Poate deja ştiţi că mă dau în vânt după călătorii, nu e cazul să insiste nimeni atunci când mi se iveşte ocazia să umblu brambura. Acum a aparut de nicaieri “nişte treabă” în Braşov. Dacă de obicei ne luăm cu noi copiii, de data asta i-am pasat bunicilor şi am pornit la drum doar eu şi soţul meu. Cu o săptămână înainte bifasem 15 ani de la nuntă, puteam încerca să ne petrecem un week-end în doi.
Am dat start călătoriei cu noaptea-n cap pentru că aveam de parcurs 400 de km, iar eu sunt “un fel” de şofer şi aveam “un fel” de maşină. Am vrut neapărat să ne oprim la Sighişoara. Fusesem în vizită o singură dată şi mă cucerise definitiv.
Sighişoara e situată în centrul Transilvaniei, la 120 de kilometri de Braşov, destinaţia noastră finală, şi 95 de Sibiu. Vorbim de singurul oraş medieval încă locuit, a cărui istorie începe în secolul al XII lea, odată cu stabilirea coloniştilor saşi pe malul Târnavei Mari. Din anul 1999 face parte din patrimoniul UNESCO. Prima atestare documentară datează din anul 1298, unde apare sub vechea denumire germană, Schespurch. Prima atestare documentară a numelui românesc, Sighişoara, e legată de domnitorul Vlad Dracul, nimeni altul decât tatăl lui Vlad Ţepeş. Acesta fusese înlăturat de la domnia Ţării Româneşti de către fratele său Alexandru Aldea, iar în anul 1431 cerea sprijin braşovenilor în încercarea de redobândire a tronului.
Vineri, la 9 dimineaţa, am lăsat maşina într-o parcare în oraş şi am luat-o la pas pe cărăruia ce ducea la cetate. Sub ochii noştri orăşelul prindea viaţă. Erau multe grupuri de turişti atât autohtoni, cât şi străini. Cum era sfârşitul anului şcolar, veniseră mulţi elevi însoţiţi de profesori sau învăţători. Am găsit totul gătit pentru răsfăţul vizitatorilor. Clădirile sunt renovate şi zugrăvite în culori vii, ofertele de cazare sunt pentru toate buzunarele, terasele te îmbie cu oferte irezistibile, atelierele meşteşugăreşti învie spiritul medieval cu demonstraţii practice. Şederea noastră a fost scurtă, nu am avut timp să vizităm pe îndelete obiectivele turistice, de altfel bine semnalate. Noi doar am gustat puţin din farmecul Sighişoarei, doar i-am prins din zbor parfumul. E superbă. Străduţele pietruite promit plimbări relaxante, iedera se întinde leneşă pe ziduri istorice, florile de la ferestre sau din picturi ridică colţurile gurii a zâmbet. Mi-am luat idei de meşteşugit la casa părinţilor mei de la ţară cât pentru două vacanţe, de-ar fi să le pun în practică pe toate. În capul listei e o uşă pictată, am să vă ţin la curent dacă o să-mi iasă proiectul creativ.
Timpul parcă are alt ritm, curge mai molcom şi mai puţin încrâncenat. Vizitatorii se molipsesc şi ei, par senini şi relaxaţi. În timp ce ne căzneam să ne facem un selfie în care să surprindem Sighişoara din vale, ochii deschişi şi burta trasă, o doamnă din America s-a oferit să ne fotografieze. Mi-a mărturisit că România e a 77 a ţară vizitată, că fusese în capitală, în Deltă, iar acum dădea o raită prin Transilvania.
Cetatea Sighişoarei era străjuiită de ziduri înalte de la 4 până la 14 m şi de 14 turnuri de apărare. Astăzi se mai păstrează 9: Turnul cu ceas, Turnul Tăbăcarilor, Turnul Cositorilor, Turnul Frânghierilor, Turnul Măcelarilor, Turnul Cojocarilor, Turnul Croitorilor, Turnul Cizmarilor şi Turnul Fierarilor, fiecare reprezentând o breaslă.
