Sederea noastra in Boracay era aproape de sfarsit. Destul de tristi, dar cu inima plina de amintiri minunate, ne indreptam agale spre ultimul spectacol de cucurigu nocturn! La bis, vom avea probabil, latraturi de caini pe mai multe voci!
In drumul nostru spre cuibusorul boracanian, ne-am gandit sa facem un ocol si pe la Buladog Beach, aflata la doar 5 minute departare si sa privim la kitesurferii nocturni. Nu am mers chiar direct, am mai oprit la o nuca de cocos, la o banana prajita si abia apoi am ajuns la plaja de vreo 2 km lungime, mult iubita de fanii sporturilor pe apa. Cica vantul de aici e unul special, dar nu va pot explica de ce, ca habar nu am. Stiu ca am vazut o multime de nebuni frumosi, cu kite-uri colorate , distrandu-se nevoie mare!! Cateva resorturi dichisite dar si cateva campinguri si case ale localnicilor promiteau sa iti faca sederea minunata daca aveai microbul asta.
Nu ne mai saturam de privit dansul lunii dezmatate, oglindita in apa linistita si nepasatoare la farmecele selenare, cu kite-urile colorate si nazbatioase . nisipul cald de peste zi, palmierii proiectati cu lumini si umbre neintelese, vantul navalnic si prietenos cu nebunii noptii.Totul coexista acolo intr-o armonie desavarsita, menita sa iti aduca aminte ca viata e atat de frumoasa iar fericirea are nevoie doar de atat de putin sa ti se cuibareasca in suflet…o privire usor nostalgica, o strangere de mana ca o adiere de vant, o respiratie usoara langa tine care iti aminteste ca viata e facuta pentru a fi traita in pereche. Am ramas multa vreme acolo, intr-o petrecere doar de noi stiuta, agatandu-ne de clipe atat de minunate in simplitatea lor si dorind ca sentimentul de pace si odihna pe care l-am simtit in aceasta micuta insula sa dainuie cat mai mult. Ne mai mangaiam cu ideea ca urmatorul loc unde vom ajunge, insula Palawan promitea sa fie si mai si decat acum!
Pe la un 3 dimineata, ne-am smuls din vraja ce se abatuse asupra noastra, si am plecat spre hotel, gandind ca poate tenorii cu pene isi vor fi terminat spectacolul si vom apuca sa dormim cateva ore, pana sa plecam spre aeroport. Aveam avion la 11, deci la 9 plecam de la hotel, numai bine stam cu timpul.
Odata ajunsi in camera, dupa o scurta privire pentru inventarierea soparlelor de pe tavan-erau tot alea trei, cu care deja eram prieteni, deci nici un pericol – ne-am aruncat ochii si spre telefoanele uitate de dimineata acasa. Surpriza, surpriza. Vreo 10 apeluri de la un numar filipinez, necunoscut noua, evident. Ei, imi zic, probabil ca ne vor fi cautat de pe la vreun hotel sau ceva de pe la o rezervare viitoare, ia sa vedem si emailurile, daca avem noroc sa mearga internetul. Avem noroc si primul email e de la Cebu air care ne zice ca ii pare rau dar zborul nostru a fost anulat si sa ne adresam call centerului pentru rezolvarea problemei. La 4 dimineata??? Nu puteam decat sa convoc o sedinta de criza cu partenerul de calatorie si sa gasim solutii. Aveam zborul spre Palawan la ora 13, deci pana pe la 12.30 trebuia sa fim in Manila, mai ales ca nu aveam bagaje si aveam check inul facut on line, ca de obicei. Un obicei foarte bun, salvator in situatii de limita de timp. Aruncand un ochi pe site-ul companiei Cebu, vad ca zborurile incep de pe ambele aeroporturi ce deservesc insula Boracay la ora 7 dimineata, succedandu-se cam la doua ore. Ne-am zis ca nu are sens sa mai pierdem vremea cu transferul spre Kalibo, inca vreo 2 ore si sa mergem direct in aeroportul Caticlan, ici, la o aruncatura de bat si sa ne descurcam acolo cum om putea, aratandu-le biletele de la Manila, milogindu-ne, amenintand, plangand, batand din picior ori cum ne-o mai da prin cap la momentul respectiv.
Asa ca dupa un dus rapid, am inceput sa aruncam bulendrele in rucsac, alaturi de slapi, costume de baie, magneti, nisip de pe plaja, laptopuri si camere, cosmetice, sandwich-uri pe jumatate mancate, ca nu se stie niciodata cu nebunii astia de pe aici. In 10 minute, rucsacii erau inchisi si gata de drum. Cu o ultima privire si un bye, bye grabit spre receptionerul adormit si speriat, ne-am aruncat in primul motocyclu si am pornit spre aeroport. Nu o mai lungesc, la 5.30 eram in aeroport, gata de bataie!
