Am incheiat episoul precedent cumva trist la dezamagirea mea din Madurai, dar totul trece si trebuie sa privim mereu inainte catre noi aventuri. Nu de alta dar viata este frumoasa oricum ar fi ea. De data asta, am luat autobuzul de noapte din Madurai catre Trivandrum, capitala statului Kerala, adica un drum de noapte de cca 320 km, pitoresc, exact cum imi aduceam eu aminte India din 2009. Drum fara probleme pentru mine, poate pentru ca mica fiind parintii mei ma carau cu Dacia prin Europa… Ce trebuie mentionat este ca distantele in Asia sunt diferite fata de cele de la noi… 320 km, la ei se face intr-o noapte si nu stii niciodata cu exactitate ora cand ajungi la destinatie, lucru care se aplica si la toate mijloacele de transport. Timpul lor este diferit, pe slow motion inante!
Ajungem in creier de noapte undeva la 4-5 dimineata la destinatie, toti dormind lemn si cum in bus nu se anunta statia, trebuie sa fii atent si sa te prinzi cumva, asa ca la un moment dat unul dintre prietenii mei incepe sa ne strige: Am ajunsssssssssss!!! Ups…din somnul meu profund nu intelegeam nimic, ce vor de la mine, de ce sa ma trezesc, unde sunt, sa ma lase in pace! Am coborat in final in Trivandrum, cu valiza dupa mine, intr-un aer extrem de umed, aproape irespirabil! Autocarul a plecat si noi adormiti in mijlocul strazii tineam de bagaje ca de viata insasi:)
What now? Pai o ricsa si catre pensiune zic! Cred ca in vacanta asta am nimerit cei mai vitezomani soferi de tuk tuk, oamenii chiar nu sunt pe treaba lor! Asta de exemplu clar isi luase doza de terebentina cu o seara inainte, 2 adormiti cu bagajele in brate pe bancheta din spate in tuk tuk, la un moment dat in viteza cu care lua curbele nu ne mai dadeam seama care e om, care e bagaj, unde suntem si ce vrem sa facem !
Pensiunea la care am stat in Trivandrum este o alta poveste care se numeste Graceful Home-Stay. Eu in general pot sa stau oriunde dar prefer pensiuni traditionale cu caracter local, nu hoteluri standard care pot fi oriunde in lume, iar locul asta l-am gasit dupa indelungi cautari. Le-am scris din august si a venit raspuns ca nu au locuri pentru decembrie!!! In general, in viata, eu “inteleg”, merg mai departe fara sa ma mai uit inapoi, dar cu locul asta nu stiu ce am avut. Am simtit ceva special legat de el si le-am raspuns ca eu vreau sa stau la ei si ca sa ma puna pe lista de asteptare, ca astept si ca s-o elibera ceva, candva, ca poate am noroc…Cred ca emailul meu a impresionat-o atat de tare pe de doamna de acolo, Sylvie, incat a fost de acord sa ne primeasca, si nu la pensiune, ca era full dar la ea in casa, in camerele de musafiri !! Wow!!! Cand a venit raspunsul …am fost si eu la fel de impresionata! It was meant to be. so here we are – in mijloc de noapte la poarta femei…nu gaseam soneria, latrau cainii, ne ciupeau tantarii, nu stiam unde suntem… Pana la urma i-am dat jos din pat si ne-am cazat!!!
Vila era in mijlocul unei mini jungle si am cam avut o noapte ca in povestea lui Eliade, Nopti la Serampore…pentru cunoscatori… Am facut ochi de dimineata in locul asta….pur si simplu minunat…cu o gazda care l-a cunoscut pe Gandihiji…si si si…let’s live it ON !!!!
Locul este FABULOS! O vila coloniala cu un parc propriu plus casa unde este pensiunea, intr-o zona rezidentiala, la un capat de strada care in trecut facuse parte din domeniul lor (stiam eu de ce am vrut sa vin aici). Proprietarii, Sylvie si Gilles extremi de amabili si de draguti, fluenti in engleza si franceza, puteai vedea de departe clasa pentru ca asta nu se cumpara, nu se invata, pur si simplu te nasti cu ea! Tatal lor, fost ambasador in vreamea lui Jawaharlal Nehru si Mahatma Ghandi, se mutase in Kerala si contruise casa in care stateam si noi pentru 4 nopti !! Wow…atat mi-a trebuit sa aflu ca cei doi, copiii fiind au cunosut doua mari personalitati istorice si ca eram ok daca i-as fi tinut cu mine toata ziua sa aflu povesti. In momentul respectiv nu cred ca mai vroiam sa vad ceva. Cred ca aici a fost cel mai scump hotel din vacanta, undeva la 40USD/ dbl cu mic dejun / noapte dar a meritat fiecare banut.
Kerala este denumita “Goods Own Country” sau “Pamantul zeilor”, este marginita de Marea Arabiei la vest, de muntii West Ghats, cu o inaltime de pana la 2700 m in est si are o retea de 44 de rauri, fiind statul indian care se bucura de caracteristici georgrafice unice. Castiga din turism datorita plajelor sale renumite si a apei cu sclipiri de smarald, dar si prin statiuniile de munte (noi aici nu am ajuns) si a faunei exotice, cascade, platatii de ceai si campuri de orez, tratamentele ayurvedice, festivaluri magice, monumente si istorie, bucatarie exotica sunt parte din puzzelul care inseamna Kerala, nu se poate un element fara altul.
