M-am gandit si m-am razgandit de 1000 de ori cand faceam itinerariul, daca sa merg la Pondicherry sau nu, dar pana la urma am ales sa merg si nu mi-a parut rau.
Ca sa intelegeti mai bine Pondicherry trebuie sa vedeti filmul “Viata lui PI”. Scenele de la inceput sunt filmate aici: gradini luxuriante, vile europene si trotuare elegante. Pondicherry este “Coasta de Azur Indiana” sau “Riviera de Est”, un paradis colonial francez teleportat in Golful Bengalului, unde uiti pur si simplu ca esti in India – ma rog, cel putin in cartierul vechi francez, unde este si centrul. Daca iesi din acest perimetru incepe iar nebunia si claxoanele si agitatia.
Puducherry, numele original Putucceri, pana in 2006 Pondicherry, sau simplu alintat de localnici Pondy, a fost unui dintre teritoriile uniunii indiene. Format în 1962 din cele patru fostele colonii franceze din India: Pondicherry (in prezent Puducherry) si Karaikal (de-a lungul Indiei de sud-est, inconjurat de statul Tamil Nadu),Yanam (mai departe spre nord de-a lungul coastei de est in regiunea de delta a raului Godavari, inconjurat de statul Andhra Pradesh) si Mahe (situat pe Coasta de vest a Malabar-ului, inconjurat de statul Kerala). Capitala teritoriului este bineinteles starul proviciilor franceze: Pondy.
Numele original al teritoriului, Putucceri, este derivat din cuvintele PUTU in Tamila (“nou”) și CERI (“sat”). Francezii i-au zis Pondichery. In 2006, Pondicherry a revenit la numele sau initial, Puducherry, precolonial, numele Tamil Nadu, dar rezindetii ii spun pur si simplu pe numele de alint, Pondi. Orasul, cu o pontere in crestere a locuitorilor (acum undeva la 1 milion de locuitori) si-a obisnuit rezidentii sa isi duca viata in ritmul de “dolce far niente” din alte vremuri…
Aici m-am incapatant eu sa fac rezervare la o pensiune care mi-a placut mult (gasita pe net) si am facut, dar nu mi-am dat seama cam cat de departe si de alambicat este drumul…Ca sa o gasim “in the middle of nowhere’, i-a luat soferului vreo 2 ore dar pana la urma am reusit, Ne-am dat seama ca totusi eram departe de :”action” asa ca a doua zi ne-am mutat in oras, in centru, in cartierul colonial, inapoi in timp in ani 20 🙂 la KAILASH GUEST HOUSE, un loc foarte fain, chiar de recomandat! Deci, sa ne adunam ideile: 5 nopti intr-o casa coloniala, intr-un loc care te transporta inapoi in timp, fix in perioada de Craciun, fara balamuc, sarmale si colindele lui Hrusca caracteristice, intr-un cuvant: PEACE & ZEN for the new year 🙂
Pondicherry este structurat ca si New York la o scara mult mai mica, pe model de grila, strazile sunt paralele si perpendiculare, imposibil sa te ratacesti. Zona franceza este despartita de zona indiana printr-un canal / rau, care nu este tocmai aspectuos si nu miroase a trandafiri, dar … suntem in India :). Faptul ca francezi si-au pus amprenta asupra celor 3 – 4 bulevarde paralele, este de netagaduit, se vede clar in arhitectura locului, in catedrale, parcuri, in numele de strazi scrise in franceza, hoteluri, dar locul iti genereaza un sentiment de parasit, ca si cum ultimii europeni au strans repede lucrurile si au plecat in graba din oras, o decadenta si o patina a timpului care s-a asternut peste oras. Multe locuri parasite si prafuite, lasate in paragina, si cumva neapreciate la adevara lor valoare, o Indie care nu e India!
Pondicherry miroase a vacanta, un loc unde pur si simplu sa nu faci nimic. Are un aer boem si teoretic nu prea ai nimic de vizitat fizic, dar psihic ….te teleportezi in timp si atunci imaginatia o ia razna …
In orasul asta cred ca am facut o obsesie cu pozele pentru obloane colorate si biciclete 😉
Mi-a placut promenada de pe malul marii, iti da un semntiment de libertate, iti sopteste ca lumea e a ta si ca poti face orice… Desi plaja din oras nu este practicabila (are stanci si nu se poate face baie, plus ca toata lumea sta impracata), exista multa lume care se plimba dar si vanzatori cu diverse sortimente de mancare si vata de zahar de culoare fucsia … si e…atat de frumos! In plus, seara, strada de 1,5 km se inchide si devine pietonala si este ca la manifestatie…tot orasul se aduna aici.
Tot pe faleza se gaseste Memoriadul dedicat lui Ghandi.
si Farul 😉
Ce recomand este musai cafeaua pregatita pe margine strazii de vanzatorii ambulanti, poate nu arata ca la Paris dar cu siguranta este mai buna …E de senzatie!
Pondi a fost oaza mea de bine si de liniste: cateodata mai trebuie sa ne mai si oprim din ritmul ametitor cotidian… Eeu am facut asta aici…eu cu mine si cu aparatul meu de fotografiat…am mers si ne-am imprietenit cu orasul.
