Aventura Valenciana incepe cu un drum cu taxiul prin Bucureștiul înzăpezit, spre aeroportul Henri Coandă, sâmbătă, 20 decembrie, ora 17:00. În aeroport, super aglomerație, cozi peste cozi…. Mă îndrept către locul de check in – drop off pentru a lăsa bagajul… Surpriză: la zborul meu Wizz Air către Valencia, nu e coadă, ura!!!! Îi dau pașaportul și urmează întrebările:
– V-ați făcut singură bagajul? – răspund simplu dar “politicos”: da;
– V-a mai ajutat cineva? (nu îti spusesem mai devreme că l-am făcut singură??!!) – răspund tot simplu dar mai puțin politicos: nu;
– După ce v-ați închis bagajul a mai avut acces cineva la el?? (deja mi se părea exagerat……) – nu;
– Ne puteți spune tot ce se află în geamantan?? am vrut să ii spun „nu, am primit la ușa aeroportului geamantanul contra sumei de x euro și sunt doar curierul”… dar mi-am înghițit vorbele și zâmbind am răspuns:– da;
– Dacă desfacem bagajul acum veți recunoaște orice lucru pe care il aveți in bagaj?? (faci mișto de mine??? Te plictisești si m-ai găsit pe mine????? De ce????? ) – da;
– Mulțumesc, zbor ușor – mulțumesc (în sfârșit!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!).
După acest „episod” ajung la control… și încep procedura clasică: scot geaca, cureaua, ceasul, mă gândesc: să mă descalț? Îmi spun singură că nu… și îmi aștept liniștită rândul. „Poftiți!” îmi spune polițistul și îmi face semn cu mâna să trec… perfect, nu a piuit!! Ce bine ca nu m-am descălțat… darrr doamna polițist (întodeauna femeile sunt mai ale dracu) îmi face discret semn să stau pentru că trebuie să mă controleze și să mă și descalț (de ce mi se întâmplă toate mie??). Mă supun cerințelor și în timp ce mă controla o întreb de ce mă perchiziționează dacă aparatul nu a ”piuit”. Explicația a fost sipmlă „în perioada aceasta a anului controlul este mai serios”.
OK, îmi spun că puțin “masaj” corporal nu îmi strică (deși cred că mă păcălesc singură) iar după câteva secunde îmi dorește drum bun și sărbători fericite. Îmi adun lucrurile și mă îndrept catre punctul de frontieră pregătindu-mă să ofer iar răspunsuri la întrebări „capcană” doar este o perioadă mai specială a anului și pe deasupra sunt și blondă…Surpriză însă: o față plicitisită, o privire in lehamite prin sticla murdară a ghișeului: drum bun! În sfârșit, libertate! În timp ce mergeam către terminal mă intrebam cum a fost cu ani în urmă când românii aveau nevoie de viză pentru a ieși din țară. Măcar lipsa vizelor e un lucru bun adus de Uniunea Europeană…
Dupa o plimbare prin zona de duty free, mă îndrept către poarta de îmbarcare unde observ o mare de oameni… mă uit să văd dacă este poarta mea… ce crezi? Era poarta unde trebuia să mă îmbarc. Un angajat al aeroportului (care nu se vedea, ci doar se auzea) încerca să explice ca în avion se vor urca oricum toți pasagerii și că nu este niciun motiv ca oamenii să se grăbească, că prima data se îmbarca cei care au priority, pasagerii cu copii și mai apoi restul pasagerilor. Degeaba a repetat omul de vreo 10 ori asta, pentru că dragii noștri compatrioți tot nu ințelegeau… se îmbulzeau mai tare decât la deschiderea unui supermarket care oferă tigăi gratuite…Niciodată nu am înțeles de ce zborurile low cost tranformă călătorii atât de radical. De ce se imbulzesc atâta timp cât vor avea cu siguranță un loc în avion…Trebuie spus că pe ruta București – Valencia există zboruri operate atât de către Wizzair cât și de către BlueAir. Mai mult, din iunie și până in septembrie și Tarom va opera un astfel de zbor.
Despre zbor nu mai dau detalii. Menționez doar că pe cursele Wizzair îmi iau de fiecare data optiunea XXLong care pentru 44 de lei / sens îmi oferă atât acces cu prioritate cât și un loc garantat pe unul din rândurile de la „exit”. Confortul este incomparabil. Pe cuvânt! În total, costul biletului cu un bagaj de cala (32kg) și XXLong a fost 110 euro. Este adevărat ca l-am achiziționat intr-una din zilele în care Wizzair a anunțat un discount de 20%.
