Drumeția din weekend alături de ,,Sănătate prin Mișcare” a fost o idee minunată, vremea a fost caldă, ideală de luat la pas trasee turistice.
Locuiesc în Baia Mare, oraș înconjurat de munți. Dacă ai în plan o ieșire în natură, în orice direcție ai lua-o, într-o jumătate de oră ești la un lac, o pârtie de schi, un râu bun de răcorit, o pădure de explorat, un deal de urcat, o stâncă de cățărat… Fericită amplasare!
Când am văzut invitația Asociației ,,Sănătate prin Mișcare” de a merge în drumeție la Piatra Șoimului, n-am stat mult pe gânduri. Ne cunoaștem de ceva timp, știu că dacă ei își propun ceva, se țin de promisiune și iese un lucru fain, de echipă.
Asociația se prezintă ca promotor al ,,unui stil de viață sănătos, prin antrenamente și activități în aer liber.” Însă ei fac mult mai mult decât atât. Împrietenesc oamenii obișnuiți cu natura. Antrenează sportivi ambițioși, care au în palmares premii la competiții de alergare montană. Propun antrenamente personalizate, adaptate condiției fizice precare sau excelente.
Și-au perfecționat un set de exerciții cu accesorii simple, cum ar fi o banală botă, care pot deveni rutină, chiar stil de viață și pot fi practicate în confortul de acasă. Sunt incluzivi: fie că ești cățărător pe stânci sau bubulină șchioapă ca mine, se găsește pentru fiecare un loc în grup. Creează contexte favorabile pentru socializare, iar asta dă un vibe minunat grupului.
,,Sănătate prin Mișcare” propune destinații din județul nostru sau din împrejurimi și -pentru că sunt constituiți în asociație- obțin prețuri prietenoase cu buzunarele noastre. Tot ceea ce fac este din pasiune, iar asta se simte. Se informează, participă la cursuri de formare și nu sunt autosuficienți. Însă nici nu critică atunci când te văd zburdând pe arătură. Ei arată calea de urmat, dar alegerea este a fiecăruia.
Mai presus de toate, te fac să descoperi bucuria mișcării în aer liber. Îți insuflă convingerea că limitele personale sunt doar un obstacol care se poate depăși cu răbdare și perseverență. Chiar și când crezi că nu mai poți, mai poți puțin, cum zice și Tibi Ușeriu.
Mi-a plăcut mult conceptul propus celor ce își doresc să combată un stil de viață sedentar. Organizatorii au creat ,,Cupa Sănătate prin Mișcare”, competiție ajunsă la cea de-a treia ediție. În fiecare lună calendaristică se abordează o nouă destinație. Un fel de călătorie cu tine însăți, spre autodepășire.
La sfârșit de an se premiază ,,cel mai dedicat explorator”, cel care a bifat cât mai multe excursii sau drumeții. Pe listă sunt obiective cum ar fi: Cheile Turzii, Munții Rodnei, Vadu Crișului, Creasta Cocoșului, Cheile Bicazului, Vf Mogoșa, Munții Țibleș… Pentru luna aprilie, drumeția plănuită era la Piatra Șoimului și Lacul Bodi Ferneziu. La Șoim nu mai fusesem, deși locuiesc în Baia Mare de peste 40 de ani.
A fost un pariu cu mine și o piatră de încercare. În septembrie mi-am rupt piciorul, iar rezistența mea într-o drumeție atât de solicitantă mi-ar fi fost confirmarea că ,,m-am reparat”, că recuperarea mea este definitivă. Bine, un traseu de 9 ore ar fi obositor pentru oricine, darmite pentru cineva cu cinci șuruburi în gleznă…. Aș fi putut începe cu o variantă mai ușoară , dar nu sunt tocmai exemplu de echilibru, moderația nu e compatibilă cu viața mea. Știam că-s pe mâini bune, își băteau alții capul cu organizarea. Scopul meu era să mă țin pe picioare, să mă bucur de priveliștile spectaculoase, aer curat, companie plăcută, mișcare în natură. Organizatorii se ocupau de aplicații, citit hărți, marcaje, variante de traseu…
Punctul de pornire a fost Valea Usturoiu, întinsă pe vreo șapte kilometri de-a lungul pârâului cu același nume. Aici, fiecare băimărean a fost dus în copilărie ,,la iarbă verde”. Iar dacă ,,eram cuminți”, ni se dădea înghețată sau ,,ceva bun” la restaurantul destul de exclusivist pe vremea comunistă.
