Lisabona culturala si locurile ei de poveste

In vizitele mele in Lisabona din ultimul an, am avut prilejul sa cunosc o frantura din cultura fascinantă a Portugaliei, vizitând muzee, diverse obiective turistice, cunoscand localnici.

Descoperă farmecul vibrant al Lisabonei culturale și locurile ei pline de poveste! De la străzile înguste și pitorești ale cartierului Alfama, la impresionantele clădiri istorice și muzeele pline de artă, Lisabona te îmbie să explorezi o lume fascinantă. Află poveștile și secretele din spatele celor mai iconice locuri, savurează gastronomia autentică și bucură-te de atmosfera inconfundabilă a orașului.

Articolul nostru te va ghida prin fascinanta Lisabonă culturală, dezvăluindu-ți cele mai captivante destinații și experiențe pe care le oferă. Vino alături de noi în această călătorie plină de descoperiri și trăiește spiritul autentic al Lisabonei!

Muzeul National de Calesti

,,Museo National dos Coches” este situat in Piata Alfonso de Albuquerque din cartierul Belem, in apropiere de Manastirea Jeronimos.

Este un muzeu fondat in 1905 la initiativa ultimei regine a Portugaliei, Amelia, sotia regelui Carlos. Initial a functionat pe terenurile scolii regale de echitatie, insa din 2015 e gazduit de o cladire monumentala, cu o arhitectura futurista.

Colectia de calesti reprezinta o desfasurare de forta si de simboluri ale bogatiei si puterii familiilor regale portugheze intre secolele XVII-XIX. Cele 78 de exemplare iau cele  mai diverse forme: lectici, cupeuri, cabriolete, postalioane, care alegorice, landouri…

Cum nu se puteau arunca cheile de la avionul privat pe masa prietenilor, pentru a impresiona, familia regala isi proiecta o caleasca sculptata, pictata,  aurita, decorata ,,ca a predecesorilor, dar un pic mai mare”. Pentru mine e o dovada ca fiecare era are un Guta al ei. Mama grandomanilor e in permanenta gravida.

Muzeul impresioneaza. Daca va visati printese,  e necesara o vizita aici. La norocul meu,  eu sigur as fi ajuns servitoare. Asa ca, pas. Mai bine bubulina fericita, mama de copii minunati,  ancorata in vremurile actuale, cu bunele si relele lor.

Muzeul National al Placilor Ceramice

Daca ati ajuns vreodata in Portugalia, nu se poate sa nu fi remarcat cladirile placate cu placi ceramice sau ,,medalioanele” amplasate strategic pe cladiri sau ziduri.

Vizita la Muzeul Placilor Ceramice a fost revelatoare pentru o incursiune in  cultura portugheza. Muzeul e amenajat in incinta Manastirii Maicii Domnului si functioneaza din 1958.

Denumirea celebrelelor ,,azulejos” provine din cuvantul maur ,,al zulay”=placa slefuita. Regele Manuel I este primul care a importat din Sevilla placi in 1503.  Muzeul gazduieste prima lucrare numita ,,Adoratia magilor” creata in 1584 de catre Marcal de Matos.

Incursiunea prin muzeu te poarta prin sali care prezinta tehnici de realizare si perioade istorice diferite, curti interioare pline de mister. Fara niciun avertisment, turistul e dus de un coridor direct in biserica manastirii ,,Convento da Madre de Deus”, fosta mănăstire a călugărițelor Sfintei Clara, varianta feminină a ordinului franciscanilor. Imbracata in foita de aur, cu pereti impodobiti cu placi ceramice, basoreliefuri din lemn de arcaz, portrete de regi ce imbraca si tavanele, biserica si capelele coplesesc prin grandoare.

Stiti ca placile ceramice clasice pastreaza dimensiunea de 20×20 cm, indiferent de tehnica de prelucrare?

Muzeul National al Placilor intrupeaza un cuantum de superlative: este unic in lumea intreaga, gazduieste cel mai mare azulejos din Portugalia. Acesta are nu mai putin de 23 m, e format din 1300 de placi si reproduce panorama Lisabonei din 1738, inainte de cutremurul devastator.

Ca o masura de protectie a caminelor, portughezii si-au aplicat dupa cutremur ,,registos”, medalioane din placi ceramice decorative. Azi sunt o marca a Lisabonei care contribuie la farmecul sau.

Am avut norocul sa particip la un atelier de pictat azulejos. La o saptamana ne-au parvenit capodoperele, dupa ce au fost prelucrate. Asadar, fiecare dintre noi avem acasa o particica de Portugalie.

