Turist in Georgia – zona Kutaisi

Cand vine vorba de calatorii si vizite, sunt deschis si gata sa descopar noi orizonturi, dar recunosc ca nu sunt genul aventurierului cu rucsacelul in spate si izoprenul subsioara, nici a calatorului caruia ii face placere sa doarma in camere de hostel cu inca 10 persoane impartind cu bucurie aceeasi baie pentru a economisi 3 euro. Pe langa asta aveam si un copil de 14 ani cu mine. Asa ca, pentru a vedea locurile din jurul Kutaisiului am apelat la cea mai comoda metoda: un tur de o zi organizat de localnici.

Desigur, as putea schimba titlul articolului cu ceva mai atractiv si chiar la moda in bransa, de genul “ce sa eviti cand calatoresti” sau: “10 lucuri pe care trebuie sa le vezi” insa nu sunt atat de comercial, pardon, “calificat” precum alti colegi de breasla si nici nu mi-am propus sa duc oameni in excursii doar ca sa ma bucur eu de gratuitate… 

Sa revenim la Kutaisi si la “inteleptul” Ghiorghi, despre care va povesteam in articolul precedent. Daca l-ati ratat, dati click pe imaginea de mai jos si nu va va parea rau.

Claxonul, crucea și ziua de mâine

Din momentul check in-ului la Hostel Luxe intrebasem care sunt optiunile de vizitare a zonei si mi-au fost prezentate doua variante: una de grup si una individuala. Cum grup insemna maxim 6 persoane si o diferenta de pret mai mult decat semnificativa fata de excursia privata, am decis sa mergem pe aceasta varianta.

Zis si facut, a doua zi la 10 dimineata trebuia sa fim gata de aventura, urmand ca plata – 100 lari pentru 2 persoane, aprox. 35 euro sa fie facuta la final. Varianta de tur privat ar fi costat 100 euro pentru fiecare. Mie unul, asta cu plata la final ma cam aglomeraza, prefer sa stiu platit totul ca sa pot sta linistit si sa nu am surprize neplacute la final. Na, problema mea…

In mare traseul se intindea pe o distanta de aproximativ 200km, avand ca principale obiective Pestera Prometeu, canioanele Okatse si Martvili, plus alte opriri pe traseu: cascada Kinchkha, mesteri populari, produse traditionale. La 10 si 5 minute eram in Mitsubishi-ul cu roti imense impreuna cu un cuplu de polonezi. asa ca turul nostru cu grup a fost de fapt unul, hai sa-i zicem semi privat.

Pestera Prometeu

1060 de metri care ne-au uimit de la un capat la altul! Ne-au uimit pentru ca nu ne asteptam sa gasim un loc atat de mare, atat de bine pus la punct din toate punctele de vedere si atat de spectaculos. Intrarea costa vreo 3 euro / persoana si alti 5 in plus daca alegi sa inchei vizita cu un tur de barca pe unul din raurile izvorate din maruntaiele pamantului.

Singura hiba care am gasit-o a fost aceea ca ghidul vorbeste doar in georgiana si rusa asa ca explicatiile tehnice le-am gasit dupa vizita in diverse articole. Descoperita in 1984, pestera in care a fost intemnitat Prometeus, cel care a furat focul de la zeii din Olimp, este una dintre cele mai mari din Europa, are 6 camere imense si cateva izvoare subterane, plus un rau – altii il numesc lac – cu o lungime de aproximativ 400 m, cel pe care te scoate barca din pestera.

Eu va recomand sa optati pentru varianta cu barca si daca o veti face, bagati de seama la cap: plafonul pesterii este foarte jos. Veti iesi in cealalta parte a dealului dar nu va impacientati deoarece in cateva minunte veti vedea un bus care va colecta vizitatorii si ii va duce gratuit pana la intrarea principala, unde de altfel este si parcarea.

Ghiorghi ne astepta plictisit, probabil planuise ce numere sa joace la extragerea loto… Ne-a informat ca ne indreptam catre canionul Martvili si apoi si-a reinceput seria de intrebari referitoare la Estonia.

Fiica mea s-a prins ca nu e de gluma cu omul si si-a infipt de la bun inceput castile in urechi, tragandu-mi smechereste cu ochiul… Noroc ca drumul a fost aglomerat si omul meu ocupat cu depasirile si claxoanele. Odata ajunsi in parcarea nou amenajata, ne-a informat ca vizita va dura 1 ora si jumatate si ca intrarea in complex e la vreo 200 m mai jos.

