O poveste despre călătorii care nu se măsoară în kilometri, ci în ritm, oameni și prezență.
Dansul nu mi-a schimbat viața. Dar mi-a schimbat felul în care mi-o trăiesc. Ultimii ani mi-au adăugat pe lista de hobby-uri dansul. L-am descoperit într-un moment în care aveam nevoie de ceva care să-mi facă bine la cap, la trup și la suflet – și exact asta face.
În cazul meu nu e vorba de performanță. Nu voi fi niciodată vreo dansatoare adevărată. Dar nici cei care cântă în duș nu au discografie sau Grammy-uri pe rafturi – și nici nu trebuie. Dansul nu e despre podium, ci despre prezență. E o formă de conexiune. Cu tine și cu ceilalți. Și, poate cel mai frumos lucru, e că intri într-o comunitate atât de eterogenă, încât e imposibil să nu găsești pe cineva care să rezoneze cu vibe-ul tău. Așa am ajuns la DanceLight.
Cum începe un vis
DanceLight s-a născut la finalul anului 2020, într-o perioadă în care lumea întreagă trăia cu frâna trasă. „DanceLight a început din iubire pentru dans și pentru tot ceea ce el ne învață. Din dorința de a aduce lumină, chiar și atunci când vremurile erau nesigure. Astăzi simțim doar recunoștință pentru fiecare om care ne-a ales și a crescut alături de noi.” Asta susțin cele trei fondatoare – Dorina Fărcaș, Dora Roatiș și Carmen Sînă – au pornit la drum cu credința că dansul apropie, vindecă și dă curaj. Astăzi, privind înapoi, vorbesc despre început cu recunoștință și încredere că sunt în locul potrivit.
Am avut privilegiul să fiu observator al unei creșteri frumoase. De la trei instructori și câteva grupe, echipa DanceLight s-a extins. Cursurile se desfășoară acum în paralel, în două săli, pe niveluri diferite. Dacă în 2024 numărul cursanților de la grupele de adulți se apropia de rotundul 100, acum suntem peste 130 de cursanți.
Îmi place strategia fetelor. Își trăiesc visul. Intuiesc că nu a fost mereu ușor: instabilitate economică, impredictibilitate, curajul care învață să bată temerea, succesul care se ia la trântă cu eșecul… De aceea, admirația mea pentru ele e dublă: dintr-o solidaritate feminină care ar merita să ne viziteze mai des, dar și ca beneficiar al serviciilor oferite de DanceLight Studio.
Apreciez că sunt împreună pe același drum și că nu s-au scindat, așa cum se întâmplă adesea în echipele unisex. Apreciez că și-au mărit echipa și că și-au format instructori noi, atât pentru grupele de copii, cât și pentru cele de adulți. Statisticile reflectă o evoluție ascendentă, dar atmosfera din săli confirmă cel mai bine acest lucru.
Dorina Fărcaș, membru fondator: ,,Visul DanceLight a pornit dintr-o dorință simplă și sinceră. Fără să-mi dau seama, a crescut pas cu pas. Nu a fost niciodată un obiectiv să devină „mare”. Pur și simplu s-a construit în timp, firesc, prin muncă, oameni și momente trăite împreună. Nu am ajuns aici singuri și știu clar că DanceLight nu ar fi fost ce este astăzi fără echipa din spate. Pe partea de adulți, fiecare instructor aduce ceva unic: Raul Kălăuz, Bogdan Berindan, Deac Sorin, Cristina Coman, Daria Caulea, Dora Negrea și Bogdan Indre. Fiecare are un rol și o responsabilitate clară în școală, iar împreună construim un loc echilibrat, viu și distractiv.”
DanceLight – cum se construiește viitorul
Dacă pentru adulți dansul este, de multe ori, o formă de reconectare cu sine, pentru copii el devine un limbaj de creștere. La DanceLight, lucrul cu cei mici nu este tratat ca o anexă, ci ca un pilon esențial al școlii.
