Nu va mai pocaiti! Iisus nu va veni a doua oara! A venit deja… Il gasiti in Jamaica! E deghizat in fiecare sunet, vers, vibratie si respiratie a lui Bob Marley! E o stare de spirit. E o stare de gratie.
Una dintre destinaţiile favorite la nivel global pentru petrecerea „săptămânii(lor) de miere”, Jamaica nu trebuie însă confundată cu vreo escapadă extravagantă gen Bora-Bora! Dacă eviţi perioada de high-season (mijlocul lui decembrie – mijlocul lui aprilie), poţi să te bucuri de un sejur de vis la 1400 de dolari de persoană care cuprinde atât biletul de avion pe ruta Frankfurt sau Amsterdam – Montego Bay, cât şi cazarea all-inclusive la un hotel de 5 stele de talia lui Gran Bahia, momentan cel mai mare din Ochos Rios! În plus, dai din buzunar doar pentru ruta Bucureşti – Frankfurt / Amsterdam în funcţie de linia aeriană aleasă! Şi, fireşte, pentru călătoriile pe care vrei să le întreprinzi la diferite puncte de atracţie must-see din insulă, precum Nine Miles, locul de naştere al lui Bob Marley şi Negril, staţiunea cu cel mai frumos apus de soare din Jamaica şi nu numai!
Oricat de blasfemic ar suna, adevarul este acesta: Jamaica, „tara lemnului si a apei” in traducere libera, este in egala masura un taram al fagaduintei, un Canaan si o Golgota. Cine are ochi de vazut, sa vada! Doar nu intamplator, sloganul brandului de tara suna in felul următor: „Jamaica, once you go, you know”! Dar mai presus de orice exprimari de marketing, troneaza o vorba aflata in iambi de reggae pe buzele oricarui rastaman: „One love, out of many”!
Si ca sa faca apoplexie si combustie sfintii Macarie, Nectarie si Habotnicie, o sa-mi ilustrez metafora iconoclasta. Da, Bob Marley este pentru jamaicani si pentru toata suflarea rastafariana din Africa pana in America un Hristos modern, asa cum Gandhi este pentru aproape un miliard si jumatate de hindusi de pretutindeni. Sau cum este Che Guevara pentru milioane de cubanezi, venezueleni si de tineri precum si de adulti cu sufletul tanar, liber, frumos si indraznet care cred intr-o lume mai buna dincolo de clisee si ipocrizia lui „political correctness”, fie si atunci cand isi traiesc boemia in locuri profane precum Vama Veche, asa cum inca mai era ea acum vreo sapte ani!
Da, Bob Marley a luptat sa-si scoata poporul din robie. Din robia asupritorilor, din robia ignorantei, a urii si a pacatului! Da, Bob Marley a propovaduit iubirea neconditionata fata de aproapele sau! Da, Bob Marley era sa se jertfeasca aidoma unui martir, doar ca un atentat asupra sa i-a provocat numai rani grave, crutandu-i la limita viata! Avea sa mai traiasca doar cativa ani pana cand o maladie necrutatoare l-a transformat in icoana! Iar de curand a iesit un alt adevar la iveala. Cu opt luni inainte de a parasi aceasta lume, Bob Marley s-a convertit la crestinism, marturisindu-l pe Iisus Hristos drept Mantuitorul sau. Astfel ca licenta din primul paragraf are acoperire macar la nivel metaforic! Cel mai cunoscut simbol al rastafarianismului* se intalneste cu simbolul suprem al crestinismului intr-o armonie totala! Iar o calatorie in Jamaica mai bine n-o faci, daca nu treci pe la locul unde a inceput legenda lui Bob Marley!
Acest lider spiritual, profet, cantaret, poet, fotbalist, rebel politic, pacificator, care a reusit pentru prima si unica oara in istoria Jamaicai sa concilieze ireconciliabilul, si anume cele doua partide politice rivale care nu de putine ori au apelat la crime in masa pentru a-si impune punctele de vedere, acest lider fascineaza inca milioane de oameni de pe toate continentele la 30 de ani de la moartea sa. Si in cazul sau chiar ca vorbim exclusiv de o moarte fizica, pentru ca mitul lui Bob Marley e unul dintre cele mai puternice din imaginarul colectiv universal. Inutil de spus ca inca vinde. Si vinde atat de bine, incat este considerat unul dintre cele mai tari branduri muzicale globale post-mortem alaturi de Elvis si Kurt Cobain.
