Nici prin gand nu mi-a trecut ca voi povesti vreodata cum am ajuns in Abu Dhabi de martisor! Dar viata e ciudata si te duce unde vrea ea…
In goana mea nebuna dupa Asia, odata anuntate niste bilete de avion rusinos de ieftine din Dubai catre Manila, m-am repezit sa le insfac, socotind doar zilele disponibile dar nu si legatura cu Dubaiul, gandind ca asta nu va fi o problema. Cercetand mai atent si descoperind eroarea cand nu mai era nimic de facut, am vazut ca trebuie sa stam doua zile in oras cu Burj Al Arab. A cazut cerul pe noi!
Sa ne intelegem, nu zic ca nu ne place la Dubai, dar se intampla ca in ultimul timp am tot avut tranzit pe aici si am cam vazut ce era de vazut. Si nu ma prea omor dupa orasele artificiale.
Asa ca nu aveam alta solutie decat sa ne miscam prin preajma. Cea mai lesne alegere a fost Abu Dhabi, la o aruncatura de bat, colea!
Facand haz de necaz, scotocindu-ne prin buzunare, ne-am zis ca ce am luat pe mere, vom da pe pere, banii economisiti la bilete ducandu-se lejer pe cele 2 zile in oraselul asta prapadit.
Dar macar vom ramane cu amintiri dintr-un loc nou si vom avea ce povesti nepotilor!
Am plecat de la Bucuresti cu o cursa Fly Dubai Air care m-a impresionat placut, pana cand ne-am trezit ca aterizam pe terminalul T2. Acum lucrurile s-au mai schimbat, compania aterizand pe T1, terminalul principal.
Pe mine chiar ma enerveaza aeroporturile astea uriase, care nu au si ele terminalele unele langa altele, sa poti merge si tu ca omul pe jos dintr-unul in altul! Nu, aici trebuie sa iei frumusel autobuzul pana in T1, unde poti lasa bagajul si de unde iei metroul catre oras.
Pentru amaratul de autobuz iti trebuie NOL card, ca altfel nu apuci sa pui piciorul nici macar pe scara, darminte sa ajungi sa stai pe un scaun!
Care NOL card nu se gaseste decat la o casa de schimb indiana din T2, dar de la plecari, nu de la sosiri, unde cu onor te afli!
In fine, dupa ce am pus mana pe NOL, am mers si cu autobuzul, am ajuns si la metrou, ce sa vezi? Acesta tocmai se inchisese, ora facandu-se 12 trecute fix!
Ne-am uitat si noi unul la altul, si ne-a pufnit rasul. Frumos inceput de calatorie!
Refuzand cu incapatanare solutia taxiului, ne-am amintit ca hotelul la care stam de obicei in Dubai, Al Juwhara, este langa o statie mare de autobuze, Union Square. Asa ca ne-am intors frumusel afara din terminal si am mers fix cu acelasi autobuz care ne adusese din T2, pana la statia de la hotel! Ce sa vorbim mai mult, se pare ca sinapsele noastre erau in scurt circuit!
Pe la 1 noaptea eram cazati, dusati si cu o shawarma uriasa in fata, cochetand feciorelnic si cu o licoare interzisa de religia islamica!
E drept ca religia in cauza si-a luat revansa cu varf si indesat cand si-a asmutit muezinii din toate minaretele impotriva noastra pe la 5 dimineata! Dupa ce muezinii au terminat ce au avut de facut, ne-am culcat la loc, cu gandul de a ne trezi pe la 7-8 si sa ne organizam pentru plecare. Ei, socoteala de la ora 5 nu se potriveste cu socoteala din pat!
Asa ca ne-am trezit frumusel pe la 9 deja trecute si am tinut-o intr-o alergatura pana la statia de autobuz Al Ghubaiba, un fel de autogara, de unde se pleaca spre Abu Dhabi, cu niste dragute bus-uri, din ora in ora sau chiar mai des.
Odata vazandu-ne in bus, ne-am tras sufletul si am inceput sa ne intrebam de ce atata graba, frate? Ca doar eram in vacanta! Bag seama ca inca nu ne iesisem din ritmul de acasa!
Drumul a durat aproape doua ore, pe o autostrada impecabila, serpuind prin desert, cu nu stiu cate benzi pe fiecare sens, o oda adusa inventivitatii umane.
Din cand in cand, depaseam autobuze pline ochi cu muncitori indieni, rupti in doua de munca si dormind pe ei. Mi-am amintit de aeroportul din Mumbai, unde sute de indieni asteptau cuminti imbarcarea spre Dubai, cu sufletul plin de speranta catre o viata mai buna. Oare asa sa fie?