Monumentul Descoperirilor- Padrao dos Descobrimentos

Pe esplanada din Belem, pe malul fluviului Tejo, se remarca de la mare departare ,,Monumentul Descoperirilor”. Are dimensiuni impresionante si a fost ridicat in 1960, marcand 500 de ani de la moartea printului Henry Navigatorul.

Reprezinta o caravela cu trei panze gata de navigat si e ornamentata cu 34 de statui realizate de sculptorul Leopoldo de Almeida. Printre personalitatile sculptate, se gaseste o singura femeie, regina Felipa de Lancaster. Alte figuri care au marcat epoca marilor descoperiri geografice sunt: Henry Navigatorul, Vasco da Gama, Magellan, regele Manuel I. Portugalia a fost in perioada sa de glorie unul dintre cele mai mari imperii din lume.

De fapt, în timpul Epocii Marilor Descoperiri, Portugalia si Spania isi imparteau suprematia mondiala. Portughezii sunt cei care au ajuns primii in India si au descoperit Brazilia. Vasco da Gama  este cel mai faimos explorator din istoria Portugaliei.

Datorita deschiderii de rute maritime noi, Portugalia a fost beneficiara unor privilegii comerciale. Fernão Magalhães (Ferdinand Magellan), chiar dacă a lucrat pentru Spania, era și el portughez. Stiati ca portughezii sunt cei care au introdus in India si Thailanda chilli, cartofii sau rosiile? Tot ei sunt inventatorii sosului Piri Piri, cel ce poate sa iuteasca si cea mai fada mancare.

Pe esplanada din jurul monumentului e placat din 1960 un mozaic cu o busola si o harta a lumii pe care sunt marcate cele mai importante rute ale navigatorilor portughezi, cadou din partea Africii de Sud. 

Am luat liftul pana la punctul panoramic de la 52 m. Privelistile se deschid pretutindeni: Manastirea Jeronimos, estuarul format de Tejo, Turnul Belem, orasul de pe coline. La subsolul cladirii am vizitat o expozitie temporara despre istoria Portugaliei. Pretul unui bilet e de 6 euro.

 Piata Rossio, dupa cum este cunoscuta ,,Piata Dom Pedro IV”, este ,,inima Lisabonei”.

Situata in districtul La Baixa, Rossio are in centru o impresionanta statuie de 27 m, intruchipandu-l pe Don Pedro IV. La baza ei sunt sculptate patru personaje feminine, care reprezinta puterea, justitia, moderatia si intelepciunea.

Teatrul National Dona Maria e ridicat pe ruinele Palatului Estaus, sediul istoric al Inchizitiei Portugheze, distrus in marele cutremur din 1775.

Inca din Evul Mediu, aici era cel mai aglomerat punct din oras. A fost de-a lungul timpului hipodrom, loc de executii, proteste, concerte, revolte, manifestatii pasnice, punct de intalnire pentru indragostiti, demonstratii, shopping… Daca piatra cubica datand din secolul 19 ar prinde grai, orasul si-ar scrie singur istoria.

Acum, turistul e invitat sa-si potoleasca setea la terase, sa-si goleasca buzunarele la magazinele de brand sau la comerciantii ambulanti, sa se odihneasca in zonele de relaxare, sa se piarda pe stradute pline de farmec, sa incerce mancarea traditionala, sa simta atmosfera unui oras vibrant.

Praca da Figueira

In vecinatatea Pietei Rossio, districtul Baixa, putin mai mica, dar la fel de fermecatoare, se gaseste Piata da Figueira (Piata Smochinului). Este un important nod pentru transportul public, aici converg linii de tramvai, autobuz, metrou sau tuk tuk-uri. Daca explorati orasul folosind transportul in comun, negresit veti trece pe aici. De cativa ani se implementeaza un proiect care prevede placarea fatadelor cladirilor ce inconjoara piata cu placi ceramice. O mare parte dintre ele au fost deja reabilitate.

Castelul Sfantul George ce vegheaza de pe deal, jocul de culori al faiantei de pe cladiri, forfota din piateteta, te cuceresc. Artizanii si producatorii locali isi deschid tarabele cu articole de imbracaminte, obiecte de decor, suveniruri, tablouri, delicatese culinare, iar turistii sunt invitati sa-si scotoceasca buzunarele.

