Am fost intrebata de un localnic daca imi place Lisabona. I-am raspuns ca o iubesc de-a dreptul. Apoi mi-a spus ca cel mai bun lucru in Portugalia, sunt portughezii. Si tind sa-i dau dreptate. Aici am intalnit cei mai relaxati oameni. Parca s-ar afla permanent in vacanta. Poate ca ii ajuta si clima.
Portugalia este tara care cumuleaza cele mai multe ore de soare din Europa, respectiv 3000 de ore pe an. Nu e de mirare ca este considerata lider mondial in productia de energie regenerabila. 70 % din necesarul său de energie e acoperit din surse prietenoase cu mediul inconjurator: apa, vant si soare.
Oamenii sunt generosi. Iti deschid usa casei cu amabilitate si, asemeni romanilor, iti pun pe masa ce au ei mai bun. Luam cina in Cruz Quebrada la un local de cartier. 35 de persoane, in fiecare seara, pret de trei saptamani. Pentru a avea noi loc, clientii locali trebuiau sa vina fie inaintea noastra, fie dupa noi. Unul dintre vecini a venit intr-o seara cu o farfurie cu faimosii enchidos, un fel de carnati, primiti de la niste rude de la tara si nu s-a lasat pana nu i-am gustat toti cei 35 din grup.
Portughezii au umor. Intr-o zi, tocmai venita de la vizita la stadionul Benfica Lisabona, am intrat intr-o librarie si am cumparat o minge de fotbal, cadou pentru un prieten de acasa. Vanzatorul m-a intrebat intr-o engleza impecabila: ,,Doriti sa va dau un si autograf?’’ Putin nedumerita, marcata de personalitatile fotbalistice din muzeul de la stadion, mi-am zis ,,Cine stie ce Eusebio retras o fi acest domn, iar eu habar n-am’’. I-am raspuns: ,,Va rog sa ma scuzati, poate ca sunteti celebru, insa nu va recunosc. Nici nu ma pricep deloc la fotbal.’’ Cu cea mai serioasa mina, domnul de la casa imi raspunde: ,,Vai, dar eu sunt cel mai faimos librar din acest cartier’’. Am ras amandoi.
Imi place limba portugheza. Mi se pare ca si ,,leaga-te la siret’’ suna sexy in aceasta limba. E melodioasa, are ceva dramatic. Poate de aceea muzica fado misca inimile chiar si fara sa avem traducerea versurilor. Din anul 2011, fado a fost declarata parte din Patrimoniul Cultural UNESCO.
A apartut in 1820 in cartierul Alfama, fiind cantata de oamenii sarmani si de prostituate. Versurile erau triste, despre soarta nedreapta, iubiri pierdute si saracie. ,,Fadista’’, cum e numita interpreta, era acompaniata de chitara. Cea care a facut celebru acest stil muzical este Amália Rodrigues. A fost atat de iubita de popor, incat un muzeu ii este dedicat, iar somnul de veci si-l duce in Panteon. Mormantul sau e in permanenta acoperit de flori proaspete.
Eu m-am intalnit cu muzica fado in Belem, pe esplanada si pe un dig in apropiere de Cais do Sodre, cantata de artisti locali. Asociez jalea din fado cu ceva din doinele noastre populare. Nu linia melodica, dar mesajul si vibe-ul transmis. Sentimentul de ,,dor’’ romanesc isi are corespondentul in portughezul „saudade”-„nostalgie, dor” si apare deseori in versuri.
Portugheza este limba oficiala a noua tari: Portugalia, Brazilia, Capul Verde, Angola, Sao Tome, Mozambic, Principe, Guineea Ecuatoriala si Guineea-Bissau. E limba materna pentru 236 milioane de oameni din lume. Portugalia a fost regat până în anul 1910, apoi a devenit Republică. Primul rege al tarii a fost Afonso Henriques.
Din 1139 isi mentine aceleași granite. Este ,,cea mai veche capitala europeana’’, cam cu 4oo de ani mai veche decat Roma. Drapelul portughez a fost conceput de artisti nationali ai acestei tari si e incarcat de semnificatii. Culoarea verde semnifica speranța în viitor, iar rosul aminteste de varsarea de sange din timpul luptelor. Scutul, plasat în mijlocul drapelului desemnează victoriile natiunii in luptele cu maurii.
Portugalia a fost prima țară care a abolit sclavia in anul 1819, mult inaintea Marii Britanii, unde asta s-a intamplat abia in 1833.
Portugalia este una dintre cele mai linistite tari din Europa, cu o rata scazuta de criminalitate. Standardul de viata ridicat si clima fac ca Portugalia sa fie preferata si de expati. Portugalia a fost clasată pe locul 3 din 163 de tari top care a luat in considerare Indicele Global al Pacii in 2019.
Daca va dati intalnire cu un portughez, sa nu va asteptati la precizia elvetiana. Va ajunge dupa sfertul nostru academic.
Portughezii nu sunt foarte bogati. Salariul mediu e in jur de 780 de euro. Traiul nu e ieftin pentru oamenii de rand nici la ei. Parca si la asta se aseamana cu romanii. Insa atitudinea lor e diferita. Noi ne incrancenam, ne vaitam nonstop cat de greu o ducem si improscam cu venin in orice vinovat de serviciu, de la sef la guvernanti. Portughezii parca sunt mai resemnati. ,,Ok, nu avem multi bani, dar avem soare, natura, timp, vin bun, ocean, plaja, liniste si tihna” asa suna in capul meu principiul dupa care portughezii isi traiesc viata. Dintre cele doua variante, o aleg pe cea de pe urma. Intuitiv, cumva, am o deviza inca din prima tinerete, care poate pentru unii suna banal, dar care pe mine m-a calauzit in viata: ,,Bucura-te de ce ai, decat sa te superi de ce n-ai.’’
Stiti cum am gasit eu Portugalia? Extrem de frumoasa, dar si modesta. Spre deosebire de alte tari europene care traiesc din turism, poate nu e la fel de cosmetizata si dichisita. E ca o fata frumoasa de la mama ei. Nu ca o ,,diva’’ resapata, in frumusetea careia s-a investit la greu, dar care nu mai are nimic autentic.
E tara placilor ceramice, iar Portugalia e asemeni unui mozaic. Cosmopolita, cu elemente din toate culturile care au marcat-o secole de-a randul. Poate tocmai de aceea, turistii se simt ,,ca acasa’’ indiferent de unde vin si unde pleaca. Odata ce o cunosc, o poarta in suflet pentru totdeauna si-si doresc sa se intoarca iar si iar.
