INDIA MEA. Episodul II – Îngerii din Mumbai

Eu iubesc Asia…mi se pare extraordinara si in vacantele mele aici, cel mai mult imi place anticiparea si fluturii din stomac.. Oricum, chiar daca ma repet, am sa o mai spun: pentru India eu am niste sentimente speciale. As baga mana in foc ca in alta viata am mai fost pe acolo pentru ca prea ma atrage, ma cheama si…da! ma intelege intr-un fel anume!!!

Mumbai este un oraș incredibil: este viu, trepidant, nebun, haotic. Orasul este viața însăși. Și la fel ca viața, nu știi niciodată ce se iti va rezerva in continuare. Metropola (cunoscuta sub denumirea veche ca Bombay), este capilala financiara a Indiei si orasul in care se aduna toti visatorii, bogatii sau saracii Indiei, un oras al contrastelor, inconjurat din 3 parti de Marea Arabiei, care isi datoreaza numele zeitatii locala Mumba Devi. Daca initial a fost un grup de 7 insule despartite de mlastini, astazi aceste insule s-au unit, supravietuind doar numele de locatitati, care astazi sunt cartierele orasului: Colaba, Mahim, Parel, Mazgaon, Parel, Girgaum si Dongri. Este cel mai mare oras al Indiei cu o intindere de 22de km si cca 13 milioane de locuitori, dar se estimeaza ca in 2020 va ajunge undeva la 28 de milioane, devenind astfel cel mai populat oras din lume. Mumbai este imens…te atrage si te cheama si daca te accepta, cum scriam si in primul episod, esti al lui.

Ne-am cazat undeva in zona aeroportului din diverse considerente, insa acum afirm ca nu este cea mai desteapta optiune. Nu am realizat cat de departe este de centrul orasului Jdar asta este se intampla si la case mai mari: am facut-o si mi-am asumat-o.

Am plecat catre oras, senini ca o zi de vara, inarmati cu curiozitate si dorinta de nou, cu harta si Lonely Planet-ul de India care cantareste aproximativ 2 kg, nestiind ce ne va astepta la gara. In prima faza ne-am considerat norocosi pentru ca statia de metrou era aproape. Totul bine si frumos, am luat metroul, super civilizat dar …..surpriza: metroul nu merge in centrul orasului. Ca sa ajungi acolo trebuie schimbata statia si luat trenul. Ok no problem. Ajungem si la gara respectiva si stupoare !!! De unde luam bilete? In ce directive? Care peron? Care gara? Nu ne intelegeam om cu persoana, era o debandada totala !!! Sincer, nu mi s-a mai intamplat pana acum sa nu ma descurc intr-un loc si sa ma zapaceasca atata de tare…Pur si simplu, stateam in fata automatului de bilete si ne uitam la el ca la masini straine, totul era scris in hindi…Sute de oameni treceau grabiti pe langa noi …o atmostera de manifestatie…Cand ne asteptam mai putin, se opreste un domn …se uita zambitor la noi, (noi 2 pete albe intr-o mare de localnici), apasa 3 taste, si hopa apar biletele! Uraaa…pana sa ma dezmeticesc sa caut in geanta si sa ii dau omului bani, disparuse! WOW…din nou stupoare, cine in tarile civilizate din care venim noi ar face asa ceva???!!! Primul inger pazitor din Mumbai! Scapate cu bine credeam ca nimic nu se mai putea intampla…aveam bilet, stiam cat de cat unde trebuia sa ajungem, aveam din nou dorinta sa descoperim locuri. Si din nou surpriza …nu am cuvinte sa descriu ce s-a intamplat … iar ca sa ma intelegeti va invit sa va uitati la imaginea de mai jos…In concluzie primul tren l-am ratat …Nu ne venea sa credem… A venit si al doilea tren, aceaisi poveste, sute de oameni, inghesuiala, trenul plecand cu ei agatati de scari si de usi. Si ma gandeam: daca m-ar vedea mama acum …