De la primele grupe de inițiere, copiii sunt învățați nu doar pași de dans, ci disciplină, răbdare, respect și lucrul în echipă. Dansul devine un instrument complex de dezvoltare – fizică, emoțională și socială – într-un mediu sigur, structurat și empatic.
Primii pași: bucuria de a descoperi mișcarea
Grupele de începători sunt organizate pe categorii de vârstă, adaptate nivelului de dezvoltare al copiilor: Grupa Prichindel (4–6 ani) și Grupa Junior (7–11 ani)
Obiectivul acestor grupe nu este performanța, ci bucuria mișcării. Copiii învață să-și cunoască corpul, să se raporteze la ritm, să se exprime și să capete încredere. Fără presiune. Fără comparații. Cu multă joacă și răbdare.
Așa cum explică Carmen Sînă, coordonatoare a activității cu cei mici:
„Pentru noi, dansul nu este doar o activitate fizică. Este o metodă complexă de dezvoltare a copilului – minte, corp, emoții și socializare. Ne dorim ca fiecare copil să plece de la cursuri cu bucuria de a dansa.”
Formare și direcție: când pasiunea prinde contur
Pe măsură ce copiii cresc și își descoperă înclinațiile, DanceLight oferă mai multe direcții de dezvoltare: formații de fete, care participă la competiții de dans modern; dans sportiv în pereche; grupe de performanță, dedicate copiilor care aleg drumul competițional
Tranziția spre performanță se face treptat, atent și responsabil. Nu toți copiii trebuie să devină campioni, dar fiecare copil este încurajat să-și atingă propriul potențial.
Performanța care se construiește în timp
În spatele rezultatelor se află ani de muncă, antrenamente, emoții, eșecuri și reveniri. DanceLight pregătește perechi care reprezintă clubul, orașul și România la competiții zonale, naționale și internaționale.
Printre rezultatele recente se numără:
David Soponar & Bartha Izabela, finaliști ai Campionatului Național al României 2025 (Standard și Latino), membri ai Lotului Național, finaliști la competiții internaționale
Bogdan Onișe & Sofia Cristian, dublu aur la clasa H 12–13 ani, după doar șase luni de parteneriat
Borșe Răzvan – Borsa Ilaria (Galactic) – locul 1 la ” Cupa Patty Dance” din Bistrița – clasa H 12-13 ani
Bartha Arthur – Vlaicu Ynna – medalie de argint ” Cupa Shall We Dance” Șomcuta Mare – clasa Hobby 10-11 ani
Tașcă David – Sotrin Aniella – locul 2 la ” Cupa Potaisa ” Turda la Clasa Hobby 12 – 13 ani
Băbaș George – Filipaș Maria – medalie de argint la “Cupa Shall We Dance” Șomcuta Mare – Precompetitional 3 dansuri 10-11 ani
Filipaș Yustin – Bota Antonia – medalie de aur la “Cupa Maramureșului” – Precompetitional 3 dansuri 10-11 ani.
Filipaș Yanis – Budea Adela – medalia de aur la “Cupa Maramureșului” – Precompetițional 2 dansuri 12-15 ani
Trif Raul – Bodea Ecaterina – medalie de argint la “Cupa Sătmarului” – Precompetitional 3 dansuri 8-9 ani.
Ardelean Matei – Trif Andra – medalia de aur la “Cupa Sătmarului” – Debutanti 8-9 ani
Bălan Cezar – Roatiș Sofia – două finale la primul lor concurs de dans sportiv la “Cupa Shall We Dance”.
Ardelean Bogdan – Bogneruc Maria, semifinală la “Cupa Sătmarului” – clasa Hobby 10-11 ani
Dincolo de podiumuri, performanța înseamnă asumare, disciplină și caracter. Copiii învață să-și gestioneze emoțiile, să lucreze în echipă, să piardă cu demnitate și să câștige cu modestie.
