O calatorie prin aromele autentice ale bucatariei portugheze

In calatoriile mele incerc de fiecare data sa gust macar produse locale, feluri de mancare traditionala. Si prin acest aspect te poti apropia de cultura unui popor.

Bucătăria portugheză este un melanj intre bucataria traditionala si influentele coloniilor din perioada marilor cuceriri. Se bazeaza pe ingrediente simple, sofisticate prin aportul de felurite condimente. In bucate veti gasi coriandru, paprika, frunze de dafin, scortisoara, piper negru, seminte de lupin… Proximitatea Oceanului Atlantic face ca mare parte din preparate sa fie pe baza de peste si fructe de mare.

Bacalhau este celebru in lumea intreaga. E cod de Atlantic, uscat si sarat, metoda utilizata inca din secolul al XIII lea. Era nevoie de o metoda de conservare facila, care sa conserve alimentul pe termen lung. Astfel, din pestele acesta sarat si deshidratat se pot gati o sumedenie de retete. Se spune ca portughezii au cate una pentru fiecare zi din an.

Daca v-ati documentat in legatura cu Portugalia, nu se poate sa nu fi auzit de desertul pastéis de nata. Reteta originala dateaza din 1837 de la calugarii Manastirii  Jerónimo din Belem.

Cand am vizitat-o, am aflat ca albusul de ou era folosit ca ingredient secret in mortarul care se punea intre placile din piatra pentru a-i conferi rezistenta sau ca apret pentru vesmintele clericilor. Astfel, nevoia i-a dus la inventarea unui desert in care sa poata fi incorporat excedentul de galbenusuri. Astfel au aparut produsele de patiserie portugheze care au cucerit lumea.

Cosuletele din foietaj sunt umplute cu o crema de ou la care se adauga scortisoara. The Guardian numește pastéis de nata ,,cel mai delicios desert din lume”. Se pot achizitiona de pretutindeni, dar cele originale tot in Belem se afla.

Daca aveti rabdare sa stati la coada din fata patiseriei, le veti putea gusta pe cele autentice. Intre noi fie vorba, mie mi s-au parut bune peste tot. Dar nu sunt vreo sofisticata, greu de multumit. Daca imi place unde sunt si cu cine ma insotesc, si painea goala mi se pare un deliciu.

In escapadele mele portugheze am avut ocazia sa mananc in restaurante selecte, in bistrouri banale sau pe malul oceanului. Cele mai gustoase mancaruri au fost in localuri neturistice. Am fost insotita de un localnic, m-am lasat pe mana lui. Am ajuns in mici restaurante in care altadata n-as fi intrat nici moarta.

Ospatari de varsta a doua inca luau comanda cu pixul in mana pe un carnetel unsuros, peretii erau pe alocuri scorojiti, insa bucatele au fost delicioase. Iar preturile mult sub cele pentru turisti. Frango Assado e un banal pui la gratar. In mintea mea asociez carnea de pui cu diete de-ale mele ratate de-a lungul vietii. Sunt, totusi, eficienta: orice dieta de trei luni reusesc sa o finalizez in trei zile.

Dupa cum spuneam, in capul meu puiul e fad si uscat, insa in Portugalia, Frango Assado, originar din coloniile africane insotit de sos Piri Piri, a fost o delicatesa.

Supa numita caldo verde cu varza mi-a confirmat faptul ca pentru mine varza si broccoli sunt niste erori genetice, nu vor bantui in veci alimentatia mea. A aratat bine, dar gustul nu a fost pe placul meu. Nici despre Pasteis de bacalhau, un fel de plăcinte de cod nu pot spune ca vor inlocui placinta cu brazna de burduf, cozi de ceapa verde si marar din inima mea.

Am cinat alaturi de doua familii portugheze intr-un restaurant libanez, unde masa ni s-a umplut de strachini si farfurii in care nu stiam exact ce e. Insa, intr-o engleza chinuita mi-au explicat pe indelete si m-au invitat sa gust din portiile lor, ca intr-o mare familie, la cina de acasa.

O incursiune in gastronomia portugheza nu poate ocoli vinurile. Soiurile, clima si indelungata experienta, fac ca portughezii sa fie producatori respectati pe piata mondiala. Eu sunt consumator ocazional de alcool, insa aici mi-am descoperit o pasiune pentru sangria. Cea mai buna a fost intr-un barulet pe plaja in Costa da Caparica, pe terasa de unde am vazut cele mai frumoase apusuri.

Nu poti cunoaste o tara fara sa-i gusti bucatele. Vizita in Portugalia e de neuitat si datorita gastronomiei sale.

Despre autor

Alina Coman
Eu sunt Alina, om cald, optimist si pozitiv. Imi cultiv in permanenta o naivitate prin care vad lumea mai mult buna decat rea, iar viata mai mult vesela decat trista. Sunt profesor de limba engleza, mama a doi copii minunati si voluntara ca vocatie. Fostul meu sot meu spune despre mine ca sunt “turistul nebun”, care trebuie pazit si supravegheat, iar datorita simtului meu de anti-orintare, tind sa-i dau dreptate. In materie de calatorii, nu am pretentii prea mari, simpul fapt ca pornesc la drum spre oriunde, imi aduce pe fata un mare zambet. Prin intermediul acestui blog mi-am regasit pasiunea din studentie pentru scris, cand, o buna perioada de timp mi-am facut banii de buzunar in calitate de colaborator al unui ziar oradean.

Descoperă și alte destinații

84,000FansLike
2,070FollowersFollow

Alătură-te comunitătii noastre!

Iți place să călătorești și consideri că locurile prin care ai trecut merită văzute și de altii? Alătura-te comunității noastre și trimite-ne impresiile tale despre lume!

Comments

  1. Imi place sa cred ca prin incercarea produselor locale si a bucatariei traditionale, am reusit sa intelegu mai multe despre cultura portugheza. Protectia vanatorului, gustu’ si aromele oceanului, carnetele de comanda scris manual, salutul frumos al ospatarilor. Te poti bucura de o vacanta imbogatita de cultura locala si de gusturile exotice ale vietii. Se spune ca ,,Portugalia se mananca”. De aceea, gustati cat mai mult si mai des!

LASA UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here

*