Turnul cu ceas e simbolul oraşului. Amplasat la una dintre intrările în cetate, datează din secolul XIV şi se înalţă la 64 de metri. Din anul 1899 e casă Muzeului de Istorie. Ceasul din turn era prevăzut cu un mecanism din lemn. Distrus la incendiul din anul 1676, a fost înlocuit cu unul metalic şi i s-au ataşat nişte figurine care îi conferă unicitate. Unele simbolizează zilele săptămânii, iar altele pacea, justiţia şi dreptatea. Funcţionează cu precizie şi în zilele noastre. Balconul de observaţie de la ultimul nivel era plin de turişti ce admirau împrejurimile.
În aproierea Turnului era în secolul al XIII lea o mănăstire dominicană, demolată şase secole mai târziu. În locul acesteia se ridică acum Consiliul Municipal. Biserica evanghelică mănăstirească a fost renovată în stil gotic în anul 1677. Pentru bilet se achită 10 lei şi înăuntru pot fi admirate: o colecţie de covoare orientale din secolele XVI-XVII, o cristelniţă de bronz din anul 1440 realizată de meşterul Iacob, un toc de uşă sculptat de pietrarul Toma în anul 1570, precum şi altarul sculptat de Johann West și pictat de Jeremias Stranovius. Orga e în stare funcţională, iar în biserică se găzduiesc evenimente artistice.
Tot în apropierea Turnului cu ceas, am găsit Casa Vlad Dracul, în care s-a născut Vlad Ţepeş. De altfel, chipul său apare pe o bună parte din suveniruri. Venit pe lume în anul 1431, a locuit în această casă până la vârsta de patru ani. Acum aici e deschis un restaurant.
În central oraşului e Piaţa cetăţii, în trecut cunoscută sub denumirea de Piaţa Petofi. Se găsesc multe terase, un trenuleţ pentru turişti, magazine de suveniruri sau galerii de artă. În trecut, era locul judecării proceselor capitale, al amplasării stâlpului infamiei sau al desfacerii de mărfuri aparţinând breslelor fruntaşe. Casele din jur erau desigur, deţinute de nobilime.
Scara acoperită sau Scara școlarilor face legătura între partea de jos a cetăţii şi cea de sus, unde găsim şcoala construită la începutul secolului al XVII lea şi Biserica din Deal. Pe o anexă a clădirii principale e inscripţionat ,,Schola Seminarium Republicae”, mesajul constituind dovada predării în limba latină. Scara a fost ridicată în anul 1642, având 300 de trepte. Acoperirea s-a făcut pentru protejarea copiilor care o frecventau. În anul 1790 se construieşte Liceul J. Haltrich, iar in anul 1849 scara a fost reconfigurată şi au rămas doar 175 de trepte. Apare în fotografiile turiştilor şi am văzut-o chiar şi în nişte videoclipuri.
Sighişoara găzduieşte an de an cel mai mare Festival Medieval din ţară. În luna iulie cetatea e redată cavalerilor şi domniţelor ce par desprinse din vremuri apuse. Publicului i se oferă teatru, muzică, poezie, conferinţe, lansări de carte, animaţii stradale… Însă nu e singurul eveniment menit să atragă turiştii. În cetate se mai organizează Carnavalul Lolelor, Festivalul de Folclor ,,Datini”, Sighişoara Blues Festival, Zilele Oraşului, Târgul Meşteşugarilor, Festivalul Intercultural Proetnica, Festivalul ,,Academia Sighişoara”…
Am lăsat minunata Sighişoară cu greu, noi mai având drum lung de parcurs. E un loc unic. Sighişoara îşi duce demnă în cârcă secolele de istorie zbuciumată. Fiecare colţişor poartă amprenta vremii şi a vremurilor ce s-au perindat. Şi totuşi, e atât de proaspătă şi de vie. Palpită de viaţă şi pare recunoscătoare pentru atenţia pe care i-o acordăm. Cu rădăcini adânc înfipte în trecut, îşi trăieşte frumos prezentul şi se pregăteşte de timpuri ce-i vor face dreptate. Prin munca migăloasă a unor arhitecţi şi restauratori pricepuţi, cetatea ar putea găzdui multe generaţii şi de acum înainte. Zic să-i acordăm respectul pe care-l merită şi să ne bucurăm de farmecul ei.
Urmareste mereu pagina noastra de Facebook pentru a fi la curent cu toate noutatile care se intampla in lumea calatoriilor! Sa calatorim mai mult, mai ieftin, mai bine!