Spectacolul – bucuria de a fi pe scenă
Un moment-cheie în parcursul copiilor este spectacolul DanceLight, organizat la fiecare final de sezon. Aici, toate grupele – de la cei mai mici la cei avansați – urcă pe scenă, nu pentru a fi evaluați, ci pentru a se bucura de experiență. Scena devine un spațiu de validare, curaj și apartenență. Pentru unii copii, este primul contact cu publicul. Pentru alții, o confirmare că drumul ales este cel potrivit.
Una dintre marile mele bucurii este să prezint spectacolele copiilor. Când Dorina m-a invitat prima dată, am fost surprinsă – dar provocările noi și „jucăriile” necunoscute mă încântă întotdeauna. Așa că, la fiecare spectacol de-al lor, mă trezesc jucându-mă de-a „tanti prezentatoarea”. Se pare că nu o fac chiar rău, pentru că am fost chemată să continui și după prima încercare.
Nu există nimic asemănător cu energia pură a unui grup de copii curioși și entuziaști. Sufletele lor jucăușe te încarcă instantaneu și te fac să simți că tot ce faci contează.
Am decis să merg mai departe și să particip și la taberele de zi pe care le organizează în vacanțe. După 25 de ani la catedră și tot atâția în voluntariat, aș fi crezut că nimic nu mă mai surprinde. Dar fiecare întâlnire cu copiii dornici să învețe, încă îmi aduce bucuria descoperirii.
Viitorul se dansează pas cu pas
Planurile echipei de la DanceLight includ extinderea grupelor de copii, organizarea de flash moburi dedicate Zilei Internaționale a Dansului și Zilei Copilului, precum și consolidarea segmentului de performanță în sezonul competițional. Dar, dincolo de planuri, rămâne un principiu simplu și sănătos: copiii sunt formați mai întâi ca oameni, abia apoi ca dansatori.
Într-o lume în care performanța este adesea forțată, DanceLight alege să construiască temeinic. Cu răbdare. Cu grijă. Cu bucurie. Cu dedicare. Cu responsabilitate.
Dansul ca lecție de viață
De peste trei ani vin constant la cursuri. M-am antrenat nu doar fizic, ci și emoțional. Poate cea mai grea lecție a fost să renunț la control. În viața de zi cu zi sunt propriul meu stăpân. Iar în dans, ca fată, trebuie să fii follower. O lecție dificilă, mai ales când picioarele tale sunt rebele, au opinii proprii și refuză să asculte sugestiile partenerilor. Dar tocmai aici e frumusețea procesului: nu perfecțiunea, ci bucuria și disponibilitatea de a încerca din nou.
Am fost martoră la prietenii care s-au legat, la povești de dragoste care au început pe ringul de dans, la altele care au rămas doar amintiri. Ca în viață. Am avut colegi care au renunțat pentru o perioadă la dansuri. E vorba de priorități și etape. Însă mulți revin la ore.
Când faci parte dintr-o formație, ești obligat să-ți depășești zona de confort. Am purtat costume care altădată mi-ar fi provocat doar panică. Între mine și colegele mele există un decalaj și de 20-25 de ani –mi se dau adevărate lecții de adaptare. Într-un fel, e despre forțarea unor limite pe care, de cele mai multe ori, doar noi ni le impunem.
Acum doi ani, la spectacolul de Crăciun, a trebuit să mă îndes într-o rochie care, sincer, nu mă avantaja deloc. Am plâns mai întâi, apoi mi-am promis în secret că nu voi mai ajunge în acea situație. Anul acesta, lucrurile stăteau altfel. Nu mai arătam ca panetonele din trecut – tot în sfera cozonacilor rămâneam, nu în categoria zânelor- dar eram într-o formă fizică mult mai bună.
Cursurile pentru adulți au o puternică dimensiune socială. Ne întâlnim și în afara sălii, dansul creează contexte favorabile socializării.
