In Georgia te nasti cu mana in claxon si daca esti de sex masculin, cu o cruce la gat. Cu cat avansezi in varsta cu atat apesi mai des si mai puternic claxonul si schimbi marimea crucii. Stiu ca suna exagerat dar povestea nu e decat putin nuantata.
“Un claxon scurt reprezinta un salut, doua apasari scurte: salut si multumesc, unul lung si apasat… niste vorbe de duh si asa mai departe” suna explicatia data de Ghiorghi, ghid, sofer si antreprenor georgian.
Unul pentru care 50% din actiunile unei societati care organizeaza tururi si are cateva camere de hostel in al doilea oras georgian (ca marime) nu reprezinta viitorul sub nicio forma. “M-am saturat sa fiu sofer si sa duc turistii dintr-un loc in altul. As vrea sa stau tolanit in pat si sa navighez pe internet… Sa ma sune cineva sa imi spuna ca am castigat 2 milioane ca sa nu ma gandesc la ziua de maine.”
Dupa afirmatia asta putem trage concluzia ca nu vorbim de un tip tare intelept. Intre noi fie vorba, eu ma prinsesem de asta mai devreme cand omul insista cu intrabari despre Estonia desi eu ii spusesem de cateva ori ca sunt roman, ba chiar ii dadusem pasaportul la cazare. Am cedat in cele din urma si i-am confirmat ca locuiesc in Tallinn…
Cand ajungi prima data pe pamant georgian, faci tot posibilul sa stai cat mai departe de carosabil. O data cu trecerea timpului prinzi curaj, ba chiar ajungi sa te urci intr-o masina si incepi sa admiri peisajul. Nu ai cum sa intelegi insa, indiferent de cate ori ai ajunge aici, cum de nu se intampla macar un accident auto pe secunda.
Teoretic exista reguli de circulatie. Practic, se incalca toate in “cantec de claxon”. Colac peste pupaza, in ultimii ani s-a dat liber la importul si inmatricularea de masini japoneze – cu volanul pe dreapta – care dupa umila-mi parere reprezinta acum cel putin un sfert din totalul autoturismelor functionale si care fac circulatia si mai complicata.
Acum insa, vazand marimea masinii si stiind ca vom avea de parcurs un traseu mai mult decat dificil, am trecut cu vederea pozitia volanului. Ce sa faci, interesul poarta fesul…
Ajungeam pentru a patra oara in Georgia dar era prima intrare prin Kutaisi cu Wizzair. Despre zbor nu sunt prea multe de spus, biletele luate din timp sunt la preturi civilizate, doar orarul de zbor fiind putin deranjant (cursa este Budapesta – Kutiasi, aterizare 5 AM).
Era prima calatorie doar cu fiica mea si firesc, imi doream sa fie una de tinut minte. Inceputul a fost promitator: amicul care trebuia sa ne astepte nu era nicaieri. In fata micului aeroport deranj mare: un fel de Gara de Nord cu zeci de taximetristi care te-ar fi dus si pe luna…
Dupa nenumarate apeluri la un numar care se dovedea inchis sau fara semnal, ne-am resemnat cu o cafea si un suc (in interiorul aeroportului unde taximetristii nu au acces), schitand diverse scenarii. Spre norocul nostru nu a durat mult si omul nostru a aparut. Condusese “toata noaptea” (de fapt 1 ora si jumatate) si ajungand mai repede s-a gandit sa inchida o clipa ochii cu telefonul in mod avion, nu cumva sa-l discturbe vreun mesaj. I-a inchis pret de 4 ceasuri… Nu-i bai, ne imbarcam si incepe aventura.
Planul nostru era sa stam cateva zile in Urekhi, statiunea aflata de celalta parte a litoralului romanesc, sa vedem si plajele de la Khobuleti, sa vizitam Batumi si sa ne intoarcem pentru cateva zile in zona Kutaisi. De obicei planul de acasa nu se potriveste cu cel din targ insa in cazul nostru, totul a mers ca uns.
Ne-am cazat in Urekhi la Hotel Exotica, unde rezervasem din timp o camera si am avut surpriza – placuta – ca locul sa arate mai bine decat in pozele vazute inainte.