Kerala este societatea cea mai progresiva din India: cu 100% alfabetizare, sistem de sanatate de de talie mondiala, cea mai mica mortalitatea infantila si cea mai inalta calitate a vietii si este considerat a fi cel mai curat stat din India.
In Trivandrum ne-am plimbat putin, este capitala statului Kerala, frumos, curat dar nu pot sa zic ca este mare lucru de vazut… Poate un templu? Sree Padmanabha Swamy Temple
Dar totusi natura umana nu se schimba niciodata, cu toate povestile despre Ghandi si locul frumos in care stateam, picioarele mele vroiam sa mearga! 3 dintre noi au evadat din paradisul colonial, ne-am imbarcat frumos intr-un tuk tuk si pe aici ti-e calea: Kovalam venimmmmmmm !!
Daca acum ceva vreme, Kovalam era doar un sat de pescari pe o plaja pustie, inca din anii ’30 a atras atentia turistilor, iar acum este o statiune in toata regula, “civilizata”, dupa standardele “europene”. Sincera sa fiu, ar putea sa fie oriunde in Spania sau Portugalia!
La doar 15 km de Trivandrum, locul mi-a adus aminte de o Vama Veche cum era la noi la un moment dat, multe bungalow-uri si restaurante faine, magazine si vanzatori ambulanti, turistic si nu prea, plaja principala fiind cunoscuta sub numele de Lighthouse Beach.
Farul cu o inaltime de 36m se mai numeste si Vizhinjam lighthouse sau Vilinjam lighthouse, este inca activ si pentru amatori de poze este o sursa nesfarsita de cadre!
Oameni din Kovalam
Si cum bine zicea un amic de al meu, o imagine vintage din Kovalam, gen Cap Aurora 1970
…si a venit si 31 decembrie 2014…ce sa facem? ce sa facem de Revelion? Avand in vedere ca viata de noapte din India nu este foarte ofertanta (nu prea sunt baruri si de alcool ce sa mai zic, in Kerala este propusa o lege sa se interzica de tot, datorita violentelor in familie) am zis sa mergem in Varkala, nu de alta dar carasem dupa noi o sampanie direct din Cramele de la Cricova din Moldova si ne trebuia un cadru mai festiv si animat 🙂 Asa ca, cu mic cu mare, am plecat dis de dimineata catre Varkala, cu trenul, one way, vedeam noi cum ne intorceam inapoi 45 de km… Realizam ca 31 dec 2014 va fi chiar cea mai lunga zi din an, zi in care ne-am trezit dis de dimineata si n-am propus sa ne mai culcam a doua zi la aceiasi ora…
Varkala mi s-a parut mult mai comerciala decat Kovalam, este contrastant….plina de turisti dar si de localnici…dragutz locul…altfel decat India normala…good for me for only 1 day! Locatia este intradevar spectaculoasa, de-a lungul costei cu stanci ametitoare, cu statiunea, restaurantele si toata nebunia sus pe costa, iar plaja care se desfasoara spectaculos de-a lungul ei.
Cred eu ca este una dintre cele mai populare locatii pentru straini, cu mancare europeana, alcool peste tot, lucru neobisnuit in India, shopping la greu tot ce vrei si nu vrei, un pic obositor si mult prea aglomerat pentru mine, cred ca imbatranesc… In ciuda aparentiei turistice pe care o da Varkala la prima vedere, este un un oras templu, iar plaja principala, Papanasham este un loc sfant unde hindusii vin sa dea ofrande pentru cei pe care i-a pierdut.
Petrecerea de revelion nu a fost chiar asa cum o marketau altii, nimic, nicaieri nu este ca Revelionul in Romania dar sampania Cricova + noi + locatia + caldura in decembrie, chiar daca a plouat + India = Bine ai venit un altfel de an 2015 !!!
India nu se dezminte nici aici, ca un Cub Rubik, cu multe fatete unde vezi oameni sfinti si preoti hindusi, pelerini, pescari, pierde vara si turisti de tot felul, spectacolul oamenilor este mereu interesant!
A fost un inceput de an inedit, deci prin regula de trei simpla, si anul 2015 se prevede a fi la fel, sau cel putin speram !
Namaste
Laura
Episodul I – Milionarii din Slumdog
Episodul II – Îngerii din Mumbai
Episodul III – Caleidoscop de Mumbai
Episodul IV – Pe urmele lui Eliade
Episodul V – Mahabalipuram, orașul celor 7 pagoda
Episodul VI – Kanchipuram – Orașul de aur al celor 1000 de temple
Episodul VII – La țară in Tamil Nadu
Episodul VIII -Bine ați venit la Tiruvannamalai, călătorie în timp și spațiu către Nirvana!
Episodul IX – Auroville si Utopia vietii perfecte!
Episodul X: Pondicherry, just give time a break
Episodul XI:Chidambaram Temple. Look into your own self…
Episodul XII: Tanjore, the rice bowl of the country
Episodul XIII:Trichy my favourite! Poveste despre oameni, lumina, spirit si istorie!
Episodul XIV: Madurai, un oras de 2500 de ani – Atena Estului
