Cand te gandeai inainte de nebunia asta la Spania, primele imagini care iti veneau in minte erau cu siguranta idilice: Mediterana, plaja, soare, tapas si sangria si nicidecum ceva despre activitati cu copiii in carantina. Acum nu se vorbeste decat despre carantina, criza si cifre legate de cazuri de imbolnavire si decese… Si daca pana acum unii ne invidiau pentru ca locuim in Spania, lucrurile s-au schimbat radical. Coronavirusul a schimbat lumea cu susul in jos, din norocosi am devenit ghinionisti, am fost nevoiti sa renuntam la calatorii dar… nu ne lasam infranti cu una cu doua!
Suntem in izolare de vreo 20 de zile, iesirile din casa sunt destul de strict contolate, pe strazi e Guardia Civil care te intreaba motivul pentru care ai iesit. Se recomanda iesirea la cel mult 10 zile pentru cumparaturi sau activitati necesare (banca, doctor, farmacie). Daca esti oprit de catre politie, esti introdus intr-o baza de date si daca esti prins din nou pe strada mai devreme de 10 zile, esti amendat. Aici nu exista “declaratie pe propria raspundere”…
Dar asta e doar inceputul povestii mele! Ce e mai interesant acum urmeaza: iata-ne, asadar, in casa cu un copil de trei ani super activ! Un omulet care nu intelege de ce “lumea s-a oprit”, de ce nu mai exista gradinita, parc, prieteni si nici activitatile cu care era obisnuit…
In primele zile am scos toate cartile din sertare, jocurile “puse bine” de prin cutii, puzzelurile, am exploatat pisica la maxim. Am numarat de “n” ori dalele de gresie de pe balcon, am tuns si super udat florile, am facut aerobic si… asa au trecut vreo trei zile…
Am epuizat toate jocurile, am citit milioane de povesti, am consumat toata banda de hartie, toate foile albe si colorate, am tocit foarfecele si am consumat tot lipiciul din casa. Am facut gauri in podea de la sarit sotronul si batut mingea. S-au ros chiar si rotile de la bicicleta. Si au mai trecut vreo trei zile…
Apoi am inceput sa gandim diferit si sa alternam activitatile mentionate anterior cu unele adaptate spatiului in care locuim: trasee (mai mult sau mai putin) interactive, experimente cu fasaituri si bulbuci si chiar lectii de gatit!
Am scotocit prin dulapul din bucatarie si am gasit niste coloranti alimentari, am scos punga de bicarbonat si sticla de otet si iata cum au aparut vulcanii colorati!
Ne-a venit ideea de a construi un traseu care sa cuprinda atat “provocari” cat si un consum cat mai mare de energiei, traseu adaptat la spatiul pe care il avem la dispozitie si cu materialele pe care le aveam la indemana. Ca sa nu lungim inutil povestea, iata traseul in video-ul de mai jos.
Desigur, nu poti tine omuletul toata ziua “pe traseu” dar credeti-ma ca veti fi surprinsi de cate ori poate sa il parcurga, cu acelasi entuziasm si placere. In plus, in fiecare zi se pot schimba “obstacolele”, gasi cate ceva nou si interesant, nu degeaba spunea cineva “imaginatia este o forma de curaj”.
Si daca la TV se vorbeste mereu despre sistemul medical, doctori si spitale, ne-am luat inima in dinti, dintr-un tricou alb am facut un halat, am luat si o pereche de ochelari “de protectie”, am confectionat si masti si ne-am transformat in mini doctorul casei. Sincer, a fost extrem de distractiv mai bine de jumatate de zi!
Tot raul spre bine as putea spune. Cu toate ca gradinita la care Maxim merge este una foarte buna, cu metode inovative, am ajuns la parerea ca cela 20 de zile de “izolare” au facut – din punctul de vedere al evolutiei copilului – cat sase luni de gradinita: am invatat toate literele alfabetului, numaram cu zeci si am invatat o multime de cuvinte in spaniola, romana si engleza.
La inceputul perioadei de izolare eram ferm convins ca vom avea mari probleme de adaptare la viata “indoor” dar am ramas surprins de cat de usor se adapteaza prichindeii daca gasim activitati care sa le capteze atentia si interesul. Se spune ca pentru copii este foarte importanta rutina dar…. se pare ca adultii suporta mai greu schimbarea obiceiurilor cotidiene.
Desigur, este aproape imposibil sa tii copilul in activitati pe durata intregii zile si… recunosc, mai scapam si noi din mana telefonul sau tableta. Cateva jocuri si multe vizite virtuale (ne-au placut mult ursuletii koala), despre care v-am vorbit aici. Nu suntem perfecti si tare as vrea sa vad un parinte care poate spune ca aceste obiecte lipsesc cu desavarsire din viata copilului.
Ca sa fie meniul complet… am reusit ceva ce inainte parea imposibil: tunsul copilului in casa fara a face din asta (cum se intampla pana acum) o adevarata tragedie…
Noi suntem mai modesti si suntem bucurosi si fericiti ca suntem asa. De ce spun asta? Pentru ca in aceasta perioada am vazut parinti care se laudau cu reusitele copiilor lor, copii cu capacitati supranaturale. Nu intelegeti ce zic? Haideti sa va dau un exemplu: credeti ca exista copil cu varsta intre 2 si 3 ani care sa faca un desen perfect? Sau care sa coloreze fara a depasi conturul? Eu nu cred. Dar… ce stiu eu 🙂
Cat despre munca, ne-am facut planificarea in asa fel incat sa putem face fiecare cate ceva, dat fiind ca trebuie sa muncim de acasa. Si am reusit: cand singuri, cand cu el…
Deci… exista viata si in izolare. Desigur, ne-ar fi placut sa locuim la casa, sa ne bucuram de un petec de pamant care sa ne dea posibilitatea de a fi si mai creativi. Dar pentru ca trebuie sa ne adaptam la ce avem, va spunem doar ca suntem bucurosi ca suntem sanatosi si ca ne putem strange in brate, in apartamentul nostru mic!