După puțin mai mult de 3 ore am aterizat pe aeroportul din Valencia – Manises. Am coborît din avion și am ajuns la punctul de frontieră, unde trebuia să ne fie verificate pașaportul/buletinul…. aici, alte aventuri. Eram ca la piață…. îmbulzeală mai mare decât la urcarea în avion… ghișeul avea 2 m lățime, iar coada de oameni 4 m… și tot mai apărea câte unul…. Polițiștii stăteau și se uitau la noi și tind să cred că în sinea lor râdeau. Trec 5 minute… iese unul dintre polițiști și ne spune ca până ce nu se va face o coadă de o persoană, nu va fi verificat niciun act. Spaniolii și restul oamenilor civilizați au inceput să formeze o coadă…. iubiții mei compatrioți, stăteau „pe poziții” nemișcați. Polițistul repetă… ei nimic…. și tot așa. Un român binevoitor le traduce (că poate nu înțeleg spaniola) că trebuie să plece de acolo și să formeze un rand, un șir indian…. Tot nimic. Cum răbdarea are și ea o limită… polițistul s-a retras și am stat așa încă cateva minute bune. În cele din urmă a cedat polițistul. Ca să vedeți că „perseverența” dă roade…
După o scurtă verificare a actelor mi s-a urat „Bienvenido a Espana”… evrika… am reușit. Mi-am așteptat bagajul și apoi am început să caut ieșirea care ducea spre metrou. Trebuie să recunosc că nu am fost în multe aeroporturi, dar am văzut câteva și pot spune ca aeroportul din Valencia mi se pare chiar ușor. Gasești la tot pasul indicatoare și este puțin cam greu (dacă nu chiar imposibil) să te rătacești.
Zăresc indicator Metro… perfect… ajung la casa de bilete și dau angajatului de acolo o monedă de 2 euro pentru a-mi da un bilet dus… surprizăăăă, el se uită la mine și îmi zice că trebuie să îi dau 4,80 euro…. eu dilemă… îi mulțumesc și mă retrag să îmi scot bani din geantă, verificând în același timp foile pe care le studiasem în avion. Aveam printată harta cu adresa hotelului unde eram cazată și itinerariul pentru a ajunge acolo, câte stații de metrou aveam, cât costa un bilet etc. La mine pe foi (specific ca erau foi de pe site-ul oficial Metro Valencia) scria că un bilet costa 1,85 euro… dar realitatea spunea altceva. Oricum, pentru informații suplimentare despre orarul metroului sau autobuselor care vă duc din aeroport spre oraș, click aici.
Îl întreb pe angajat de ce pe sit-ul metroului costul unei călătorii este de 1,85 euro și îmi spune zâmbind că habar n-are. Dat fiind situația de față, plătesc 4,80 euro pe bilet, întru pe peron și imediat ajunge și metroul. Prima impresie a fost că este foarte civilizat și foarte curat. Pe parcursul plimbării mele cu metroul până la stația Colon, am văzut tot felul de persoane: sportivi care ieșeau de la antrenamente (atât femei cât și bărbați), doamne și domnișoare care ori ieșeau de la servici ori ieșeau în oraș, domni care ieșeau in oraș cu prietenii sau de la servici etc. Am fost surprinsă să vad ca la ora 22:30, dacă în metrou se urcă o femeie, singură fără companie, cu fustă scurta și tocuri, poate să aibe parte de o călătorie civilizată fără sa fie „băgată în seamă”. Râdeam în sinea mea și mă gandeam la ce mi-ar fi auzit urechile dacă eram în altă parte.
Metroul oprește în 11 stații până la Colon (centrul orașului Valencia). Distanța de la stația de metrou la hotel nu a fost deloc mare. Prietenul Google Maps mă ajută și îmi spune că sunt 600 metri de mers pe jos prin zona pietonală din centrul Valenciei care este o adevărată plăcere. Ultima redută: Hotelul Ayre Astoria Palace (http://www.ayrehoteles.com/en/hotel-astoria-palace/). Formalitățile de check in au fost insă foarte scurte. În câteva minute eram în cameră și nu îmi doream nimic mai mult decât un duș și un somn odihnitor pentru a putea începe a doua zi vizitarea orașului.
