Am descoperit frânturi de Bucovina în weekendul petrecut în Gura Humorului, dar comori nebănuite aveam să găsesc și pe drumul de întoarcere acasă, când ne-am oprit în Ciocănești.
Este situat în inima Bucovinei, la poalele Muntelui Suhard și la doar 20 de kilometri de Vatra Dornei, pe cursul Bistriței Aurii. Din 2014 e declarată ,,comuna-muzeu în aer liber” formată din satele Ciocănești și Botoș. Această comună poartă amprenta recognoscibilă a tradiției populare bucovinene. Din 2007 e gazdă pentru o expoziție permanentă de ouă încondeiate, iar din 2015 acestea au un muzeu dedicat exclusiv acestei tehnici.
Ciocănești se situează pe locul 6 într-un top 10 al ,,celor mai colorate destinații turistice europene” alcătuit de ,,Lonely Planet”.
Cei 1400 de locuitori nu decorează doar ouă. Din 2015 e dată o hotărâre de Consiliu Local conform căreia toți locuitorii sunt obligați să-și decoreze fațadele caselor cu brâie care redau stilizat modelele de pe portul popular sau de pe ouăle împistrite cu măiestrie.
Primesc materiale gratuit de la Primărie, în zonă mai există meșteri specializați, așa că nu e foarte greu să respecte normele. Obiceiul ,,încondeierii” caselor a apărut în anii ’50, prin exemplul personal al unei localnice.
Prima casă înfrumusețată e declarată azi ,,Casa Muzeu Țăran Leontina”. Atrași de pitorescul locului și de firescul oamenilor, au apărut proprietari de cabane sau case de vacanță din alte colțuri de Românie.
Cu toții, însă, se conformează planului general. Cele 600 de case decorate dau o identitate locului, oferindu-i unicitate, în respect față de valoarea moștenirii tradiționale ce trebuie transmisă generațiilor viitoare. Într-o lume în care principiul pe care ne clădim casele este prea adesea ,,ca a vecinului, dar mai mare”, în care inoxul bate tradiția, focusul e pe epatare, iar culorile clădirilor duc cu gândul la o paradă stridentă, cu atât mai mult ar trebui apreciat un astfel de demers.
Denumirea localității Cicănești face trimitere la îndeletnicirea breslei fierarilor, făuritori de arme de pe timpul domniei lui Ștefan cel Mare. Însă, cred că și azi e actuală. În fiecare an, cu două săptămâni înainte de sărbătorile Pascale, aici are loc ,,Festivalul Internațional al Ouălor Încondeiate”.
Imaginile vizuale prind și sonor și îmi proiectez în minte gestul ciocnirii ouălor, simbol al unirii întru Hristos, al promisiunii vieții de după moarte. Deși, la cât se muncește pentru încondeiere, mai că ți-e milă să le spargi. Ni s-a explicat că pentru un ou de găină sau de rață se muncește 3-6 ore, pentru unul de gâscă 1-2 zile, iar pentru cel de struț chiar și o săptămână, în funcție de complexitatea modelelor aplicate.
Cea mai valoroasă parte a exponatelor este cea grupată sub titulatura ,,Dr. Anton Setnic”. Este vorba de o colecție unică în țară, de 1650 de ouă împistrite. Majoritatea sunt pline, fierte și încondeiate, tehnică ce dictează condiții speciale de păstrare.
Nu au voie să fie atinse, temperatura nu poate depăși 27%, iar vechimea lor este între 40-100 de ani. Sunt grupate pe zone și meșteri populari și pot fi admirate la etajul Casei de Cultură din Ciocănești, unde este amplasat muzeul.
Dacă rămâneți impresionați de talentul, răbdarea și migala meșterilor populari, vă puteți achiziționa exemplare de la expoziția permanentă cu vânzare. Pentru un ou de struț veți scoate din buzunar 300 de lei, însă sunt și modele mult mai ieftine.
Să nu vă imaginați că o îndeletnicire tradițională nu poate include și o componentă inovativă. Apelând la o freză dentară, una dintre încondeietoare a perforat coaja subțire a unor ouă, le-a întărit cu lac protector, iar apoi le-a cusut cu model floral. Aceste ouă sunt unice în lume și au fost premiate pentru aspectul lor.
O caracteristică a folclorului este sincretismul, cu îmbinarea unor forme diferite de artă. Iată cum se transpune acest concept și în arta încondeierii unde se combină pictura cu meșteșugul cusutului.
Se spune că omul sfințește locul. Doamna muzeograf Marilena Niculiță e o dovadă în acest sens. Face zig zag între ,,Muzeul ouălor încondeiate” și ,,Muzeul etnografic” de peste drum.