Odata ce treci de canalul de care povesteam, intri intr-o lume diferita unde nu mai miroase a India, a condimente, unde sunt trotuare ca acasa, stazile sunt bine delimitate si totul este verde… Copacii care au prins perioada pe care eu mi-o imaginam, stau marturie acum…unele dintre casele sunt renovate si curate, sunt flori si plante agatatoare, bineinteles cu cate o bicicleta uitata in fata casei (nu cred ca erau de decor ) si este… liniste. Aici nu este agitatie si trafic si haos, nu se claxoneaza (sunt semne mari ca este interzis), ai putea sa zici ca esti oriunde la mare intr-o locatie europeana.
Catedrala Sacred Heart of Jesus
In toate ghidurile este dat ca obligatoriu sa se viziteze Sri Aurobindo Ashram, unde Sri Aurobind si The Mother au trait cea mai mare parte a vietii lor. Ashramul a fost fondat in 1920 si a fost condus de cea careia I se zice The Mother, Mirra Alfassa. Fiecare membru al asramului este liber sa mediteze, nu sunt ritualuri sipractici obligatorii, este o comunitate de cca 1200 de membri. Cum povesteam si in episodul anterior, despre Auroville, mie nu mi-a placut ideea pe care o promoveaza…in Pondi sunt efetiv peste tot, ashram, librarie, pensiune, centru educational, centru de presa, magazine…o intreaga industrie producatoare de bani si mai putin de ZEN.
Ce ar mai fi de vazut, desi eu am ales sa ma plimb random pe strazi …fara muzee:
– Pondicherry Museum situate in Government Park, cu galleria de sclupturi si sectia de arheologie, cu partea dedicata dominatiei francize in oras.
– Bharthi Museum aflata pe strada Eswaran Koil Street, no.20 este locul unde a trait legendarul poet tamil in 1908.
– Bharthidasan Memorial aflat pe strada Perumal Koil, este deasemenea un muzeu dedicat unui discipol de al poetului Bharthi. El si-a schimbat numele in Bharthidasan, adica discipolul lui Bharthi iar casa memoriala este al doilea loc important de pelerinaj din oras.
Ce mi-a placut mult aici este accentul pe care il pun pe arta, plin de anticariate si de galerii de arta, vechi si nou se imbina perfect, cafenele chic si restaurante de designer, magazine boutique si librarii in care poti sta zile intregi fara sa te plictisesti si multe multe desene de graffiti! Hippy & Artsy in the same time!
Cateva dintre locurile mele preferate de pierdut timpul si de gandit la nemurirea sufletului 🙂
“Café des Arts” este o cafenea cu o mică grădină într-o clădire de patrimoniu francez colonial datand din 1880
Artika Gallery …cafenea si galerie de arta si cel mai bune mic dejun… ma rog poate sunt subiectiva …nu mai vazusem omleta de 2 spatamani si jumatate 🙂
O alta locatie absolut minunata este Hotel de l’Orient, m-am dus la recomandarea unui prieten si nu am dat gres: o cafea, o carte buna si uiti de tine…
Iar locul meu preferat La Maison Rose! My posh self a fost foarte multumit de locatie: restaurant si designer boutique, te facea cumva sa scoti cardul si sa cheltui toti bani. A fost singurul loc din India in vacanta asta unde ne-am intalnit cu niste romani – mult spus, defapt cu copii unor romani plecati in ani 30 din tara.
Sunt milioane de locuri faine in Pondi. Intr-una dintre seri am zis ca mergem si noi la un restaurant “normal” aka “european”…si a fost o aventura si ne-am dat seama din nou – daca mai era cazul – ca noua nu ne place normal, si ca daca esti in India (sau in oricare alt loc exotic, nu trebuie sa faci ce faci acasa)… In speta, aici am comandat un pahar de vin si o salata caprese …parea chiar ciudat meniul… hehehe ..ai a venit salata …dar … mozarella era cascaval si rosiile erau murate asa ca inapoi la Panner Tika Masala ca e mai buna 🙂
Avand in vedere cat de europeznizat este orasul ..un tur cu bicicleta nu strica zic: WAKE UP PONDY TOUR! just enjoy your route ! sau poate o plimbare in parc 😉
Sau la templul din apropiere, sa nu uitam totusi ca suntem in India
Cam asta a fost Pondi – zen Pondi cu mii de poze si sentimente bune acum cand imi aduc aminte. Unul dintre locurile unde m-as intoarce fara ezitare si maine si cum bine se promoveaza orasul: “just give time a break” in traducere: da-i timpului o pauza…acum am intels de ce 🙂
Namaste!
Laura
Episodul I – Milionarii din Slumdog
Episodul II – Îngerii din Mumbai
Episodul III – Caleidoscop de Mumbai
Episodul IV – Pe urmele lui Eliade
Episodul V – Mahabalipuram, orașul celor 7 pagoda
Episodul VI – Kanchipuram – Orașul de aur al celor 1000 de temple
Episodul VII – La țară in Tamil Nadu
Episodul VIII -Bine ați venit la Tiruvannamalai, călătorie în timp și spațiu către Nirvana!
Episodul IX – Auroville si Utopia vietii perfecte!