Acum totul este în paragină, stârnește doar mila sau nostalgia adulților de azi, copiii de odinioară. Denumirea Valea Usturoiu vine de la leurda numită și ,,usturoiul ursului”, plantă care crește din abundență pe versanți. E apreciată de cei care mănâncă sănătos. E un fel de panaceu universal. Antioxidant, sursă de vitamina C și beta caroten, excelentă pentru tubul digestiv sau pentru cataplasme miraculoase. Bașca mai ține și vampirii sau pețitorii nedoriți departe!
Traseul ales a șerpuit pe poteci bătătorite, drum forestier, lizieră de făget intercalat cu zadă, molid sau castani sălbatici. Din loc în loc, câte un cireș își trimitea florile rozalii pe verticală. Atâtea nuanțe de verde crud te cuprindeau din toate părțile! Complementar era doar seninul cerului.
Din loc în loc, albastrul era brăzdat de rotocoale firave de norișori alburii. De parcă îngerilor li s-a făcut poftă de vată pe băț. Nuanța albăstrie mi-a amintit de ce colonia pictorilor ,,Școlii băimărene” a găsit inspirație în seninul cerului de aici, încă de la începutul secolului al XX lea. Conform Wikipedia, ,,Efervescența artistică din perioada respectivă a favorizat o asociere onorantă a Băii Mari cu sintagma de oraș al pictorilor. De-a lungul unui secol, timp în care activitatea artistică s-a desfășurat neîntrerupt în acest spațiu, peste 3.000 de artiști plastici (pictori, sculptori, graficieni, ceramiști, designeri), provenind din spațiul central și est european au activat (vremelnic sau permanent) în cadrul coloniei.”
Am trecut prin Poiana Mărului, denumire neactuală acum. Mărul din alte vremuri e azi doar în povești și amintiri. Un refugiu din lemn și o colibă părăsită oferă adăpost drumeților. Poiana era plină de flori de primăvară, colorate și vesele, ca inima de om bun.
Ultima parte de ascensiune spre Piatra Șoimului a fost mai solicitantă. Să nu încercați fără echipament adecvat. Însă, odată ajunși în vârf, efortul depus vă este răsplătit cu peisaje spectaculoase. Piatra face parte din Vârful Strâmba, care înregistrează înălțimea de 839 m. De la altitudinea de 780 m a Pietrei Șoimului, se deschide perspectiva asupra cartierului Ferneziu, cu Valea Romană, barajul Firiza și Vârful Igniș.
Cei mai curajoși s-au ancorat de stâncă și s-au lăsat în gol, imortalizând momentul. M-am mulțumit cu bucuria lor. Am acasă doi copii de crescut, știu că nu mai sunt normoponderală de prin clasa a X a, nu-mi pun încrederea sau greutatea în nici un cablu și de mi-ar promite că ridică Turnul Eiffel. Bașca mi-e frică de înălțimi și mă bănuiesc și de nițică isterie.
Depășirea zonei de confort atât de recomandată de speakerii motivaționali mi-am trăit-o când mi-am ieșit din Skechers colorați și am acceptat niște monocromi bocanci utilitari. Apropo de aceștia, știți bancul meu preferat cu speaker-ul motivațional? Și-a convins mama și luna asta să-i trimită 100 de euro, ca să-i ajungă banii de chirie. Dar nu vă luați după mine, eu sunt subiectivă și poate răutăcioasă. Sunt refractară la toți ,,părerologii” specialiști în orice, de la parenting la alimentație sănătoasă. Iar de cele mai multe ori, n-au copii acasă, iar până în urmă cu o lună, se înfruptau din turme de porcine și gâlgâiau hectolitri de alcool…
Dacă tot sunt la capitolul de mărturisiri, recunosc că broccoli nu mi se pare aliment, ci eroare genetică. N-o să mă convingă nimeni, niciodată, că un carrot cake e mai bun decât un tiramisu. Sau că apa cu întuneric nu e răcoritoare, ci otravă. OK. Accept compromisul de ,,răcoritoare otrăvitoare”.
Aici s-ar fi putut încheia traseul pentru mine. Însă în grupul de 19 temerari au fost mulți cu spirit de aventură. Drumeția s-a continuat spre lacul Bodi Ferneziu. Am abordat un traseu nemarcat pe Valea Vicleanu Mare. Efectiv am luat-o pe albia pârâului, destul de umflat de ploile primăverii. Nu erau doi pași la fel. Unul pe piatră, altul în noroi, hățaș de mur, dezrădăcinări, podeț, bușteni, lăstăriș, cascade mici…
Nu s-a plictisit nimeni, cu siguranță. Însă a fost foarte solicitant. Mi-am pus nădejdea în bețele de trekking și m-am bazat că dacă mă dezechilibrez, măcar o să cad pe ceva moale. Cum există un protector al bețivilor, o fi existând unul și pentru bubulinele care își forțează norocul. După vreo oră de zig zag de pe un mal pe altul al Vicleanului Mare, am ajuns înnămolită, dar întreagă, la lacul Bodi Ferneziu.