Si daca tot te-ai hotarat sa bati drumul pana in paradisul plin de contraste numit Jamaica, poti sa explorezi povestea copilului deopotriva teribil si tragic al Jamaicai intr-un loc numit Nine Miles, St. Ann! Acolo, cei mai neconventionali ghizi locali pe care i-ai vazut in viata ta iti vor povesti – mai bine spus iti vor canta – odiseea continua a fiului locului. Si la doua-trei fraze vor rosti cu vocea lor mieroasa, ca pe un refren, trei cuvinte magice: “Bob lives, mon”!
Da, dupa mai bine de trei ore petrecute la Nine Miles ajungi sa aprobi din tot sufletul: Bob chiar traieste! Asta desi e ingropat in poziţie verticala intr-o incinta aflata exact langa casa natala, astazi transformata in muzeu care atrage anual zeci de mii de turisti fascinati de mitul Bob Marley. Iar o vizita la acest veritabil Humulesti rastafarian al celui mai cunoscut jamaican din toate timpurile include optional o degustare a nepretuitei delicatese de prin partile locului: mult adulata şi hulita ganja! Aceasta este denumirea originala in vocabularul rasta a faimoasei ierbi de marijuana, cea datatoare de extaz mistic, voie buna si alte efecte secundare in functie de umorul, educatia, imaginatia si subconstientul fiecarui turist. Iar 7 din 10 turisti nu-si refuza aceasta placere care pare parca mai putin vinovata decat intr-un coffeshop din Amsterdam! Motivul este unul pur subiectiv si izvoraste din perceptia asupra locului si a celui care ii vrajeste inca prin amintirea cantecelor sale care au sensibilizat Jamaica si o lume întreagă!
Toate ca toate, dar aceasta experienta iti imbogateste si gasca de cunostinte. Asta pentru ca la plecarea din acest adevarat complex muzeografic dedicat lui Bob Marley este amplasat un tarc uman in toata regula unde turisti de pe toate continentele participa la o sesiune creativa de socializare numita argotic „Puff, puff and give”! Adica „trage si da mai departe” iarba divinizata in religia rastafariana! Asa ca daca mergi „acasa la Bob” si te bagi la o „pufaială” colectiva, ai sanse mari sa te amuzi copios si poate chiar sa legi prietenii cu turisti americani, rusi, olandezi, japonezi, australieni, irlandezi si chiar romani! Indiferent daca pleci sau nu cu viitori parteneri pe Facebook, ideea e ca pleci fericit! Asta in conditiile in care in Jamaica nu este legalizat consumul de marijuana asa cum este, de pilda, in Olanda! Motivul tine de ipocrizia si de meschinaria politica a SUA. Daca ar legifera consumul, ar scadea pretul la ganja si profiturile din traficul de marijuana ar scadea simtitor. Dar asta e o alta poveste adevarata!
Mai bine ne continuam drumul prin aceasta tara cat patru judete de la noi! In Jamaica, destinatia de vis pentru amatorii de vacante exotice este Ochos Rios! Si ce poate fi mai frumos decat sa te prajesti la soarele caraibean pe o plaja paradisiaca unde rasuna o data pe ora „No woman, no cry”! „Cele opt rauri”, desi, in fapt, sunt doar sapte, reprezinta un mega-resort aflat in nordul insulitei Jamaica, adevarat magnet pentru milioane de turisti veniti anual din toate colturile globului.
Planificarea unei calatorii incepe cu demersul obtinerii vizei! Desi apartine marii familii continentale numite Commonwealth, sa nu te astepti sa obtii vreun picior de viza pe la ambasadele Marii Britanii sau Australiei, de exemplu. Totul e mult mai simplu! In avion, cam cu o ora inainte de decolare (dintre cele 11 pe care le zbori cu un Transatlantic gigantic), ti se inmaneaza un formular pe care tu il completezi cu maxima sinceritate in sensul ca daca tainuiesti faptul ca ai prea multe mii de dolari in plus in portofel sau prin bagaj s-ar putea sa intri in vizorul CIA pentru intentii dubioase de a vizita Jamaica!
Odata aterizat pe aeroportul din Montego Bay, stai la una dintre cozile lungi formate din sute de turisti de toate natiile, achiti cei 20 de dolari si – pac – devii jamaican flotant cu acte-n regula pentru o saptamana sau doua, in functie de sejurul tau!