Al doilea inger pazitor a aparut din senin: un batranel care semana oarecum cu Mahatma Ghandi, se uita amuzat la noi, noi ne uitam la tren si trenul pleca din nou. Situatia era deja hilara. A intrat politicos in vorba cu noi dar ne-a zis ferm…in urmatorul tren ne suim! Si ne-am suit …eu cu amicul meu si cu batranelul, inghesuiti in vagonul dedicat barbatilor si plecam la drum, nu de alta dar ne astepta Mumbai si intaziasem deja. Sa fi mers cu trenul vreo 30-45 de minute pana la gara centrala, Churchgate intr-o calatorie aproape incredibila. Trenul nu il pot descrie si nici nu am putut sa fac poze, (la cat era de aglomerat nu imi puteam misca decat ochii), “destul de murdar” plin cu barbati (femeile aveau un vagon separat) care se vedea clar ca faceau calatoria asta in fiecare zi, dus-intors, pentru ca se cunosteau intre ei, cantau si se distrau, citeau sau isi butonau telefonul aruncandu-ne din cand in cand cate o privire curioasa.

De mentionat ca in Mumbai sunt peste 200 de trenuri care fac peste 2000 de calatorii zilnic, transportand mai multi pasageri / km decat oriunde altundeva in lume. Ca sa facem o comparatie hilara, cca 6 milioane de pasageri, adica echivalentul intregi populatii a Israelului … Mi-am dat seama ca ma fascineaza trenurile lor…fara geamuri dar cu gratii, de o curatenie usor indoielnica, usile larg deschise, cu oameni care stau pe scari.. Adrenalina pura… Pana la sfarsitul vacantei am putut si eu sa merg pe scari si da- e un sentiment minunat sa ti se deruleze imaginile drumului in viteaza… Viata vazuta din tren este o nebunie…imagine dupa imagine ti se deruleaza prin fata ochilor, zgarie nori fabulosi si imediat oameni care traiesc efectiv in cutii de carton langa sinele de tren, saracie si bogatie, curat si murdar, India asa cum este ea cu toate contrastele si culorile ei.

Churchgate!! Am ajuns!! Cu batranelul dupa noi …ne-a exlicat cate ceva despre Mumbai, despre el si familia lui, ne-a dus sa mancam la un restaurant local si la biroul de turism sa ne mai luam harti iar apoi ne-a dat drumul in valtoarea orasului.

Primul lucru care l-am vazut in Mumbai au fost oamenii care livreaza mancare. Da, stiam despre ei dar este diferit sa ii vezi la lucru. Sunt multi, imbracati in uniforme albe misunand in tot orasul, se numesc ‘dabbawala’ si sunt oameni care fac parte din sistemul care livreaza faimoasele Lunch-box-uri (mesa de pranz pentru persoane din diverse companii si scoli). In Mumbai sunt pregatite cca 200,000 de pranzuri livrate zilnic de cei cca 5000 de dabbahwallahs.

Se pare ca este sistemul cel mai efficient de livrari la scara mare care functioneaza fara documente si facturi. Marea majoritate a celor care livreaza sunt analfabeti insa sunt foarte bine organizati, folosesc un sistem efficient de semne codate ale destinatarului in culori si semne. Au chiar si website… Va recomand daca aveti timp si chef sa vedeti filmul “The Lunchbox”

Ce am facut in Mumbai … pai eu sincer as fi vrut sa ma teleportez peste tot in acelasi timp, dar din pacate tehnologia din Star Trek nu este inca disponibila. Am scris data trecuta ca am avut nici o asteptare de la Mumbai, ei bine… am mintit… Am avut asteptari si realitatea a fost din fericire mult peste ele! Ma asteptam sa fie colonial, dar nu atat de colonial, nu atat de impunator si de istoric dar in acelsi timp prezent. Se simte influenta engleza desi cladirile construite de Compania Indiilor de Est au decazut mai mult sau mai putin si sunt poate subapreciate. Arata oricum am lua-o spectaculos, ceea ce te face imediat sa crezi ca Mumbaiul nu este orasul indian tipic pe care il vezi in India…este occidental si cosmopolit!

In episodul III va voi povesti despre Gate of India, zona Fortului, Elephantia Caves si multe alte minuni ale acestei fabuloase metropole, condimentand din cand in cand cu aventuri si intamplari personale.

Episodul I -Milionarii din Slumdog