Dansul iese în lume
DanceLight nu rămâne între patru pereți. Spectacolele, flash moburile, coregrafiile de nuntă, prezența la evenimente comunitare sau acțiunile caritabile sunt parte din ADN-ul acestui loc.
Dorina ne organizează petreceri sau seri de dans destul de des. Din interacțiuni sociale se formează cele mai trainice echipe.
Grupele de cursanți nu sunt mereu echilibrate. Băieții sunt copleșiți numeric de fetele care se înscriu. Cu toate astea, amabili și dispuși să faciliteze accesul neinițiatelor în lumea dansului, colegii mei de la intermediari și avansați fac eforturi să participe și la cursurile de începători. Să fie pur altruism? Sau interes pentru „new entries”? Cine știe…
La petreceri, ca să să mă asigur că nu rămân nedansată, apelez la strategii viclene. Nu mai sunt la vârsta la care era suficient să mă deschei un nasture la cămașă, așa că acum le fac brioșe și le spun pe șleau că plata se face în dansuri. Bărbații – fie ei dansatori sau ba – nu sunt cele mai complexe creaturi. Se topesc la un papa bun, o necicăleală, un zâmbet complice, o validare la timp… Poate că, gentlemen cum sunt, m-ar dansa oricum. Dar eu nu mai am timp să-mi asum riscuri inutile.
Cursurile de dans pentru adulți nu sunt doar despre pași corecți pe ritm. Au o puternică componentă socială. Ne întâlnim și în afara sălii de dans.
Cât e vara de lungă, pontonul unui lac din apropierea orașului ne-a devenit ring de dans. Un win-win situation: cei de la Simared au entertainment pentru clienți, iar noi ne distrăm răcorindu-ne într-un cadru natural de poveste. Bașca e o reclamă bună și o bază solidă pentru racolarea de noi cursanți.
Una dintre acțiunile noastre cele mai emoționante a fost când am dansat pentru persoanele rezidente la centrul ,,Oana Senior Residence”. O cunosc pe Oana și știu cât suflet și efort depune pentru a face mai bună viața bunicilor din centru. Timpul petrecut la aici a fost un dar atât pentru dânșii, cât și pentru sufletul nostru. I-am invitat pe ringul de dans și cârjele, cadrele au devenit pentru câteva minute accesorii în coregrafie. Am încercat să consolez una dintre doamne căreia-i curgeau lacrimi de obraz. Mi-a spus că e bine, plânge doar după tinerețea pierdută. Ne-a mulțumit că le-am făcut ziua mai frumoasă și ne-a complimentat că suntem frumoși și generoși. Dansul nostru a fost amintire, emoție, provocare, legătură între generații.
Dansul care aduce oamenii împreună. DanceLight și energia Zilei Internaționale a Dansului
În fiecare an, pe 29 aprilie, lumea celebrează Ziua Internațională a Dansului – o sărbătoare dedicată mișcării, expresiei și limbajului universal al corpului. Dincolo de scenă și de reflectoare, dansul devine, în această zi, un mod de a crea legături autentice între oameni, de a transforma spațiul public într-un loc al bucuriei și al apartenenței.
În 2025, această sărbătoare a fost marcată în România prin evenimente și flash moburi desfășurate simultan în mai multe orașe, unde peste 4000 de dansatori profesioniști și amatori, copii, tineri și adulți au ales să se exprime prin mișcare. În acest context, DanceLight s-a remarcat ca un catalizator al energiei comunitare băimărene, aducând dansul mai aproape de oameni și scoțându-l din spațiile convenționale.
Flash moburile organizate în țară au transformat piețe, parcuri și spații urbane în adevărate scene deschise. Fără bariere, fără ierarhii, fără costume sofisticate – doar muzică, pași de dans și dorința de a fi împreună. Dansul a devenit un gest colectiv, un mesaj simplu și puternic: mișcarea ne unește.
