Praga sau cum mi-am înșelat o iubire cu alta…

Anul trecut mi-am inselat o iubire cu o alta.  Nu urmeaza detalii suculente despre relatii, e vorba despre orase, regret sa dezamagesc.

Sa ma explic.  In urma cu cativa ani am vizitat Stockholm, si a fost dragoste la prima vedere, si  din acel moment  am comparat orice oras cu capitala suedeza. Pana anul trecut, cand am cunoscut-o pe ea, pe Praga; boema si colorata, si rivalizeaza cumva, in sufletul meu, cu nordicul oras.

Nu era o excursie planificata, a venit asa, pe nepusa masa, si a durat vreo 2 zile doar . Dar ce 2 zile… minune, ce mai !

Era inceput de noiembrie, dar harta meteo  a Europei  tinea cu Cehia,  si am avut un 17-18 grade cu soare, si asa bine se asortau cu cladirile in culori pastel ale orasului, incat ma gandeam: ”de ce  naiba nu oi fi luat cursuri de pictura sa realizez o panza celebra?”   Nu ca nu ar fi pline muzeele si galeriile de arta cu asa ceva, dar poate ma alegeam cu un ornament pe peretele din holul de acasa.

Cred ca s-au mai gandit si altii la treaba asta, ca peste tot vedeai  artisti de tot soiul si de toate  muzele, care mai de care mai talentat. Intr-o era in care tehnologia face totul, si in care pozele sunt HD si ultra HD, parca tot mai frumos este un oras pus pe o panza, din acuarele cu miros de talent.

Pe  Podul Carol, daca vrei sa iti faci o poza  ca lumea, trebuie sa mergi dimineata, asa pe la 9 e ideal, pentru ca mai ai sanse sa pozezi niste statui, sau palatul din zare.  Dar incearca sa mergi  dupa ora 10, si in poza ta ai chinezi, nemti,americani, adica toate natiile lumii , dar zero peisaj.  Aglomerat ca la portocale in ’89, si doar intuiesti ca ar mai fi si artisti pe pod, pentru ca ii auzi dar nu ii vezi.

Cand zic artisti, ma refer la toata paleta de activitati artistice: pictori, muzicanti ( instrumente si/sau voce), artizani,mimi. Unii mai buni, altii mai slabi.  Mi-au placut in mod special unii care cantau ceva jazz instrumental.  Aveau un ritm asa de molipsitor, ca mie imi era imposibil sa trec pe langa ei si sa nu execut cateva miscari din picioare. Stiti miscarile alea haotice cand simti muzica si nu iti pasa cine te vede ca doar esti in oras strain? Ei, cam asa eram eu. Multumesc fetelor ca nu m-au filmat, totusi.

In orasul vechi, centrul orasului, este o piata patrata unde isi arata talentul alti artisti. Déjà e mai diversificata oferta, sunt si trupe de dansatori, mai vezi cate doi beligeranti inarmati cu sabii si executa niste dueluri repetate pana la ultima miscare, dar care fac deliciul publicului. Eram acolo cu 2 prietene dragi mie, si cand una din ele disparea brusc, stiam sigur ca o gasim la un talent show de pe acolo.

Seara insa, pe la ora 18, toti se indreapta spre Ceasul Astronomic, o minune arhitecturala medievala, care la ora exacta face un mic spectacol. Este ca un fel de ceas cu cuc, dar un cuc mai special : cei 12 apostoli defileaza deasupra cadranului superior, afiseaza pozitia soarelui si a lunii, iar cadranul inferior arata sfantul sarbatorit in ziua respectiva.  Sper ca am retinut bine coregrafia cucului, ma scuzati daca sunt neconcordante intre ce zic eu si realitate.

Ce mi-a mai placut in mod special in Praga a fost mancarea. Cine ma cunoaste, stie ca nu sunt o mancatoare de salata, decat daca are langa ea o friptura, si in loc de apa plata cu lamaie prefer sa beau o bere.  Ei, in Praga a fost paradisul meu.  In central vechi e plin de tarabe cu tot felul de specialitati pragheze : sunca de Praga taiata direct de pe porcul ce se frige la protap, niste cartofi taiati in forma de chipsuri –spirala, si aranjati pe bat, apoi prajiti, kurtos-kolacs-ul secuiesc ce il gasesti in Ardeal, numai ca acolo era in miniature si umplut cu ciocolata – salivez numai cand imi amintesc. Si carnatul praghez, prajit, si  pe care il mananci acolo, in picioare, dintr-o farfurie de carton, si ma jur ca nu am mancat vreodata ceva mai bun!  Ba stai! Sa nu uitam de ciolanul afumat dintr-un anume restaurant  pe care l-am gasit intr-o piata mica din centru.

Era un restaurant Italian, cu multe paste si pizza, dar avea si ceva ceh prin meniu.  Cum sa mergi in Praga si  a mananci paste si pizza?? Nu ! Ciolan afumat!  Duduile de la celelalte mese, turiste frantuzoaice si englezoaice cam pe la varsta pensiei, aveau in fata salate, si paste light, si mancaruri usurele si delicate. Cand a venit chelnerul si mi-a pus in fata ditamai portia de carne rumenita, am vazut  ochi mirati atintiti asupra mea : cum se poate o domnisoara asa plapanda sa manance ditamai bestia??? Stati ca va arat eu cum !  Dar bestia s-a dovedit a fi totusi prea mare, ca doua fete ne-am luptat cu ea, si tot a ramas jumatate intacta. Dar si acum pomenim deliciul ala. Stinsa evident, cu bere. V-as povesti si despre Berea de acolo, dar cum nu fac diferenta intre soiuri, si nu ma pricep la ingrediente, simt ca i-as face un mare deserviciu. Dar avand in vedere ca cehii sunt cei mai mari bautori de bere ai planetei, va puteti inchipui cam ce berarii gasiti in Praga.

In 2 zile nu prea ai cum sa le cuprinzi pe toate, dar poti sa vezi esentialul, atat cat sa prinzi drag de locul ala. Am apucat sa vizitam pe repede-inainte si  Palatul Regal + Basilica Sf George. As fi vrut sa vad spectacolul de schimbare a garzii, dar se pare ca si alte cateva mii au avut aceeasi idée, asa ca a trebuit sa ma multumesc cu partea sonora a spectacolului.

Candva, ma voi intoarce in Praga, pentru ca sunt multe locuri pe care as fi vrut sa le vad mai pe indelete, sa le simt si sa ma bucur de ele asa cum trebuie. Primul contact cu Praga a fost peste asteptari, si imi pare rau doar ca s-a terminat asa de repede. Nefiresc de repede.