De aici am achizitionat pentru o prietena o geanta din piele confectionata manual. O tanara vindea produsele create de tatal sau. E o afacere de familie, copiii au deprins mestesugul de la parinti si vor duce aceasta arta mai departe. La intoarcerea in Romania cadoul a fost foarte apreciat, a adus bucurie. Bine, recunosc, mi-am luat si mie 2 posete. Intr-un colt pe platoul Figueira e amplasata o statuie realizata de Leopoldo de Almeida reprezentandu-l pe Regele Joao I.

Praça do Comércio

Piața Comertului este cea mai intinsa ca dimensiuni din toata Lisabona. Centrul orasului si aceasta piata e conectat prin artera pietonala Rua Augusta. E cea mai aglomerata strada din capitala, plina de hoteluri, magazine de firma, restaurante, cladiri istorice, magazinase de suveniruri. Daca intrati intr-unul din ele, veti vedea ,,cocosul portughez’’ reprodus cam pe orice. Reprezinta simbolul national al Portugaliei.

Legenda provine din Barcelos, Portugalia de Nord, unde i s-a facut o mare nedreptate unui om. Fiind acuzat pe nedrept pentru o crima, a ajuns in casa unui judecator, incercand sa-l convinga de nevinovatia sa. Omul legii tocmai se infrupta dintr-un cocos la cuptor. Plin de sarcasm i-a spus ca-l va crede atunci cand cocosul va mai ,,cucurigi’’. Cum in povesti totul e posibil, friptura prinse viata si glas si astfel cocosul a devenit simbol national, insemn al dreptatii redobandite.

Pe aceasta artera pietonala gasesti nenumarati turisti facandu-si poze, aici poti deveni specatator pentru spectacolele animatorilor stradali. Am asistat fara sa vreau la o cearta dintre un ,,Cupidon’’ modern, la bustul gol, infasurat intr-un fel de pampers improvizat dintr-un cearsaf si o italianca care l-a fotografiat fara sa-i decarteze niste euroi in tavita pentru dar.

Cupidonul nostru de ocazie, lezat oarecum la imagine, dar fara jena ca se flendura seminud pe langa sute de turisti, uitase ca iubire ii era menit sa viralizeze. Mi-o ia pe italianca de maneca incercand sa-i ,,stoarca’’ taxa de fotografiat. Insa nici cu italienii nu mi-e rusine. L-a depasit categoric pe portughez la debitul verbal, i-a mai facut din mers niste fotografii cu spasmele furioase ale Cupidonului si nici c-a scos ceva din tescherea. Cred ca exista o lege nescrisa a artistilor stradali cand se expun publicului.

O parte dintre turisti platesc, dar trebuie sa existe si o ,,pierdere’’ care ar trebui ,,asumata’’ mai pe ,,silent’’ nu cu asemenea isterii. Scena se petrecea chiar langa Arco da Rua Augusta, proiectat de arhitectul portughez Santos de Carvalho. Monumentul istoric a fost inaugurat in 1873 pentru a marca refacerea orasului din ruinele lasate de marele cutremur din 1755.

Un ceas mecanic amplasat in 1941 pe una din fatada da ora exacta. Mecanismul ceasului, poate fi studiat daca achitati o taxa de vizitare si urcati pe terasa Arcului. Pe vremuri indeplinea rol comercial, de unde si denumirea si constituia punctul de plecare pentru nave si pentru indeletnicirile aristocratilor.

Acum e loc de intalnire pentru grupruri si ghizi, e spatiu pentru manifestari artistice, concerte, expozitii de arta, statie de tramvai. In mijlocul pietei troneaza statuia Regelui Luis I, figura emblematica pentru istoria Portugaliei.

In apropiere, in  Praça Martim Moniz exista statie pentru celebrul tramvai 28, reprodus pe multe suveniruri. Circula neintrerupt din anul 1914. Vagoanele care deservesc aceasta linie sunt istorice, construite din lemn. Asadar, poate nu veti simti confortul din garniturile moderne, dar va fi ca o intoarcere in timp.

Plimbarea de o ora prin centrul istoric, pe langa obiective raspandite pe colinele Lisabonei e fermecatoare. Totusi, nu justifica statul la cozi imense, alaturi de sute de turisti. Eu cred ca de Lisabona te indragostesti cand o iei la pas, cand iti lasi timp sa-i deslusesti mozaicurile, cand simti sub talpi pavajul inconfundabil, cel mai adesea in nonculorile alb-negru.

Praça do Marquês de Pombal

Piata Marchizului de Pombal din cartierul Santo António pe artera principala Avenida da Liberdade, Bulevardul Libertatii este un loc emblematic in Lisabona.