Pentru DanceLight, Ziua Internațională a Dansului nu este doar un eveniment din calendar, ci o declarație de valori. Prin fiecare apariție publică, școala noastră promovează dansul ca formă de exprimare liberă, ca sursă de echilibru emoțional și ca instrument de conectare socială. Participarea la evenimentele deschise publicului reflectă dorința de a construi o comunitate în care dansul este accesibil tuturor, indiferent de vârstă sau experiență. A fost adeziunea noastră la crezul unei comunități mult mai mari. Împreună am demonstrat că dansul nu este doar o formă de expresie artistică, ci și un instrument de coeziune socială, promovând sănătatea, incluziunea, energia pozitivă, solidaritatea, apartenența la comunitate. Atunci când oamenii dansează împreună, orașele respiră altfel, inimile bat mai vesel, gândurile zburdă mai liber, mentalitățile prind a se deschide și preconcepțiile se diluează.
Când dansul alină
În timp, dansând împreună, am devenit prieteni. Ne întâlnim și în medii informale, la un ceaun într-o curte de la țară, o drumeție, petrecem un weekend la o cabană, vizionăm un film, mergem la un festival în alt oraș, party uri…
Nu toate trebuie să fie evenimente fericite. În urmă cu doi ani mi-am rupt piciorul și am fost scoasă pe linie moartă pentru vreo 3 luni. Nu m-a auzit nimeni, măcar o dată, văitându-mă că mă doare, deși, îmi dădeau instant lacrimile și când coada pisicii îmi atingea glezna. Pentru mine, cel mai greu mi-a fost să-mi pierd libertatea și să-mi pun propriii copii în postura de a mă îngriji. Mi s-au cernut multe prietenii atunci. În tăvălugul vieții de zi cu zi, nu e prioritar să-ți faci timp pentru cineva care poate sta bine merci în vârful patului la Netflix sau poate țopăi în cârje roz. Dar mie oamenii mi-au lipsit cel mai mult. Pe lista scurtă a celor care m-au vizitat, au fost și colegii de la dansuri. N-am uitat. Le mulțumesc și sper să nu fie cazul să le întorc vizita în contexte similare.
De ce te-ai alătura echipei noastre?
Bartha Andrea, 47 ani, jurist și instructor sportiv: „Dansul este relaxare psihică, bucurie și socializare, alături de niște oameni faini, care împărtășesc aceeași pasiune.”
Niculina Mureșan, 33 de ani, cadru militar: ,,Ce înseamnă dansul pentru mine?
Depășirea limitelor. Nu e vorba doar despre mișcare, ci despre barierele mentale. Știi momentele acelea când nu îți iese ceva? Ceva ce știai „la virgulă” cum ar trebui să fie. Dansul înseamnă să continui după o greșeală, să încerci din nou. Este lecția perfecționistului din mine, care trebuie să accepte că uneori e suficient să fie „bine”.
Dansul e despre evoluție, despre „nu pot” care se transformă în „am făcut asta”. Despre frica de penibil care ajunge să se transforme în admirație și apreciere față de sine. Iar dacă mai pui la socoteală că, timp de o oră, poți lua pauză de la grijile zilnice și să te gândești doar la „cum erau pașii ăia” sau „cum a zis Dorina?”, atunci eu zic că dansul, pentru mine, este terapie pură.
De ce ar veni cineva la DanceLight?
Pentru că DanceLight înseamnă prieteni. Aici se depun eforturi reale ca fiecare cursant să fie integrat în „gașcă” și nimeni nu este lăsat în urmă. Evenimentele lor creează conexiuni, iar atitudinea față de cursanți te face să vrei să revii și să înveți mai mult.
Așadar, dincolo de mișcare, de învățarea dansurilor latino și de socializare, dacă mai adăugăm și calitatea echipei DanceLight, beneficiile devin evidente.
Poftiți la dans!”