Pentru o camera dubla cu mic dejun am platit aproximativ 75 euro / noapte si desi pare mult, pentru aceasta zona, pentru perioada (iulie) si pentru reviewurile avute (nota 9 pe booking.com), este credeti-ma: “ofera speciala”. Hotelul este o afacere de familie si oamenii se straduiesc sa faca totul pentru clientii lor. Mai rar mi-a fost dat sa vat atata implicare, deschidere si zambete!
Nu o mai lungesc mult cu zona de litoral georgian pentru ca am mai scris despre ea si nu vreau sa ma repet. Toate informatiile le gasiti aici.
Am revenit in Kutaisi pe o ploaie torentiala si pe drum ma gandeam la cum va arata camera pe care o rezervasem pentru 3 nopti. Teoretic si online, totul arata bine: camera dubla/tripla, baie proprie, opinii ale altor calatori foarte bune, pret: 11 euro / camera / noapte si bonus: transfer gratuit la aeroport.
Citisem inainte articole ale unor calatori care povesteau despre cazare de 5 euro / pat / noapte in diverse hosteluri si nici acum nu inteleg de ce ar alege cineva sa doarma in turma, impartind o baie cu alti zeci de oameni cand pentru aceiasi bani poti avea camera si baia ta… Ma rog, fiecare cu gusturile sale…
Mai mult, oamenii de la cazarea aleasa de mine organizau si tururi in zona, aveau masini de inchiriat, ghizi, trasee, etc. Bun, hotelul nu e de fapt hotel (Hostel Luxe Kutaisi) ca e hostel si e pozitionat la etajul 2 al unui bloc, la 15 minute de mers pe jos de centru, dar asta nu a fost o problema.
Intrat in lift, apesi butonul cu cifra 2, se inchid usile si…. se sting luminile. Pfuuu, nici nu am ajuns bine si ne-am blocat in lift, pe intuneric… Telefon, bricheta, lumina… Liftul blocat… Nu stiu cum am reusit sa deschid usile, am iesit si la lumina becului din scara am vazut pe peretele liftului o cutie. Mda, mi-a cazut fisa: vrei lift functional, bagi fisa.
Mai apoi am aflat ca acest gen de cutie se gaseste in majoritatea lifturilor din imobilele de locuit. Tot aici am aflat ca in orasele georgiene, nu exista asociatii de locatari, nu exista administrator, nu exista taxa de rulment si nu dai bani in plus pentru administratie.
La colt de strada gasesti automate unde faci platile pentru apartamentul tau. Nu am intrat in detalii referitoare la intretinerea scarii, obligatii de plata sau penalitati. Probabil ca exista niste reguli din moment ce sistemul e inca functional.
Gazdele au fost primitoare, se vorbeste engleza, rusa si spaniola, locul este linistit, super curat, iar in proximitate gasesti tot ce ai putea avea nevoie: supermarket, farmacie, casa de schimb valutar si peste drum… faimosul MacNike cum l-am numit noi. Faimos deoarece serveste doar 1 produs (un fel de shaorma) la 3 marimi diferite si bauturi racoritoare, la preturi decente si cu gusturi exceptionale. Pe cuvant!
Kutaisi
Sicer sa fiu, citisem cateva articole de pe diverse bloguri romanesti care descriau acest oras ca fiind oricum numai bun de vizitat nu. Ba ca e plin de mafioti, ba ca e o darapanatura, ba ca nu ai cu ce sa ajungi la obiectivele turistice.
De mafioti nu am dat, darapanaturi sunt peste tot iar la obiectivele turistice poti ajunge cum vrei mai putin pe jos. Probabil unii se asteapta sa faca totul gratis dar asta nu e posibil chiar peste tot…
Asadar, cel de al doilea oras ca marime al tarii (aprox. 200.000 locuitori) este si capitala sa legislativa. Din acest motiv s-a construit un ditamai edificiul la intrarea in oras care in majoritatea timpului sta gol. Politicienii vin maxim 1 data / saptamana si imediat dupa sedinta pleaca spre Tbilisi (230km).
O intreaga dupa amiaza ne-am petrecut-o umbland pur si simplu prin oras, chiar daca – intre noi fie vorba – nu prea ai ce vedea. Pentru generatia + 40, engleza este o mare necunoscuta si oricat le este de urata, rusa ramane prima optiune.