O statuie monumentala din centrul sensului giratoriu e inchinata lui Sebastião José de Carvalho e Melo, primul marchiz de Pombal , primul conte de Oeiras, cel care a influentat intr-un mod covarsitor soarta orasului lusitan de dupa marele cutremur din 1755.

In dimineata de 1 noiembrie 1755, pe cand portughezii celebrau Sărbătoarea Tuturor Sfinților, s-a declansat cel mai mare cutremur inregistrat vreodata in aceasta zona. Se spune ca puterea sa poate fi echivalata cu efectul a 32.000 de bombe atomice. A avut o o magnitudine de 8.5 – 9, iar epicentrul a fost la 300 de km de coasta.

85% din cladirile orasului au fost distruse, peste 10.000 de victime au fost prinse sub daramaturi. De parca n-ar fi fost suficient, orasul a fost lovit imediat de un tsunami care a mai spulberat ce ramasese in picioare. Cum era zi de sarbatoare, de la lumanarile aprinse au izbucnit incendii ce nu au putut fi stinse timp de o saptamana. De parca toate fortele naturii concurau spre distrugerea unui oras si a unui imperiu.

Marchizul de Pombal a fost cel care s-a ocupat de renasterea Lisabonei. A condus tara intre 1750-1777 in calitate de prim ministru. Regele nu s-a mai intors niciodata in capitala, insa i-a sustinut financiar toate reformele. Astfel, putem vorbi pentru prima data de un proiect de urbanizare care sa tina cont de norme de preventie ale unor dezastre cum a fost cel despre care v-am vorbit.

Strazile inguste si locuintele inghesuite au fost inlocuite cu bulevarde largi. S-a apelat la viziunea arhitectilor si inginerilor armatei Manuel da Maia, Eugénio dos Santos si, ulterior, Carlos Mardel, a caror proiecte au impus norme de constructie stricte.

Lambriurile din lemn de pe fatade au fost inlocuite cu azulejos. Acestea nu prezentau risc in incendii, se puteau produce in atelierele mestesugaresti locale, asigurau confort termic pe timp de iarna si reglau umiditatea in toate anotimpurile. Si-a adus contributia si in domeniul justitiei, comertului, a organizarii tarii. Pombal e cel caruia Lisabona ii datoreaza parcursul spre progres, intrarea in epoca moderna.

Un monument statuar e amplasat in centru ridicat intre 1917 și 1934 de catre Adães Bermudes, António Couto și Francisco Santos. Pe varful coloanei e amplasatata o statuie din bronz a marchizului. Alături ii sta un leu, simbol al puterii. La baza se regasesc sculpturi alegorice cu trimitere la reformele implementate de celebra figura istorica.

Lisabona si imprejurimile sale abubda in locuri iconice pe care nu ar trebui sa le rateze niciun turist. Cu fiecare revenire descopar noi obiective, noi fatete ale unui oras fascinant, de care m-am indragostit iremediabil. Iar de vrei un ghid complet de vizitare, poti vedea AICI

Despre autor

Alina Coman
Eu sunt Alina, om cald, optimist si pozitiv. Imi cultiv in permanenta o naivitate prin care vad lumea mai mult buna decat rea, iar viata mai mult vesela decat trista. Sunt profesor de limba engleza, mama a doi copii minunati si voluntara ca vocatie. Fostul meu sot meu spune despre mine ca sunt “turistul nebun”, care trebuie pazit si supravegheat, iar datorita simtului meu de anti-orintare, tind sa-i dau dreptate. In materie de calatorii, nu am pretentii prea mari, simpul fapt ca pornesc la drum spre oriunde, imi aduce pe fata un mare zambet. Prin intermediul acestui blog mi-am regasit pasiunea din studentie pentru scris, cand, o buna perioada de timp mi-am facut banii de buzunar in calitate de colaborator al unui ziar oradean.

Descoperă și alte destinații

84,000FansLike
2,070FollowersFollow

Alătură-te comunitătii noastre!

Iți place să călătorești și consideri că locurile prin care ai trecut merită văzute și de altii? Alătura-te comunității noastre și trimite-ne impresiile tale despre lume!

Comments

  1. Foarte interesant articolul tau despre cultura fascinanta a Portugaliei si locurile minunate pe care le-ai vizitat! Ma bucur ca ai avut ocazia sa cunosti magia acestei tari si sa descoperi locuri si obiective turistice incantatoare. Superb articol si superbe poze! Felicitari pentru descrierea si analiza detaliata a culturii portugheze si a obiectivelor sale.

LASA UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here

*