Atentie, o data ce ai pus piciorul pe meleagurile natale ale lui Bob Marley, nimic despre lumea pe care o stiai tu nu va mai fi la fel! Asa ca „gandeste liber” si lasa-te uimit, caci din acest moment incepe aventura vietii tale.
Daca ai bafta – pe care noi am avut-o – sa fie defect sistemul de aer conditionat al aeroportului, atunci te vei transforma instantaneu intr-un lac de acumulare! In fine, no worries, mon – cum or sa-ti spuna primii jamaicani pe care-i vezi – trece si momentul acesta combustiv si apoi singura ta preocupare e sa te bucuri la maxim de aceasta tara insulara unica in lume!
Si chiar ai toate conditiile sa petreci un sejur cu adevarat de neuitat! Conversatiile se leaga cat ai zice rasta-mon, stiut fiind faptul ca jamaicanii sunt probabil cel mai prietenos popor dintre toate! Daca o sa vezi cumva vreo figura incruntata, atunci ai grija sa ai pe speed-dial vreun numar de la Guinness Book, intrucat ai sanse mai mari sa gasesti o bratara dacica la rude in Ardeal, decat sa intalnesti un jamaican care nu zambeste! Nu e de mirare ca in aceasta tara profesia de psiho-terapeut nu exista pur si simplu in nomenclatorul joburilor! Se pare ca doar in Cuba mai exista aceasta situatie absolut incredibila: in saracia ei lucie, lumea e atat de fericita, solara si exuberanta incat psihologii ar muri de foame pentru ca, efectiv, nu exista jamaican anxios, depresiv sau tulburat la minte si la suflet! Iar aceasta bucurie a vietii, in ciuda tuturor neajunsurilor (cei mai saraci jamaicani castiga cam un dolar pe zi) este contagioasa!
Altminteri cum am fi putut vedea la iesirea din aeroport, chiar in sala de asteptare la Biroul de Vize un cuplu de rusi topiti de fericire pentru ca el tocmai o ceruse pe ea de nevasta si ea, fireste, acceptase! N-a mai avut rabdare pana la prima cina romantica de la hotel cu o formatie de reggae cantandu-le „No woman, no cry” si a cerut-o imediat dupa ce au pasit pe pamant jamaican. Cand i-am intrebat, plesnind de duiosie, emotie si curiozitate, de ce au ales Jamaica si nu alta destinatie pentru aceasta casatorie rapida si spontana, mi-au raspuns in engleza lor tolstoizata ca „Las Viegas iz saci a clisee. Vui vantid somesing spesal. Vel, Jamaica iz the ril Paradais!” dupa care si-au vazut, hulpavi, ca doi rusi patimasi care se respecta, de saruturile lor.
Si apoi incepe nebunia! Din momentul in care iesi din incinta aeroportului nu stii care pe care ia in piept: tu pe Jamaica sau ea pe tine! Cred ca putin din ambele! Prima impresie care te izbeste este una devastator olfactiva pentru ca izul de ganja te face high de aproape ca nu mai poti sa mergi normal ci mai-mai ca-ti vine sa topai ca o lacusta! Probabil ca doar la Amsterdam cand iesi din gara Grand Centraal Station mai intalnesti o asemenea senzatie! Inevitabil, rastamani cu ochii rosii ca niste vampiri cu dreadlocks te napadesc si vei afla curand de la ghizii autorizati, foarte documentati si foarte simpatici, ca nu e bine sa initiezi vreo farama de comunicare cu acesti dealeri urbani neautorizati de fericire trecatoare. Pur si simplu te capuseaza si nu ai decat doua variante: cedezi si cumperi, dar risti sa achizitionezi o marfa indoielnica la un pret indecent de mare, sau pur si simplu nu-i bagi in seama si mai punctezi un „No, thank you” foarte hotarat! Ce nu ai voie sa faci nici in ruptul capului este sa devii violent verbal sau, doamne-fereste, gestual sau fizic. In Jamaica nu este permisa nici o forma de comportament dur, fie si in conditiile cand poate ca ai fi indreptatit sa-ti aperi spatiul vital! Oricum, salvarea vine intotdeauna de la ghizi. Asa ni s-a intamplat si noua.