Muzeul de Istorie poate reprezenta un punct de atractie (lunea este inchis) sau pentru pasionatii de arta Galeria David Kakabadze. Ne-am plimbat cu gondola care are probabil cel mai scurt traseu din lume (1 minut si jumatate) si care are mai multi angajati decat pasageri. Pentru 1 euro (dus intors), urci din parcul central pana pe varful colinei unde se gaseste un parc de distractii uitat de / in timp…
In rest, cateva statui, parcul central, un MacDonalds nou nout, un mini mall cu (nu exagerez) 3 magazine, cladiri vechi renovate (cel putin in partea de centru vechi), cafenele, terase, claxoane si o stare de apatie generala. Normal, si aici, cei mai in forma sunt taximetristii…
In ultima zi ne-am propus sa vizitam Catedrala Bagrati si manastirea Gelati (situata in vecinatatea orasului), doua dintre cele mai interesante situri georgiene, ambele apartinand Patrimoniului Mondial UNESCO.
Catedrala Bagrati, o opera de arta a arhitecturii georgiene, dateaza din sec. XI, a fost distrusa de cateva ori de-a lungul secolelor si reconstruita complet in 2012 cu fonduri guvernamentale, contrar recomandarilor celor de la UNESCO. Desi citisem ca este un loc in care turistii dau navala, nu am gasit decat vreo doi indragostiti rataciti, care nici macar turisti nu erau…
Accesul este gratuit, inclusiv in incinta Catedralei, de unde va puteti procura lumanari sau alte obiecte bisericesti. Dat fiind ca Bagrati este construita pe varful dealului Uk’imerioni, pregatiti-va picioarele pentru o urcare si o coborare destul de solicitanta. Pentru intreaga experienta (acces, vizita, repaos) recomand sa alocati minim 3 ore si macar o sticla de apa.
Complexul monastic de la Gelati (11 km fata de Kutaisi) a fost intemeiat in anul 1106, de catre David Ziditorul, rege al Georgiei intre anii 1089-1125, fiind pentru o buna perioada de timp centrul cultural al Georgiei, aici fiind locul primei Academii.
Datorita lucrarilor intreprinse de Academia din Gelati, oamenii vremii o numeau pe aceasta “o noua Elada”, “un al doilea Athos” sau “un nou Ierusalim”. Manastirea Gelati a pastrat pana astazi un numar impresionant de fresce si manuscrise datand pana in secolele XII-XVII. Cladirea originala a Academiei se pastreaza inca si astazi. Detalli despre Complexul de la Gelati gasiti aici.
Asa cum precizam anterior, distanta fata de Kutaisi este de 11 km asa ca nu e recomandat sa va indreptati spre complex pe jos. Ma rog, daca tineti mortis, o puteti face. Pentru cei care vor sa o faca mai repede fie se tocmesc cu un taximetrist pentru o cursa dus intors (care include si asteptarea) pentru care vor plati minim 20 de euro, fie vor lua un microbus care pleaca (teoretic) din ora in ora din fata Muzeului Militar pentru 1 euro / sens.
Daca aveti de asteptat, va recomand sa intrati si in micul muzeu militar unde directorul acestuia, Dl. Temur va va descrie cu multa pasiune(in georgiana, rusa si putina engleza) povestea muzeului si a exponatelor de aici. Intrarea este libera.
Din Kutaisi puteti lua trenul sau autobuzul catre Tbilisi, va fi cu siguranta o experienta demna de tinut minte, atat din punct de vedere a calatoriei cat si a vizitelor in sine. Pentru Tbilisi eu va recomand calatoria cu trenul – mersul trenurilor aici. Desi 6 ore pot parea prea mult, cu autobuzul veti face vreo 4 dar … cu ochii inchisi 😉
Asadar, pentru Kutaisi si Complexul de la Gelati nu veti avea nevoie de mai mult de doua zile. Daca va aranjati lucrurile din timp, va porniti de dimineata si aveti suficienta conditie fizica, puteti face totul intr-o singura zi. Pentru excursiile din zona Kutaisi veti mai avea nevoie de o zi dar despre acestea am sa va vorbesc in episodul viitor. Poate maine 😉
Citeste continuarea aici
Urmareste mereu pagina noastra de Facebook pentru a fi la curent cu toate noutatile care se intampla in lumea calatoriilor! Sa calatorim mai mult, mai ieftin, mai bine!