La aeroport, lumea vesela, fara nici o grija, cu cafele si sucuri exotice in fata, palavragind si luptandu-se cu bagajele. Cei de la ghiseele Cebu Pacific Air, veseli si ei nevoie mare, cu zambete cat soarele pe fata. Ii dau hartia, imi pregatesc dizertatia in moldo englisul meu caracteristic, dar nu mai apuc sa incep ca deja fata de acolo incepe sa se scuze pentru inconvenient si sa ma roage sa accept sa plec cu cursa de ora 7 sau cu cea de ora 11 pentru a prinde legatura in Manila. Si imi da si un cartonas cu un zbor gratuit, valabil un an. Da-l dracului de zbor, dar fa-mi repede check inul la zborul de 7, ca nu se stie ce se poate intampla cu cel de 11, ii zic eu oachesei de la ghiseul. Totul a durat doar 3 minute, din care 2 minute m-a intrebat daca nu am bagaj si mirandu-se ca nu, dand sfoara in tot aeroportul, de se uitau aia ca la urs la noi. Dupa ce am mai platit niste taxe pe la vreo 3 ghisee, care nici macar nu m-au mai infuriat, iata-ne si pe noi linistiti, cu cafeaua in fata, asteptand imbarcarea. In aburii fierbinti si aromati, am facut o recapitulare generala pentru cei ce doresc sa leneveasca pe acest taram minunat, Bocacay!
Cum ajungi
Din Manila sau din alte insule filipineze, cu diferite linii aeriene low cost si nu numai: Philipine Air, Cebu Pacific Air, AirAsia si probabil si altele. AirAsia zboara in Boracay si din Kuala Lumpur si Seoul. Insula este deservita de doua aeroporturi: Caticlan si Kalibo. Pe Caticlan se zboara numai pana la ora 5 dupa amiaza, pentru ca aeroportul nu este luminat pentru trafic de noapte.
Transferuri
Daca ajungi pe aeroportul Kalibo, imediat cum iesi din aeroport vei fi asaltat de agenti de vanzare pentru bilete de transfer. Nu te duce spre microbuze, pentru ca ele vor astepta pana se vor aduna cat mai multi pasageri si apoi vor pleca. Du-te spre bussuri, acolo vei pleca cel mai repede si mai sigur. Vei ajunge in Jetty Port , unde vei pleti vreo 3 taxe de cativa dolari si vei astepta ferry. De obicei biletele de buss sunt combinate cu biletele de ferry rapid, adica nu chiar ferry ci niste barci cu motor care te vor duce rapid in insula. De acolo, vei lua fie un jeepney fie un motocyclu, in 15 minute vei fi in miezul actiunii.
Cazare
Exista o multime de posibilitati de cazare. Hoteluri de la 5 stele la 1 stea, guesthouse-uri, dormitoare comune, case traditionale, vile, corturi.depinde de buget si de ce vrei de la cazare. Nu cred ca e relevant. Daca ai un pat curat, o baie curata cu apa calda si eventual un balconas cu priveliste e tocmai bine. Rezervare pe Agoda sau la fata locului, ca se gaseste.Acum, dupa ce insula a fost inchisa turistilor o perioada, exista o lista acreditata de ministerul de turism al Filipinelor care cumuleaza toate unitatile de cazare care au dreptul de a practica turismul. Cand faci rezervarea, ai grija sa consulti aceasta lista.
Ce faci in Boracay
Plaja, leneveala, castele de nisip, plimbari cu barca, mancare dementiala, sucuri de fructe dumnezeiesti, apusuri ametitoare, tururi prin insule invecinate, nopti pierdute pe terase , kite si surfing. Si ce iti mai trece prin minte.
Mancare
Fructe de mare, peste, carnita de tot felul de animale, oua , legume si fructe gatite fabulos. Treci pe la piata Talipapa. Acolo iti alegi pestele de pe taraba, poate miscand inca, si il gatesti la primul gratar care iti iese in cale. Absolut delicios si fara bataie de cap. Sucuri de banane, mango, cocos si alte nebunii iti vor potoli setea. Alaturi de bere sau ce mai vrea muschiul tau.
Bani
Moneda nationala este peso filipinez. 1 dolar american cam 50 de pesos. Bancomate si case de schimb peste tot.
Tot recapituland informatiile din Boracay si zambind amintirilor pe care le-am pitit bine in inima mea, s-a facut ora de imbarcare.
Insula Palawan, cu noile sale povesti inca neintamplate, ne asteapta. El Nido, comoara ascunsa a Filipinelor isi va dezvalui secretele unor romani nebuni, trecuti de 50 de ani. Ca Vama Veche s-a cam demodat, nu??
[fb_button]
