Kamchatka – natura în stare pură. Partea a X a: Petropavlovsk

Ne-am sculat pe la 7 ceas si toaleta îmi dădea fiori… era în pădure departe, oare ursul depresiv o fi pe aici?… Nu era…

18 Septembrie

Am strâns tot, măturat căsuța, Anett cea mai harnică a fost cea mai iute.  A venit rangerul cu un ATV Polaris cu 3 axe și benă sa ne încarce bagajele. Ne-am dus pe jos până la izvorul termal de ieri, am trecut râul prin apă, descălțati, ia ploaia ne supără din nou.

Apa rece ca gheața de data asta, ne făcu brusc mai rapizi. Pe malul celălalt o mlaștină de 200 m ne despărți de camionul ce ne aștepta, un Zil din 1981, trei axe tractiune toate… cu un șofer nou, uscat, cu fața pământie și ciupită, cu ochelari bengoși, țigara în gură și… ați ghicit în papuci de casă. Zilul absolut glorios, bordul pitoresc, sârme pe dedesubt, avea troliu în bot, compartimentul nostru destul de OK, avea un monitor care arăta imaginea din fața mașinii, incăpeam suficient…

Am pornit din nou pe drumul iadului, prin ploaie, prin taigaua străbătută de impletitura de drumuri noroioase, cu Zilul ce scutura îngrozitor, pe benzină, ce pornea la manivelă, cu șoferul în papuci, numai mesteceni de piatră, incât Scami zise mucalit la un moment dat și citez: ”Numai coduri de bare văd în fața ochilor”…  Ingrozitor… Zilul căzu la un moment dat într-o tranșee, se infipse în bot, sărirăm cu țurloaiele în scaunul din față, sări capota de la motor… icnete de durere, Horațiu și cu mine atinși … Noroc cu șoferul ca nu i se opri motorul pe când Zilul era în bot…ar fi trebuit să săpăm o tranșee să băgăm manivela… darasa, ieși camionul cu 6 roți fără nicio dificultate.

Am traversat râuri și văi, drumuri nesfărșite prin taigaua nepătrusă, ploaie, ploaie, ploaie… Pe măsură ce ne apropiam de civilizatie mai văzurăm mașini, unele de teren, hârtoapele nu se mai terminau…. 8 ore infernale… rupți de oboseală, ne-am oprit intr-un final la un magazin pentru arovizionare cu ceva papa, niște berici… Am ajuns pe noapte la Paratunka la hotel Flamingo… Cu oarecare mirare am observat că Tanya, Irina și Alexei coborâră fără explicații sau rămas bun, brusc la un moment dat și dispărură fără să dea noapte bună. Nu trebuie să-i înțelegem cu mintea…

Pe seară, după cina din cameră cu Lala, Horatiu, Scami ne dus la baia caldă din nou, la piscina cu apă termală pentru incheierea aventurii noastre terestre… Urma ca a doua zi să ieșim două zile pe mare cu un catamaran, înainte de a pune punct…. Urma să primim vești despre program a doua zi la ora 10…

19 Septembrie

Dupa micul dejun am pierdut timpul prin hotel până pe la 12 ceas. Bătea un vânt, uragan nu alta, valuri cât casa brăzdau oceanul, pas de mai ieși din port cu coraibia pe care trebuia să inoptăm.

A venit autobuzul cu volan pe dreapta să ne ducă în oraș, să îl vizităm baremi. Ne-am dus la Mall, am schimbat ceva bani – doream să ne luăm suveniruri, magneți de frigider… Ce-am remarcat oarecum oripilat fu un magazin de arme. Ditai magazinul de arme unde găseai de la puști de asalt, toată gama de pistoale, cuțite până la lansatoare de grenade AG 7… Oare la ce ar fi bune lansatoarele? La pulverizat urși? Sunt arme de război… intr-un magazin…

Am vizitat mai apoi o catedrală ortodoxă, prima construită în Petropavlovsk după 1989, singura deocamdată, impresionantă, pictura bizantină monumentală, catapeteasma o masterpiece… a costat ceva, au dat rușii de libertate religioasă…

Mai apoi ne-am dus în port și în piața care îl mărginea cu statuia lui Lenin impozantă dar și a celor doi sfinți Petru și Pavel protectorii orașului și cei care i-au dat numele: Petropavlovsk.

In 1854 nave engleze și franceze intreprinseră un asalt asupra orașului, rușii rezistară, un monument fuse ridicat în amintirea bătăliei în 1912 înainte de revoluția bolșevică. Poze, poze nesfârșite.

Mai încolo clădirea parlamentului local, nouă , modernă impunătoare, ceva sediu de partid comunist, magazine de suveniruri cu trofee de vânătoare, capete de elan, blănuri, imbrăcăminte de koriacs și multe altele. Poza vieții de pe un versant ce străjuia golful cu belvedere la oraș…

După care, in program era un nou drum cu Kamazul până între vulcanii ce domină orașul, Koryaksky și Avachinsky. Un nou drum la fel de accidentat ca toate drumurile, printr-o albie secată de torent pe sub care un râu se drenează și apare doar la ploaie diluviană pe când inundă drumul. Torentul se află evident într-un strat imens de cenuși amestecate cu tufuri vulcanice rulate de ape, totul negru și săpat de canioane. Ce era demn de remarcat, era mărginit de taigaua cea veșnică, absolut la acelați nivel. Deci eroziunea nu cuteză a ataca pădurea , rămăsese doar la nivelul râului secat….

Uff iară poze cu vulcani, așteptam poza vieții cu vulcanii în lumina crepusculului și restul peisajului umbrit. Bătea un vânt tăios, era frig, urma o nouă porție de scuturat în Kamazul condus de Sașa în papuci, până pe seară pe când ne vom întoarce la hotel la Paratunka. Incepusem să obosesc deși realizam că sunt ultimele ceasuri în vacanța cea mai frumoasă ever și ar fi bine să nu mai cârcotesc… Seara am mâncat iarăși în cameră ce am mai găsit prin bagaje. După care o jumate de oră de apă termală înainte de culcare. Maine era ultima zi…

[fb_button]