Am avut si eu parte de o experienta similara la filtrul de securitate de la otopeni cauzata de tinuta pe care am purtat-o.ajunsa acolo,pun geaca,ceasul,cureaua etc in tava si astept.cizmele pe care le purtam in acea zi aveau ceva metal pe ele, blugii aveau nasturi de metal,sutienul continea si el metal si ca sa fie tacamul complet,elasticul de par avea o parte metalica.cand imi vine randul trec si detectorul incepe sa piuie.politistul se uita la cizmele mele si imi spune sa merg sa ma descalt.urmez instructiunile intocmai,pun cizmele in tava si iau niste cipici de plastic.trec din nou,dar si de data aceasta detectorul piuie.doamna politist imi face semn sa vin spre ea.m-am apropiat timida iar aceasta mi-a spus ca trebuie sa ma perchezitioneze.resemnata,am luat pozitia standard:mainile intinse,picioarele departate si controlul a inceput.doamna politist m-a verificat din cap pana in picioare,foarte minutios,plimbandu-si mainile acoperite de manusi pe toata suprafata corpul meu.dupa aproximativ 2 minute in care politista m-a pipait(civilizat) m-a rugat sa trec din nou prin detector pentru a se asigura ca totul este ordine.alarma s-a declansat si de aceasta data si mi s-a spus sa imi adun lucrurlie deoarece trebuie sa fiu controlata mai amanuntit.politista ma conduce intr-o incapere micuta.aceasta,extrem de profesionista,ma intreaba daca am asupra mea obiecte interzise,apoi imi comunica faptul ca trebuie sa ma dezbrac.la inceput am fost putin socata,dar m-am conformat.mai intai,mi s-a spus sa imi scot absolut toate bijuteriile,sosetele,blugii si camasa.apoi,politista se apropie de mine,imi pipaie parul,imi scoate elasticul din par si ma roaga sa ma aplec si sa il scutur cu mainile,apoi isi trece de cateva ori mainile prin el.urmeza verificarea urechilor si in spatele acestora,a nasului,a gurii,a buricului si in final a talpilor picioarelor si a degetelor.dupa aceasta riguroasa verificare doamna politist imi face un semn discret ca trebuie sa imi scot lenjeria.dupa ce imi inspecteaza sutienul,aduce un detector de metale portabil pe care mi-l plimba de cateva ori pe corp.in final imi inmaneaza lucrurile,iar dupa ce ma imbrac isi cere politicos scuze pentru inconvenientele aparute,invocand faptul ca asa cere procedura si imi ureaza un zbor placut.am inteles perfect situatia si desi a fost o experienta destul de umilitoare am fost tratata cu profesionalism si aceste proceduri extrem de strsicte ma fac sa ma simt in siguranta.
Draga mea Maria, tu ai avut parte de un control pe cinste fata de al meu :). Din punctul de vedere al procedurilor ai dreptate si intra-adevar sunt profesionisti. Si persoana care ma controlat pe mine a fost super ok, profesionala, dar faptul ca eram in intarziere ma stresa mult mai tare decat controlul in sine. Aveam impresia ca stau pe loc si trec minute in sir, minute pe care nu prea le aveam :)). O seara buna iti doresc si calatorii frumoase!
inteleg perfect,doar ca eu eram destul de stanjenita si nu ma mai gandeam ca trece timpul.totusi,cand am fost controlata in privat,parca a durat o vesnicie,mai ales cand doamna agent ma verifica si se holba atenta la mine.sper ca urmatoarea calatorie va fi lipsita de peripetii!
Da,te cred. Eu in schimb numai la asta ma gandeam pentru ca eram contra timp. Data viitoare sigur vei avea noroc!!!
Daca bine imi amintesc, in Valencia pe langa pretul calatoriei te mai costa in jur de 2 euro biletul (cardul, cartela, cartonul nu stiu cum sa-i zic -;) ) fiindca se poate reincarca. Adica daca aveai deja un bilet vechi il puteai reincarca si te costa doar cei 1.85 euro de care zici tu. Nu mai stiu sigur, dar cred ca asa era, fiindca si eu am avut aceiasi dilema in Valencia.
Nu știu ce să spun referitor la asta. Eu chiar am întrebat de ce pe site scrie ceva și la fata locului realitatea difera, dar nu mi s-a dat niciun răspuns :). Mi s-a spus că nu au idee despre ce vorbesc. Ar fi logic ceea ce spui tu. Probabil este așa. Eu nu am mai avut „treabă” cu metroul, deci nu a trebuit să mai îmi cumpăr alt bilet.