Cu mult profesionalism, entuziasm și un farmec aparte vorbește despre breasla minerilor, a plutașilor, a meșterilor populari, despre tehnici de lucru, festivaluri din sat, unelte și tradiții. Școala din Botoș ajunsese să aibă un efectiv de doar nouă elevi. Cum nu se justifica funcționarea, aceștia au fost transferați la școala din Ciocănești.
În clădire s-a deschis un atelier de țesut. În acest mod, s-au creat niște locuri de muncă pentru localnice, iar copiii au participat săptămânal la ateliere de creație. Prin frecventarea atelierelor, a șezătorilor, festivalurilor, generațiile viitoare prind drag de arta populară, conștientizează importanța păstrării și transmiterii mai departe a neprețuitului tezaur.
În sat sunt evenimente concepute pentru toate anotimpurile. La o căutare pe net am aflat că în martie e ,, FESTIVALUL NAŢIONAL AL OUĂLOR ÎNCONDEIATE”, în iunie ,,SĂPTĂMÂNA MUNTELUI”, de Sfântă Mărie ,, FESTIVALUL NAŢIONAL AL PĂSTRĂVULUI”, în septembrie ,,RĂSCOLUL STÂNII”, în decembrie ,,FESTIVALUL DE DATINI ŞI OBICEIURI DIN STRĂBUNI”.
Macheta ,,Festivalului Păstravului” și dimensiunea capturii scăpate din poveștile pescărești
În Muntii Suhard din apropiere există o rezervație a bujorului de munte (Rhododendron Kotschyi) și una de cocoși de munte (Tetrao Urogallus). În țară se semnează o petiție prin care se solicită declararea bujorului ca ,,floare națională”. Până vor fi făcute toate demersurile, îl puteți admira primăvara în Bucovina.
Pe munți sunt amenajate 10 stâne, 4 dintre ele având statutul de ,,stână turistică”. Dacă doriți să încercați produse lactate direct de la sursă, faceți o plimbare din sat. Tot pe dealuri și în munți sunt trasee marcate pentru iubitorii de drumeții. Am auzit că apusul de soare de pe Batca Armanului este spectaculos.
O altă atracție pentru turiști sunt plutele de pe Bistrița Aurie. Plutăritul se practică de peste 800 de ani, fiind un mijloc de transport eficient și economic. Acum, se face mai mult în scop turistic. ,,Practicanții ocazionali” au primit anul trecut diplome de ,,Dus cu pluta”. Doar umorul fin și veselia bucovinenilor ar putea transforma o insultă în motiv de laudă.
Parcă o și văd afișată pe peretele unui birou de corporaTRIST. Nu e greșeală de tipar, așa îi percep eu pe cei care prestează pentru marile companii, sacrificându-și creativitatea pentru a se încadra într-un pătrățel trasat perfect de niște proprietari de îndepărtate insule exotice.
Știați că în Bucovina se obișnuiește ca la nunți să se pună 10-20 de perechi de nași? La nunta doamnei muzeograf a avut chiar 36 de nași, deci 18 perechi. Ștergarele oferite nașilor era musai să fi fost cusute de mâna miresei. Acum aceasta le poate comanda, însă tot tradiționale ar trebui să fie.
Ați gustat vreodată păstrăv afumat în cobză din cetină de brad? Dacă nu, veți avea ocazia la evenimentele gastronomice organizate în Ciocănești. Vă credeți buni pescari? Aveți șansa să vă dovediți iscusința la competițiile de pescuit de pe Bistrița Aurie.
Credeți că turismul oenologic nu se pretează pentru Bucovina? Greșit! Pe lângă gastronomia specifică, aici se organizează degustări de vin, sursă de tinerețe fără bătrânețe și viață fără tristețe.
Și aș mai arunca o provocare stand-up-erilor pricepuți: încercați să faceți față unui istorisitor nativ de snoave, care a băut apă după Creangă. Pierdeți din start. Să nu mă credeți pe cuvânt: dați o raită prin Bucovina!
Dacă vă decideți să petreceți un weekend în Ciocănești, există 15 pensiuni autorizate. Însă, dacă tot ajungeți în Bucovina, puneți-vă pe listă și alte obiective: cetăți și mănăstiri ctitorite de Ștefan cel Mare, trasee montane, case memoriale, stațiuni turistice, parc de agrement și câte și mai câte.
Vizitând Bucovina, am avut senzația că oamenii aplică sintagma ,,fă rai din ce ai”. Ei și-au făcut în mare treaba. Deschid brațele turiștilor și le oferă tot ce au mai bun. De ar fi ajutați cu o autostradă…
În ultima fotografie sunt alături de fiul meu pe mini scena din centrul comunei Ciocănești. Doar câteva zile prin Bucovina și picioarele se cer la o bătută moldovenească. Nu prea ne-a ieșit, trebuie să revenim!