Am luat o pauză de masă, poze, uscat de haine, povestit și încropit planuri pentru ieșiri viitoare. Am făcut rotocoale pe luciul apei aruncând o piatră. Am încercat ,,plăcinte”, dar e mare criză de pietricele plate pe mal. Ne-am minunat de peisajul oglindit în apa limpede. Lacul e curat. Locurile de picnic sunt prevăzute cu saci de gunoi.
La cabana de pe mal nu se ghicea nicio mișcare. Am înțeles că e proprietate privată. Frumoasă locație pentru o casă de vacanță! Lacul încă nu a fost cotropit de corturile estivale și de mașinile parcate cât mai aproape de buza apei, cu boxele pornite la maxim. E atâta liniște pe malurile sale și drumeții parcă se molipsesc și ei de zen.
Apoi am făcut cale întoarsă tot pe albia Vicleanului Mare, până la o potecă pe care am luat-o în stânga, pe un drum forestier. Tot pe un traseu nemarcat, pe dealurile dintre Viclean și Valea Usturoiu. Am trecut pe șleauri spălate de ploi. Am admirat conifere ce au luat locul foioaselor, revendicându-și supremația reliefului înalt. Am trecut pe lângă ciuperci, trunchiuri doborâte de furtuni, arbori cotropiți de iască, tufe cotropite încă de frunzișul toamnei trecute…
Am pășit pe teren accidentat, bănuind că la dezastru au contribuit atv uri și drifturi aducătoare de adrenalină. Am străbătut păduri luminoase, a căror poteci ar fi ideale pentru trasee de mountain bike. De oboseală și efort, mi s-a părut că am dat o raită prin toți Carpații Orientali, însă mi-a plăcut fiecare secundă din drumeție. După 25.000 de pași și 23 de kilometri ne-am prăbușit la o terasă unde berea a fost rece, scaunele comode și energia redobândită.
Din grupul de 19 persoane alături de care am parcurs cu ,,Sănătate prin Mișcare” întregul traseu, am cerut feedback și iată ce am aflat:
,,Draga echipă,
Aș dori să vă împărtășesc câteva gânduri despre excursia de duminică la Piatra Șoimului. A fost o zi minunată și plină de aventură, iar datorită eforturilor și organizării voastre, a devenit cu adevărat memorabilă. Traseul pe care l-am parcurs a fost cu adevărat spectaculos. Am fost impresionat de frumusețea stâncii și a lacului, iar plimbarea prin vale a fost o experiență de neuitat. Pe tot parcursul excursiei, am simțit că suntem în mâini sigure și profesioniste, datorită echipei voastre bine pregătite.
Vă sunt profund recunoscător pentru că ne-ați făcut să ne simțim în siguranță. Profesionalismul și pasiunea pe care le-ați arătat în organizarea și conducerea acestei drumeții nu au trecut neobservate.
Vă mulțumesc din suflet pentru această experiență de neuitat și pentru că ne-ați oferit oportunitatea de a explora și de a ne bucura de frumusețea naturii. Aștept cu nerăbdare să particip la alte evenimente organizate de voi în viitor și să creăm împreună alte amintiri deosebite.” Octavian Tivadar, 45 de ani, coordonator departament calitate
,,Wow… Sunt la prima ieșire cu #sanatateprinmiscare și simt că mi-am regăsit curajul și latura sălbatică. Serios… E minunat să știi că sunt în jurul tău atâția oameni care iubesc natura și susțin conexiunea cu Mama Pământ.” Rita Ardelean, asistent medical, 48 de ani
,,Sunt la ,,n”- oară ieșire cu grupul, nu am mai ținut evidența și mi-a făcut o plăcere deosebită din prima. Suntem un grup frumos. Zoli și Imola, liderii de grup, sunt cu adevărat profesioniști și mă las oricând pe mâna lor. În Cheile Turzii, când am fost pentru prima dată pe o Via Ferata sau duminică la Piatra Șoimului, când am atârnat în exterior prins în cabluri a fost un sentiment pe care nu-l pot descrie în cuvinte. A fost splendid, minunat, spectaculos. Mulțumesc că m-ați primit în grup”. Radu Taz, 43 ani, șef echipă depozit.
Așa că nu uitați, călătoriile sunt fel de fel: mai lungi, mai scurte; exotice sau pe lângă casă; în doi, cu prietenii sau pur și simplu cu necunoscuți. Important este să ne mișcam, să fim deschiși și să ne bucurăm de ceea ce ne este accesibil!