Ne-am regasit numele trimise de agentia din Germania scrise pe o foaie de A4 si ne-am imbarcat intr-un mini-van pus la dispozitie de reprezentantii foarte profesionisti ai operatorului turistic. Din acest moment, incepe episodul plin de adrenalina al calatoritului pe patru roti in Jamaica! Dincolo de faptul ca se merge pe stanga, ca-n Anglia, jamaicanii au un fel aparte de a conduce. Altfel spus, isi disputa primul loc la cel mai dement stil de a conduce cu indienii si mexicanii. Impreuna cu alt cuplu de nemti, ne-am facut cruci si am stat cu inima in gat cand, de vreo cinci ori era sa avem tot atatea accidente, daca nu ar fi fost reflexele de portar de handbal ale soferului nostru! Si ca stupefactia noastra sa fie totala, simpaticul nostru ghid pe nume Hector a punctat pisichereste dupa ultimul accident evitat in ultima clipa de dibaciul nostru sofer: „No worries mon … you know what they say in Jamaica! There are no problems, only situations! That was a situation!” La care nu poti decat sa ripostezi ca dupa un banc sec: Yeah, you’re bloody right, mon”, dupa care sa izbucnesti in cel mai sanatos si sincer ras posibil, rasul a la jamaicano!
Daca ai bafta sa fii cazat la Gran Bahia Hotel, inseamna ca o sa-ti amintesti cat oi trai de acest monstru hotelier! Nu o data ti se poate intampla sa te ratacesti in aceasta namila cu etaje si camere! Basca restaurante! Iar in curtea interioara a hotelului ai cateva piscine, pool-baruri. Dar pe acestea e foarte intelept sa le lasi sutelor de turisti preponderent americani si canadieni, aflati la varste mai mult decat venerabile si care se bucura ca niste copii mici la entertainmentul organizat de numerosul personal al hotelului, care include de la diverse joculete in apa mai mult sau mai putin inteligente la karaoke sau pur si simplu la socializari pe subiecte dintre cele mai variate! In acest mod, plaja devine pe jumatate goala si tu te poti scalda in voie in apa de un albastru pur si infinit a Caraibelor.
Si nu de putine ori ai ocazia sa asisti la spectacole mult mai frumoase pe care ti le ofera natura jamaicana! Atat natura insasi, cat si natura umana! Poti vedea un rastaman care prinde cu mana o caracatita si poti initia dialoguri serioase cu jamaicani neaosi care patrund pe aceasta plaja superba a imensului complex hotelier! Asta pana cand ii depisteaza unul dintre zecile de agenti de paza ai hotelului si atunci sarmanii bastinasi din satele invecinate complexului o iau la sanatoasa! Din fericire, exista zeci de oferte cu nenumarate circuite spectaculoase pe care le poti face in timpul sejurului tau jamaican! Si astfel scapi de rutina hedonista a lui mananca-bea-la-bar-fa-plaja-fa-dragoste-mananca-bea-la-bar–fa-plaja-fa-dragoste-fa-ti-prieteni etc, facandu-ti booking la cel putin trei calatorii prin Jamaica!
La capitolul must-see pe primul loc este in mod indiscutabil vizitarea locului de nastere si de ingropaciune a nemuritorului erou jamaican Bob Marley. Celelate experiente sunt imposibil de povestit. Ele trebuie traite!
*Rastafarianismul este o miscare religioasa noua ce il recunoaste pe Haile Selassie I, fostul imparat al Etiopiei, ca fiind incarnarea lui Dumnezeu, denumit si Jah sau Jah Rastafari. Haile Selassie este vazut atat ca parte din Sfanta Treime, cat si ca reintoarcerea promisa in Biblie a lui Mesiah. Alte caracteristici ale miscarii includ consumul spiritual de ganja, considerata „iarba de la Dumnezeu”, respingerea societatii moderne denumita Babilon si a tuturor aspectelor profane ale acesteia, precum consumul de alcool, tutun sau pornografie. Miscarea Rastafari a aparut predominant in Jamaica, in primele decenii ale secolului 20, si proclama Africa – denumita Zion – ca fiind locul real unde s-a gasit corpul primului om.
Denumirea de Rastafari provine de la Ras (traducere libera “Cap”, titlu etiopian echivalent cu „Duce” si Tafari Makonnen, numele inainte de incoronarea lui Haile Selassie I. Adeptii miscarii rastafari, in jur de o suta de mii, printre care s-a numarat si Bob Marley pana la momentul convertirii sale la crestinism in 1980, spera sa se reintoarca intr-o zi in Etiopia! Indispensabili pentru frizura rasta, faimosii lor carlionti se numesc „dreadlocks” si le hranesc rastafarienilor convingerea ca sunt aidoma leilor care se trag din semintia lui Iuda, asa cum credea si Bob Marley!
Articol deOvidiu Iordan
