Rio de Janeiro nu a fost niciodata pe vreo lista urgenta de calatorie pentru mine. S-a intamplat pe neasteptate si a fost o experienta atat de placuta incat gasesc imediat cel putin 10 motive sa te indemn sa pleci la drumul acesta negresit!
Stiu sigura ca imi vei multumi cand te vei intoarce!
1- Spiritul oamenilor
Indoctrinata cu idei alarmiste dupa un an si ceva de crunta pandemie, ma asteptam sa gasesc un oras cu oameni speriati si sfarsiti de suferinta, panicati si baricadati prin case. Stiti bine doar ce se zice despre pozitia Braziliei in ceea ce priveste infectarile, mortii si tot ce trebuie pentru reportaje media bune!
Cand colo ce sa vezi? Brazilienii isi vad frumusel de ale lor, respecta regulile cu strictete chiar si in cele mai neasteptate locuri si isi continua viata normal.
Nu am vazut oameni incrancenati, dimpotriva! Oamenii canta cand se duc la lucru, zambesc si au o stare continua de fericire simpla: doi pasi de dans, un zambet, dorinta de a fi de folos daca e nevoie, fara graba, fara isterii, fara panica. Lumea cariocas este zen, atat iti spun!
2- Cascada Iguazu
1500 de km despart Rio de Janeiro de Foz de Iguazu, micul orasel din care se deschide poarta catre una dintre minunile lumii moderne: Cascada Iguazu. 2 ore de zbor sau 20 de ore de mers cu masina, dar cine mai tine acum socoteala, zau asa!
Superb este un cuvant prea mic pentru privelistea cascadei.
Minunat este un epitet banal pentru curcubeele ce rasar peste apa atunci cand nu te astepti.
Extraordinar este un termen pe care il poti folosi doar pentru amenajarile de pe acolo iar fabulos ar putea descrie doar prima impresie pe care o ai la intalnirea cu cascada.
Poate uluitor s-ar apropia putin de forta cu care apa raului Iguazu se arunca inconstienta in gol, sfidand cerul si pamantul si soarele, care ii daruiesc la schimb, pentru curaj, cer senin pana la nesfarsit, curcubee de nedescris si vegetatie superba pentru a completa peisajele.
Prea mici imi sunt cuvintele-mi pentru a descrie frumusetea cascadei si a locurilor. Doar cand vei fi acolo vei intelege ce zic!
3- Cristo Redentor
Nu mi-a scapat pana acum nici un simbol al vreunui oras prin care am trecut, indiferent daca m-a dezamagit ori ba. Asa ca nu am avut prea mari asteptari de la statuia care troneaza increzuta pe muntele Corcovado, la 700m deasupra oceanului.
Se pare insa ca am devenit mai sentimentala sau mai impresionabila datorita faptului ca pe unde am umblat in ultimul an, nu am dat peste o prea mare imbulzeala in asemenea locuri.
Asa ca atunci cand am dat nas in nas cu Cristo Redentor, eu cu spanceana ridicata gata sa nu il plac, el aplecat usor protector gata sa ma imbratiseze ca si pe Rio, fara asistenta a mii de oameni, se pare ca s-a produs imediat o conexiune fericita intre noi!
Recunosc ca l-am placut maxim, desi nu este ceva care sa te uimeasca neaparat in constructia lui. Ca sa zic asa, am vazut si mai mari si mai frumoase!
Dar blandetea cu care se apleaca asupra orasului si simplitatea materialului din care este facut m-au cucerit si m-au impresionat. Si mi-am si amintit ca proiectul capului lui Cristo Redentor a fost facut de un roman, Gheorghe Leonida, asa ca m-am simtit putin umflata in pene, ce sa zic acum!
Desigur, un must see intr-o vizita in Cidade Maravilhosa, asa cum frumos il alinta localnicii pe Rio de Janeiro!
Iar bunul si pasnicul ocrotitor al orasului a participat cum a putut si el la lupta impotriva pandemiei, asa cum v-am povestit la vremea respectiva AICI
4- Plajele
Copacabana sau poate Ipanema? Sau vrei mai liniste, la plaja Flamingo? Ori poate mai pe luxury in Leblon? Ori in Botafogo, sa facem si ceva miscare?
Oricare dintre ele vei alege, sunt sigura vei fi fericiti sa stai sub soarele stralucitor, cu o caipirinha rece in mana, ascultand valurile nebunului de ocean. Daca faci si o baie si un meci de fotbal sau de volei e si mai cool!
5- Muzeul Zilei de Maine
Am vazut zeci de muzee in calatoriile mele dar Museu do Amanha m-a impresionat intr-un mod profund si il declar oficial muzeul meu preferat.
A fost dragoste la prima vedere, forma futurista a cladirii mi-a cucerit inima pe loc! Nu stiu daca sa o compar cu o nava spatiala, cu o pasare sau cu o frunza in vant, dar conceptul cladirii este absolut fabulos: lunga de 75m, lata de 45m si inalta de peste 18m, impresionanta structura pare ca pluteste pe apele golfului Guanabara Bay.
Cat priveste expozitiile periodice si cele permanente, ele se invart intre doi piloni foarte simpli exprimati prin cele doua intrebari aproape copilaresti: de unde venim? incotro ne indreptam? E cumva simplu acum, dupa atata cercetare stiintifica sa stim de unde venim dar poate mai important este sa stim cum anume sa ne indreptam spre viitor!
Daca ar fi sa am nevoie doar de un singur motiv si numai unul ca sa merg din nou la Rio, Museu do Amanha ar fi suficient!
