In mod exceptional, in scopuri absolut laudabile, am decis sa incalcam regula folosirii alcoolului in calatorie: nu mai tarziu de 10 dimineata si nu mai devreme de 7 seara. Asa ca am luat o dusca din micul stimulent luat din aeroport, privind cu teama spre minaretele dinprejur, incercand sa vedem cam cat de greu va fi pretul ce il vom avea de platit. Se zareau atat de multe, incat imaginadu-ne corul muezinilor ce ne vor da desteptarea maine dimineata la 5, a trebuit sa mai luam inca un gat, pentru a ne face curaj. Daca batalioane romane au trecut Carpatii, putem si noi sa ne pornim la plimbare! Deci, harta si la drum, soldati! Hotelul Sheraton, care ne-a tratat atat de respectuos, se afla chiar la capatul promenadei abudhabiene: vestita Corniche. Asa ca am decis sa o luam iarasi la picior. Deh, naravul din fire nu are lecuire!
Promenada in sine este spectaculoasa, cu alei minunate, cu palmieri si vegetatie luxuriante, cu privelisti ametitoare.In trecut doar o simpla plaja publica, acum este o zona cu parcuri si piste de bicicleta, cu mici debarcadere si zone de relaxare, construite pe o fasie de pamant pe care oamenii au smuls-o din mare. Placut, dar nu m-a dat pe spate, ca sa zic asa. Si ne astepta ceva gras, asa ca eram nerabdatori, nevoie mare.
Zice-se ca sheicul din Abu Adhabi, oarecum ros de invidie fata de construirea celebrului Burj Al Arab, a decis sa construiasca si el un hotel, altul mai mare si mai frumos, vorba cantecului. Si pentru ca nebunii de ziaristi apucasera sa spuna prostia aceea cu 7 stele ale Burjului, s-a gandit sheicul ca hotelul lui va sa fie atat de frumos si de luxos, ca nici un numar de stele nu va fi suficient pentru a-i clasifica si preamari ctitoria.
Zis si facut! A chemat Maria Sa pe cei mai vestiti si mai trasniti arhitecti de pe Pamant si i-au trantit aia un hotel de toata frumusetea, cu vreo 400 de camere, inconjurat de 80 de hectare de gradini si parcuri, cu 114 domuri, cel mai inalt fiind de vreo 80 de metri, cu 40 de sali de conferinta si un auditorium de 1100 de persoane, cu vreo 2 piscine de marime olimpica, cu 6 terase si cateva zeci de restaurante, baruri si alte locuri unde sa iti petreci timpul lenevind intre doua tranzactii cu petrol. E drept ca l-au si usurat de vreo 3 miliarde de dolari, ceva mai putin decat pentru celebrul Marina Bay Sands din Singapore, dar se pare ca nababul in cauza a supravietuit. Si in marinimia lui, conducatorul iubit a permis tuturor doritorilor sa viziteze acest loc de poveste.
Descalecand si noi, ca niste turisti seriosi ce ne aflam, la poarta Palatului, ne-am cam pierdut din start prin aleile si gradinile de la intrare, tinutul lui woauuuuu luindu-ne in trimire imediat. Strecurandu-ne modest, sa nu deranjam oaspetii, de parca cineva ne-ar fi bagat in seama, am intrat pe usile masive placate cu aur de 24 de carate si am dat in holul central, unde aproape ca am cazut pe jos, zau asa!
Va spun cu mana pe inima ca locul acela este absolut fermecator. Nu pentru ca are o deschidere uriasa si este acoperit de un dom imens sprijinit pe niste arcade spectaculoase. Nu pentru ca pardoseala este facuta din cea mai fina si mai frumoasa marmura pe care am vazut-o vreodata. Si nu pentru ca totul este acoperit cu foita de aur, cristale Swarowski sau perle naturale. Ci pentru ca intregul acesta, la prima vedere ostentativ si greoi, este de un bun gust desavarsit.
Tot aranjamentul si designul interior al acestui hotel ridicat la rang de palat, este absolut echilibrat si potrivit acestui loc. Completarile aduse de florile minunate, fotoliile si canapelele stilate asezate prin colturi, lampile elegante si semete, intregesc aceasta armonie. Cele peste o mie de candelabre din cladire, cel mai mare avand cam 2,5 tone, arunca lumina discret prin toate colturile. Palmieri , piane desuete din care curg acorduri ce te duc cu gandul la vietile pe care poate ca le-ai mai trait, scari din marmura si cristal,restaurante care te asteapta sa iti desfete papilele gustative, covoare decorative lucrate cu truda si catarind cam o tona, si flori…. flori nenumarate, fire, buchete, aranjamente, simple sau complicate, te ametesc si te poarta in lumea basmelor.
Te poti plimba la nesfarsit pe acolo, poti iesi pe unele dintre terasele hotelului si privi marea azurie si plaja privata de 1,5 km, neavand insa acces la aceasta decat daca esti oaspetele hotelului. La fel si terenurile de tenis, golf,rugby, criket si mai stiu eu ce nebunii. Iar daca vrei sa vii cu iahtul, nu e nici o problema, micutul port al hotelului te asteapta!
Daca esti mai putin sportiv, micutele si cochetele baruri din zecile de holuri iti ofera alternativa perfecta…un ceai, o cafea, o prajiturica, o gustarica, niste fructe…totul e posibil!
Zapaciti si orbiti de atata stralucire, usor luati de valul apartenetei la bogatie, dar repede treziti la realitate, ne indreptam spre iesire.
Numai ca brusc, ne amintim ca mai avem ceva de vazut! Zornaind maruntisul din buzunar, ne indreptam spre locul unde este bancomatul de lingouri.Pe bune, va zic, bancomatul acesta iti vinde lingouri de cati bani vrei. Evident, de la o suma in sus, care suma nu avea nici o relevanta, pentru ca oricum vacanta noastra intreaga costa mult mai putin decat cel mai ieftin lingou de acolo. Dar nu conteaza, pozele sunt gratis. Si apoi, cine iti cere sa prezinti si extrasul de cont alaturi de poza?
Odata ajunsi la locul cu pricina, dezamagire maxima! Nici un bancomat! Suparati nevoie mare, il luam agresiv la intrebari pe primul angajat al hotelului pe care il intalnim. Pai, bine, vere, cum e posibil asa ceva? Pai ce hotel e asta fara gold bancomat,ai?Vine omul de la mii de kilometri sa ia un lingou, doua si voi ce faceti aici?? Omul, saracul, nici nu mai stia cum sa se mai scuze, ca bancomatul e dus nu stiu unde, ca are o problema ce nu s-a putut rezolva, dar maine este inapoi la ora 10 si putem cumpara cat vrem.
Indignati nevoie mare, am plecat val vartej spre iesire, abia putandu-ne tine rasul, uitandu-ne peste umar la bietul steward care nu mai prididea cu scuzele. Oare el nu s-o fi uitat la pantofii nostri? Sau la telefoanele cu care tot faceam poze? Sau o fi zis ca suntem dintre nebunii aia excentrici, cu portofele groase si pantaloni rupti!
Iesiti afara, am admirat iarasi minunata cladire, cu o deschidere intre aripi de peste un kilometru, care imbratisa o imensa terasa cu scari strajuite de fantani si ornamente din marmura, intr-o armonie perfecta. Si in gand, mi-am facut un plan: in fiecare zi, am sa pun in pusculita cate un leu, iar cand voi strange destui bani, am sa vin o noapte sa stau aici! Nu e niciodata prea mult sa ai un vis nebunesc!
[fb_button]