Canionul Martvili

Nu stiam la ce sa ne asteptam desi vazusem cateva imagini cu zona. Stiti insa cum e cu teoria versus practica. Intrarea in modernul complex (nu de mult se incheiasera lucrarile de amenajare) costa mai putin de 2 euro / persoana  sau 10 daca vrei o plimbare de 10 minute cu barca pe rau. Nu am vrut, nu pentru ca doream sa economisim ci pentru ca era foarte multa lume care astepta imbarcarea.

Traseul are o lungime de vreo 2 km, e spectaculos si ar fi si mai si daca nu ar fi atatia turisti. Grupuri de toate natiile dar predominant rusi, armeni, iranieni sau azeri. Mie cei mai simpatici mi s-au parut rusii si doamnele lor: tocuri, posete cu sclipici si bijuterii din belsug…

Investitia in reamenajarea traseului a fost de o jumatate de milion de euro si atrage in lunile de vara peste 30.000 de platitori de bilet lunar. Probabil pentru unii nu e o cifra spectaculoasa dar georgienii sunt multumiti.

Circuitul e spectaculos si probabil ca ar fi si mai si daca ar fi fost amenajate niscaiva zone in care vizitatorii sa isi poata trage sufletul. Dupa cum amintisem anterior, in partea superioară a canionului puteti merge cu barca, în timp ce partea de jos este destinata plimbarii.

Inainte de amenajare aici veneau localnicii la un gratar si la scaldat, desi apa este extrem de rece. In zona s-au descoperit urme de dinozauri si acest fapt atrage (dupa cum spun georgienii) si mai multi turisti. Probabil nu in ziua in care am fost noi, deoarece mi-e greu de crezut ca tanticile cu tocuri si posete “de firma” cautau urme de dinozauri… 

Pe drumul care leaga complexul de parcare gasesti mesteri populari si tarabe cu tot ce iti poate trece prin cap: magneti, porumb fiert, fructe, produse de patiserie, vin si tuica de casa, oferte de cazare si excursii, ace, brice si carice… Partea buna e ca vanzatori sunt cuminti si nu te invita la cumparaturi. Cat despre preturi: sa zicem ca sunt la nivelul celor de la Bran sau Peles.

Ghiorghi ne astepta usor ingrijorat pentru ca depasisem ora de intoarcere (cu vreo 7 minute) iar faptul ca polonezii intarziau sa apara ii provoca o stare de neliniste evidenta. Dupa ce a mutat masina dintr-un loc de parcare in altul de vreo 3 ori s-a linistit vazandu-i.

M-a infundat pur si simplu rasul: ei veneau agale, in plimbare, plini de zambet si de candoare iar georgianul meu mai ca facea spume la gura. A incercat el sa ii certe cu o gluma dar engleza sobieskilor nu era una prea buna. Asa ca s-a calmat si normal, a inceput iar discutia despre Estonia, Tallinn si viata din tarile baltice. Mara mea abia se abtinea sa nu izbucneasca in ras iar eu nu aveam altceva de facut decat sa povestesc din calatoriile mele.

In scurt timp a facut o oprire bonus la Mansatirea Martvili, ridicata in prima jumatate a secolului VII pe radacina unui stejar. Interesant e ca inainte de a fi construita biserica, locatia cu pricina a fost un altar dedicat rugaciunii pagane in slujba idolului Capunia, patronul fertilitatii, venerat de populatia locala. 

In drumul spre Okatse am traversat si Tskaltubo, un fel de Baile Herculane care in timpul fostei URSS atragea anual o multime de turisti din intraga zona sovietica pentru aerul pur si apele minerale vindecatoare. Azi, tot ceea ce atunci era “de aur” e acum in paragina…

Bogatia nepretuita a resurselor naturale a facut alti investitori sa construiasca insa ze la zero centre spa cu hoteluri de lux dedicate in special turistilor straini. In afara hotelului insa….

Canionul Okatse

Canionul raului Okatse, un fel de “caminito del Rey” spaniol, are două cascade fiind prezent unul dintre cele mai populare atracții naturale ale Georgiei. Pe versant a fost construit un pod suspendat ingust, cu o lungime de un kilometru si o înălțime de pana la 140 de metri. De-a lungul prapastiei, privelistea este spectaculoasa iar daca nu esti un fan al inaltimilor poate parea chiar extrema.