6- Vederile panoramice de pe Pau de Acucar
Eh, vei zice, ce mai munte e si asta de 400 de metri! Nu e mare, e drept, dar vederile care ti se vor infatisa privirilor din varful lui, unde vei ajunge cu telefericul in doua etape, iti vor taia rasuflarea!
Tot golful Guanabara iti va toarce in fata ochilor ca o pisica lenesa! Cristo Redentor va fi si el pe acolo, minunatele ambarcatiuni albe vor misuna fara odihna, orasul te va lasa sa il admiri cu privirea flamanda dupa frumos.
Iar daca vei avea inspiratia sa mergi acolo la asfintit, cavantul auriu va capata un cu totul alt inteles decat cel obisnuit: totul se va transforma intr-o vraja care invaluie locurile si care ti se va agata fara rusine de suflet!
7- Favelele
Nu sunt vreo copilita nestiutoare si de-a lungul timpului am vazut prin lume multe fete ale saraciei. Dar imaginea zecilor de mii de oameni din Rio traind in casele modeste cocotate pe dealurile din jurul orasului mi-a amintit cumva de India.
Oamenii isi duc traiul asa cum pot: prin mizerie, in spatii insalubre, cu instalatii electrice improvizate. Unii au norocull de a avea joburi in oras.
Altii au sansa sa traiasca in favelele care sunt pacificate, adica au scoli, spital, politie la intrarea in favela, electricitate, un anume control al violentelor.
Eu am vizitat favela Rocinha, una dintre cele mai “elegante” si mai accesibile dintre favele si desigur ca am fost cu un localnic, pentru ca nu m-as fi aventurat singura pe acolo chiar si din simplul fapt ca m-as fi ratacit pe intortocheatele stradute, scari si culuoare intunecate si groaznic mirositoare si mizere. O experienta pe care trebuie sa o ai cu siguranta daca ajungi in Rio!
8- Niteroi
Niteroi este un oras satelit al capitalei braziliene, legat de acesta printr-un pod nu prea lesne de trecut la orele de varf. Mai aerisit mult decat Rio, plin de locuintele celor mai instariti care fac naveta in marele oras sau s-au retras aici pentru pensie, Niteroi te intampina insa cu aceleasi grafitti si culori superbe.
Pentru ca obiectivul nostru principal- Muzeul de Arta Contemporana– nu era inca deschis cand am ajuns, am facut o plimbare prin oras pana la parcul din punctul cel mai de sus unde ni s-au dezvaluit niste privelisti uluitoare asupra golfului si unde abia ne-am abtinut sa nu o luam la vale cu parapanta!
Iar Muzeul MAC este absolut fabulos. O constructie futurista, fina si eleganta cu exponate pe masura si interioare ele insele piese de muzeu. Recomand fara rezerve: cei cativa banuti pe care ii vei da pentru un taxi si taxa de intrare vor fi niste bani foarte bine chetuiti!
9- Scarile Selaron
Artist si calator in aceeasi masura, Jorge Selaron si-a dedicat ultimii ani din viata mesterind la treptele din fata casei sale. 23 de ani a stat nebunul de artist in Rio de Janeiro si a dorit a lasa in urma sa povestea unei calatorii care nu se va sfarsi niciodata! 
Sunt 215 trepte, pe o lungime de 125m decorate cu placute stralucitoare din mozaic, ceramica si oglinzi, de forme si dimensiuni diferite. Multe dintre piesele de acolo sunt aduse de calatatori din peste 60 de tari, pentru a spune o scurta dar nemuritoare poveste despre locul preferat al fiecaruia.
Uluitor mi-a parut a fi rosul intens care sustine toate celelate culori care parca iti da o mare imbratisare si te poarta pe scari in sus, spre Manastirea Santa Teresa.
Nu stii unde sa te opresti mai intai sau mai mult. Nu vrei sa ratezi nici un locusor care iti poate oferi o bucatica de ceramica cu o imagine minunata. Nu te poti desprinde prea usor de vraja care se abate asupra ta si te face sa uiti de timp si doar sa zambest asa, fara motiv, uluit de o frumusete atat de simpla si atat de la indemana noastra!
Iar la baza scarilor…hmmm, hmmm! Ce de sandwich-uri minunate si ce de distractie cu tocmeala si niste bauturi colorate!!!
Doar pofteste de vezi si imi vei da dreptate!
10- Muzica si culorile
As zice ca Rio m-a uluit si m-a ametit. Desi destule reguli in vigoare, desi relativ putina lume pe strazi si la promenada, Rio de janeiro mi-a parut a fi atat de plin de viata si de neastamparat, incat timpul a avut o dimensiune apoape eterica.
Nu m-am saturat sa privesc coloratele grafitti de pe ziduri.
Nu mi-a fost de ajuns sa vad culorile zorilor sau ale asfintiturilor peste Copacabana.
Nu m-am bucurat destul de florile intinse pe garduri si pe aiurea. Nu am putut cuprinde toata bucuria din zambetele oamenilor atunci cand auzeau sau fredonau muzica lor minunata.
Mi-ar mai fi trebuit inca mult timp sa intru mai adanc in atmosfera si spiritul acestui fabulos oras! Dar cu certitudine, Rio va mai face inca multa vreme parte din cele mai frumoase planuri de calatorie ale mele…pentru ca nu te poti, pur si simplu, satura de el!
Urmareste mereu pagina noastra de Facebook pentru a fi la curent cu toate noutatile care se intampla in lumea calatoriilor! Sa calatorim mai mult, mai ieftin, mai bine!