Bartha Attila (52 ani, profesor), cursant DanceLight: „Pentru mine, dansul înseamnă relaxare. Nu e despre performanță, ci echilibru”
Mihai Tămas, 40 de ani, cursant, bucătar: ,,Pentru mine, a fi cursant la Dance Light nu-i o titulatură, e ceva mai personal, îi un fel de „acasă”. Intru pe ușă și simt că am ajuns unde trebuie. Cu tot cu oboseală, cu gânduri, cu noduri în stomac. Le las pe toate acolo, la vestiar. Aici nu vii doar să înveți pași, vii să te întâlnești cu oameni. Oameni care ajung, încet-încet, prieteni. Dintr-o pasiune comună se leagă o comunitate strânsă, unde fiecare e diferit, dar toți în același ritm.
La Dance Light se adună oameni faini, de prin toate părțile, dar parcă ne leagă ceva nevăzut. O pasiune arzătoare. O stare. O bucurie curată. Un „hai că ne iese” spus din priviri. Când ne iese o figură, se aprind ochii colegelor de parcă am fi câștigat ceva mare, nu doar doi pași legați bine. Și în clipa aia simți emoția cum tremură prin tine, din tălpi până-n zâmbet.
Dorina, instructoarea noastră… aici îi cheia. Profesionistă până-n vârful pantofilor, cu experiență multă, dar purtată firesc, fără să apese. Ne citește dintr-o privire: știe când să glumească, când să strângă rândurile, când să ne ceară mai mult, când să ne scoată din zona de confort fără să ne sperie. Ne adună laolaltă, ne ține aproape și face din grup o echipă. Și toate astea cu zâmbet, cu vorbă bună și cu rigoarea aia sănătoasă care te face să crești. Mai și râdem mult (aici vorbesc mai mult în numele meu). Râs sănătos, de Maramureș, din ăla care te mai îndreaptă pe dinăuntru. Și tare bine mai îi!
Pentru mine, dansul ăsta bate orice terapeut. Când repet în fața oglinzii, dispare anxietatea ca prin minune. Ești și vulnerabil, da, dar fără frică. Insecuritățile se pierd printre pași, nu mai au unde să stea. E doar corpul tău, muzica și momentul. Atât. Și-i suficient.
La Dance Light e disciplină, dar nu-i rigiditate. E rigoare, dar cu suflet. Spontaneitate, dar pe temelie solidă. E sport, transpirație, concentrare, dar și zâmbet larg, de parcă viața, pentru o oră – două, s-o hotărât să fie blândă.
Aici mi-am câștigat timpul liber. Nu-l mai pierd, îl trăiesc. Am câștigat încredere, oameni, și o stare care mă ține drept. Și, no, dacă-i să zic pe scurt: Dance Light nu-i doar o școală de dans. Îi locul unde te aduni pe tine.
Și, no, să fim cinstiți până la capăt: chiar dacă l-am ascultat pe Romeo Santos în ultimii ani mai mult decât e sănătos, dacă trec două-trei zile fără un ritm latino… tot la el mă întorc.”
Dacă vrei să simți bucuria pură a mișcării, să îți depășești limitele într-un mediu cald și prietenos și să descoperi cât de eliberator poate fi dansul, cursurile de la DanceLight Studio sunt locul perfect pentru tine. Aici, fiecare pas devine o poveste, fiecare zâmbet se transformă în energie, iar fiecare mișcare te apropie mai mult de tine și de ceilalți. Nu contează dacă ai mai dansat sau nu – ceea ce contează este dorința de a experimenta, de a te exprima și de a te bucura de fiecare moment. Alătură-te comunității noastre și lasă-ți inima să danseze: vei descoperi nu doar ritmul și armonia, ci și emoția și libertatea care transformă fiecare lecție într-o experiență de neuitat. Un loc unde dansul nu e despre a fi bun, ci despre a fi viu. Iar asta, într-o lume grăbită, e un dar rar. Ne vedem la sală! Nu-i așa?
