Sunt convins ca multi dintre spectatorii prezenti aseara in Piata Constitutie pentru concertul Roger Waters (ex Pink Floyd) se asteptau la altceva. Mai exact la un concert cu piesele cele mai cunoscute lansate de-a lungul anilor de catre Pink Floyd, un concert clasic cu muzica si voie buna. La fel de convins sunt si de faptul ca au fost oameni care nu au ascultat in viata lor o piesa Pink Floyd dar s-au prezentat numai pentru ca “lumea buna” a fost acolo.
Nu a fost insa un concert ca oricare altul deoarece show-ul a fost unul special, numit “The wall” (zidul). Intregul eveniment a fost creat avand ca tema centrala zidul, libertatea de exprimare a individului, lupta impotriva totalitarismului si a globalizarii. Daca Bucurestiul nu a vazut aseara cea mai mare scena, a vazut cu siguranta cel mai grandios show de sunet si lumini. Maestrul Gerald Scarfeeste a fost creatorul animatiei spectaculoase a intregului spectacol. In multe momente nu intelegi de unde te loveste sunetul, cum se poate crea un astfel de efect dar tocmai aici se face diferenta intre unii artisti si altii. Este doar unul dintre motivele pentru care un artist strange 50.000 de oameni la un concert si altul 5.000.
Referindu-ma la sunet si imagine, este greu sa redai in cuvinte perfectiunea evenimentului de aseara. Din punct de vedere muzical am fost impresionat de prestatia muzicienilor atat ca grup cat si individual. Roger Waters arata la 70 de ani ca altii la 50 iar prestatia sa scenica este ireprosabila. Carisma, buna dispozitie, sentiment, sunt cuvintele care caracterizeaza acest artist.
Show-ul, precum albumul “The Wall” este unul conceptual. Din punct de vedere “istoric”, The Wall este o operă rock avandu-l ca personaj cheie pe “Pink”. Desi opiniile sunt contradictorii, se pare ca intreaga poveste din spatele albumului – respectiv al show-ului se bazeaza pe evenimente din viata lui Roger Waters: Pink trăiește diverse experiențe neplăcute pe parcursul intregii vieti, acestea facandu-l sa ridice in jurul sau un “zid”, ca izolare mentala fata de societate.
Pe toata durata reprezentatiei artistul se joaca cu mintea ta prin intermediul sunetelor, imaginilor si jocurilor de lumini astfel incat nu ai altceva de facut decat sa intri in jocul sau. Nu este un show in care sa dansezi, sa sari sau sa te scuturi strapuns de ritmuri. Este un joc al imaginatiei si repet, multi nu cred ca au inteles asta.
Turneul The Wall are costuri de peste 40 de milioane de euro si se va incheia in septembrie 2013 dupa 219 reprezentatii in intreaga lume. Referindu-se la acest show, Waters spunea: “Acum 30 de ani cand am cris The Wall eram un tanar speriat. Nu chiar tanar, aveam 36 de ani. Mi-a luat mult timp sa imi depasesc temerile. Oricum, de-a lungul acestor ani am crezut ca e posibil ca povestea despre temerile si pierderile mele sa nasca rezultatele inevitabile si ridicole: nationalism, rasism, sexism, religie, etc…”
“Show-ul din Piata Constitutiei a fost cel mai mare pus in scena de Roger Waters pentru turneul The Wall. Zidul construit a avut 173 de metri lungime, artistul find incantat sa cante in fata cladirii Parlamentului din Bucuresti, exemplul perfect al deturnarii unui simbol comunist si al transformarii sale in simbolul democratiei romanesti. Concertul s-a desfasurat cu casa inchisa, reprezentand cel mai mare eveniment muzical al anului si, totodata, cea mai ampla productie de acest gen organizata pana in prezent in Romania!” suna o parte din comunicatul Emagic, organizatorul evenimentului in Romania.
Pentru a intelege putin atmosfera, va invit sa vizionati filmarea de mai jos. Asta pentru ca de cele mai multe ori imaginile sunt cele mai bune “cuvinte”.