Si cum eu chiar nu sunt un amator de senzatii tari, marturisesc ca mi-a fost destul de greu sa parcurg intreg traseul si sa admir peisajul. Asteptam sa ajung la capat si sa simt pamant sub picioare dar finalul a fost punctul culminant cu podul cu adevarat suspendat deasupra haului…

Si senzatiile tari nu au fost date doar de plimbarea pe pasarela / pod ci de cum ajungi acolo. La intrarea in complex, dupa ce achizitionezi biletele de intrare (in jur de 3 euro / persoana) ai posibilitatea sa o iei pe jos pret de un km pana la pasarela sau cu masina, vreo 6 km, pe un drum (mult spus drum) de tara pe care soferii isi exerseaza cunostintele de off road pur.

Masina se zdruncina din toata incheieturile, noi saream dintr-o parte in alta, Ghiorghi era fericit nevoie mare si ma tot invita sa conduc eu. Nu stiu daca o facea in serios sau in gluma dar in momentele acelea nu doaream decat sa ma vad ajuns la destinatie…

Pentru doritorii de senzatii tari care vor sa traiasca o astfel de experienta, e bine de stiut ca de la centrul de vizitatori din Zeda Gordi se pot inchiria masini 4 x 4 cu sofer pentru 50 – 60 lari (aprox 25 euro) dus intors.

Intr-un fel m-am bucurat cand am ajuns la final si am vazut masina in parcare. Parca nici nu imi mai pasa de faptul ca aveam de facut iar drumul acela imposibil…

Cascadele Kinchkha – Gordy

Zona este la fel de spectaculoasa precum cele precedente, cu doua caderi de apa de 100, respectiv 20 m, totul la o altitudine de peste 1000m. Desi in ultimii ani aici ajung tot mai multi turisti, eu unul am avut senzatia ca localnicii nu au de gand sa cedeze aceasta minune a naturii vizitatorilor. Tocmai de aceea aici veti gasi numeroase familii care isi petrec sfarsitul de saptamana cu cortul sau doar la scaldat. Din pacate zona nu este amenajata corespunzator si – spun eu – este chiar periculoasa.

Spun periculoasa deoarece nu exista restrictii, lumea se plimba prin interiorul vaii de la o cascada la alta, iar la cea de a doua, pe buza haului nu exista absolut nicio protectie sau avertizare.

Ziua trecuse deja asa ca ne-am imbarcat si ne-am intors spre Kutaisi. Pe drum insa am mai facut un stop la un fabricant traditional de Churchkhela, faimosul desert georgian. Familia domnului Gela produce aceste bunatati (nuci sau alune invelite in suc de struguri) de mai multe genratii iar locul a ajuns acum faimos printre turisti. Poti vizita mini fabrica, poti chiar exersa rulatul nucilor prin maglavaizul de struguri si desigur poti si cumpara la preturi mai bune decat in oras.

Dupa toate acestea, ne-am intors in Kutaisi si asa ca de bun ramas, ne-am indreptat pentru ultima oara la MacNikeul de peste drum. De data asta, stiind marimile, am comandat cum trebuia. Totul fusese bine dar marturisesc ca stateam cu inima usor indoita stiind ca trebuie sa plecam spre aeroport in jurul orei 3 dimineata (zborul era la 5.30 si aveam si bagaje de predat).

Cum amintisem in articolul precedent, in pretul cazarii aveam inclus si transferul la aeroport. In drum spre camera am intrebat omul de la receptie daca a ramas totul conform intelegerii si mi-a confirmat ca da.

Surpriza au ba, la ora cu pricina, eram doar noi in receptie, nici urma de receptionist, sofer, paznic sau taximetrist. Incepuse sa ma ia cu tremurici si deja faceam planuri de cum am putea ajunge in timp la aeroport. Nu am ajuns la vreo concluzie deoarece dintr-o camera a iesit un personaj pe care nu il mai vazusem pana atunci, care din mers a inhatat unul dintre bagaje iar cu celalata mana, in care avea un set de chei ne-a facut semnul acela: “totul ok”.

In mai putin de 20 de minute coboram in fata aeroportului, mic si super aglomerat pentru acea ora. In timp ce asteptam pentru imbarcare realizam ca totul a trecut mult mai repede decat ne-am imaginat, ca am avut experiente minunate si ca desi mica, Georgia are inca multe de aratat. Asa ca, poate data viitoare vom ajunge si prin regiunile ei “autohtone”, Abhazia si Osetia aflate sub influenta rusa. Cine stie ce surprize vom gasi acolo?

Urmareste mereu pagina noastra de Facebook pentru a fi la curent cu toate noutatile care se intampla in lumea calatoriilor! Sa calatorim mai mult, mai ieftin, mai bine!