India …am zis da, nu ii puteam priva de o asemenea experienta…hihihihi…si ne sacrificam…Kanchipuram este renumit in India pentru sari-urile de matase, iar mestesugarii de aici sunt recunoscuti in toata tara.
Procedeul de creatie si fabrica in sine este tare interesant, dar daca ai fost toata ziua la temple si iti e foame si nici nu stii unde o sa dormi in noaptea respectiva, oamenii devin usor agasanti ca sa zic asa ;( Pana la urma nu am plecat cu mana goala!
Orasul asa… din fuga masinii… pe seara…. pare tipic indian, cu balamucul si agitatia de rigoare …Uraaa! am gasit si hotel cu WI FI… Pentru unii dintre participatii la excursie “conectarea” e obligatorie…
Mie imi place cand ma duc undeva – unde nu este acasa – sa ma amestec cu localnicii, sa ies cat mai tare din raza si zona turistica, sa nu vad picior de strain langa mine… Ca tot omul, mai trebuia sa si mancam …asa ca ne-am lasat bagajele, am dat un check in 🙂 si l-am invitat pe sofer la masa cu noi… Apoi, din nou placa: “te rugam sa ne duci la un restaurant unde ai merge tu, nu turistic, fara pretentii” si omul se uita crucis, nu prea intelege dar in final ne duce cred si sper acolo unde s-ar duce el in mod normal…un restaurant pur vegetarian, cu manacre specifica zonei Tamil Nadu. Happy Happy shining people…noi si ei …si frunza de palmier…Da da in sud, in mare majoritate a locurilor nu sunt farfuri, se mananca pe frunze de pamier si cu mana. Poate la inceput am fost un pic reticenti si cu solutiile antiseptice dupa noi dar, cu siguranta, la cat de buna era mancarea, uitai repede de furculita si cutit. Parol, chiar gustul parea diferit cand mancai direct cu mana, natural!
Tamil Nadu este cunoscut pentru varietatea felurilor de mancare atat pentru vegetarieni, precum și non-vegetarieni. Cereale, linte, orez si legumele sunt ingredientele principale ale alimentelor tradiționale, iar mirodenii adăuga aromă și un gust distinctiv pentru bucătăria specifica zonei.
Atat de fericita eram ca nu eram intr-un loc turistic incat am zis sa il las pe sofer sa imi recomande ceva, local bineinteles… Am primit asta …
Un fel de clatita cu un sos …stupoare…atat???!! mai vine ceva nu??!!! si raspuns: nu, atat !! Noroc ca prietenii mei au comandat asa traditional ca in Romania…multa mancare incat sa haranim un mic sat din Africa. Si daca se doreste reteta o puteti gasi aici
O noua zi…o noua aventura …dis de dimineata ne trezim cu forte proapete, inarmati cu Lonely Planet-ul si la drum…
Kanchi este considerat unul dintre cele 7 orase sfinte ale Indiei, orasul de aur cu 1000 de temple, un fel de Varanasi al Indiei de Sud. Sapta Puri (sanscrită: सप्त-पुरी) sunt cele 7 centre de pelerinaj sfinte ale Indiei: Ayodhya, Mathura, Haridwar, Varanasi, Kanchipuram, Ujjain (Avanti) și Dwarka, locuri cu o majora importanță spirituala, un pas spre Nirvana sau mantuire. Inca din seara precedenta cand am ajuns, pe langa traficul si aglomeratia deja devenita obisnuinta, am observat ca la fiecare colt de strada era cate un templu, mic sau mare, de toate formele si culorile… Kanchi este cunoscut ca orasul cu 1000 de temple, este situat la cca 80 de km de Chennai, pe drumul principal catre Bangalore, orasul a fost odata capitala dinastiei Pallava. Astazi doar cca 100 de temple mai exista, dar fiecare cu particularitaile lui, dedicat lui zeilor Shiva sau Vishnu, calatorul avid poate gasi aici tot ce isi doreste, istorie si civilizatie, religie si spiritualitate, de toate pentru toti 🙂
Kanchi Kailasanathar Temple este cel mai vechi templu din Kanchi, impresionant nu prin marime cat prin prezenta istorica degajata. Dedicat lui Shiva, a fost construit in secolul 7 si este o reprezentare timpurie a stilului Dravidian.
Templul este renumit pentru arhitectura sa, departe de agitatia si nebunia orasului. Aici am inceput noi “pelerinajul” pe la templele sudului: ne-am descaltat (asa este traditia) la intrare in fiecare templu. Trebuie sa te descalti undeva la poarta si mergi descut – iar daca la inceput am fost poate putin sceptici si ne gandeam ca ne murdarim, curand nu a mai contat nimic, doar aveam sapun si il foloseam seara cand ajungeam la hotel. Nu?? !! 🙂 …Si am intrat …in primul templu din cele multe care vor urma… Locul este frumos dar eu muream de nerabdare sa vad “templele colorate ale sudului”, cel de mai sus este similar cu ce vazusem in India de Nord…dar ce mi-a placut aici mult …au fost oamenii…incedibili de frumosi si de colorati si de simpli…si mai ales zambitori…asta imi place mie la nebunie la India …OAMENII, Marea lor majoritate ZAMBESC cu ochii, lucru care pe la noi, eu din pacate nu il vad foarte des.
Dedicat zeului Shiva, templul are 58 de altare scluptate de jur inprejur (ghizii iti spun ca sunt cele mai frumoase sclupturi din India), dar fiecare loc este special in felul lui dupa parerea mea.
Urmele a ceea ce a fost acest loc sunt inca prezente si imaginatia o ia razna si te transporta in alt timp.
si Puja ….ofranda care se face la templu, cam cum aprindem noi lumanari la Vii si Morti, dar parca un pic mai spiritul, mai cum semnificatie dupa parerea mea.
Urmatoarea oprire din Kanchi a fost Ekambareswarar Temple, cel mai mare templu din oras, care este dedicat din nou lui Shiva, este si unul dintre cele cinci mari temple dedicate acestui zeu, fiecare locatie reprezentatnd un element natural primordial. Acesta de fata reprezenta elementul pamant. Celelalte patru temple sunt: hiruvanaikaval Jambukeswara (apa), Chidambaram Natarajar (cer), Thiruvannamalai Arunachaleswara (foc ) si Kalahasti Nathar (vant). Templul are cel putin 1400 de ani vechime, unele parti din el au fost distruse si reconstruite in timp. Poarta templului (Gopuram) mai jos, este una dintre cele mai inalte din India (59 metri inaltime).
Gata incepuse….locurile la care visam cu ochi deschisi se aratau in fata noastra…templele colorate din Sud, asta era… Eu nu prea cred in general ca visele devin realitate, dar de data asta se intampla si era live! Ce m-a frapat foarte tare in zona asta (Tamil Nadu pe la temple), este faptul ca nu erau straini, deloc, si alt lucru…nu se plateste intrare, nicaieri…nu este ca in Nord, unde te taxeaza ca strain doar ca respiri, aici nimic, poate pentru ca sunt temple inca active, nu stiu…
La Ekambareswarar Temple, a fost singurul loc unde am luat ghid…nu am putut sa scapam de el sub nici o forma, s-a tinut scai … Nu pot sa zic ca m-a incantat foarte tare, engleza lui cu engleza noastra sunau usor diferit, iar informatiile mi s-au parut haotice si neconcludente. Din pacate in toate templele, fiind active nu aveai sa faci poze, decat asa pe “sest” si, daca se prindeau / te prindeau era mare mare taraboi. Dar cumva tot ne-am descurcat…
Printre culoarele cu 1000 de coloane cum se zice, erau care alegorice ale zeului venerat, care la sarbatoarea templului erau scoase afara pentru parada.
Undeva in adancul templului, intr-o curte, inconjurat de garduri, era un mango vechi de 3500 de ani, ale carui ramuri rodesc patru feluri diferite de mango in patru anotimpuri diferite. Acest copac este numit Sthala Vruksham (Temple Tree). Legenda spune ca Parvati (sotia lui Shiva) facea asceza sub arborele asta, ca sa-l impresioneze pe Shiva. Foto mai jos 🙂
Locul impresioneaza, prin energia care o emana si sincer, cred ca as fi putut sa stau acolo o zi intreaga. Din pacate ceasul ticaia si trebuia sa o luam din loc. Pentru primul contract cu ceea ce imi doream eu sa vad a fost interesant, mi-a placut dar nu stiam ce o sa urmeze… Am avut in itinerariul meu locuri mult mai aproape de sufletul meu 🙂 Urmeaza…India profunda, adevarata, nemachiata, in Tamil Nadu, fara tinta pe drumul care ne poarta catre urmatoarea destinatie !
Oameni, culori, sentimente si spiritualitate ….
NAMASTE !
Episodul I – Milionarii din Slumdog
Episodul II – Îngerii din Mumbai
Episodul III – Caleidoscop de Mumbai
Episodul IV – Pe urmele lui Eliade
Episodul V – Mahabalipuram, orașul celor 7 pagode