Viena, o minivacanță mereu accesibilă

Uneori ma trezesc visand ca sunt bogata. Si atunci fac planuri sa plec in Caraibe sau in Japonia. Alteori ma gandesc ca sunt cool. Si atunci fac planuri sa merg in State. Cand sunt insa un om normal, fara prea multi bani in portofel ma urc frumusel in avion si trag o fuga la Roma sau la Viena! Vreti sa va povestesc ce am facut saptamana trecuta in capitala Austriei? Urechea la mine, cititorilor cu mancarime la talpi!

Aveam niste treaba la Bucuresti. Un fleac, 300km dus, 300 km intors. Si m-am gandit eu asa, intr-o seara tarzie, impiedicandu-ma pe internet de o pomotie aeriana chiar nerusinata ca ce mi-e Bucurestiul, ce mi-e Viena!

Sub stresul unui cadou aniversar care in fiecare an nu ma lasa sa dorm vreo doua saptamani, m-am gandit ca pentru 40 de euro round trip as putea scapa de corvoada cumpararii unor carpe inutile pentru cadou si in acelasi timp as conserva si imaginea de sotie extraordinara cu care ma lupt de vreo…niste ani, ca sa nu mai dau cifre!

Si iata ca  intr-o miercuri pe la ora 13 ne imbarcam in aeronava nou-nouta a unei companii al   carei nume nu il dau pentru ca ma enerveaza politica ei de bagaje de mana si dupa traditionala jumatate de ora de intarziere ne luam zborul catre orasul lui Sisi.

Nu aveam prea multa treaba cu imparateasa de asta data intrucat statusem destul de vorba cu ea in celelalte vizite ale noastre la Viena. Asa ca pe la  5 dupa masa, ora locala, am ajuns in aeroportul din Viena doar cu un rucsacel si o camasuta transparenta, ca deh! nu strica sa fii putin sexi de ziua sotului tau!

Aeroportul din Viena

Situat in Schwechat la 18 km de oras,   Flughafen Wien  este exceptional de functional, dupa parerea mea. Totul pus in ordine, ca la carte.

Semne vizibile peste tot pentru orice, de ai tranzit indata ajungi la portile de imbarcare, bagajele vin cu precizie austriaca, transportul spre inima orasului organizat perfect. Exista taxiuri, care costa intre 25 si 30 de euro  pana in oras.

Exista autobuze, Viena Aiport Line, care costa 8 euro one way sau 13 euro round trip. Si exista trenuri. Ei bine, la trenuri, care sunt favoritele mele in orice oras ma duc, exista 2 variante: CAT, adica City Airport Train, trenul expres, care te duce ca vantul in 16 min in gara Landstrasse -Wien Mitte si care te usureaza frumusel de 11 euro pe sens sau 17 euro round trip, la care nu poti folosi niciunul dintre pass-urile de transport sau de oras. Il recunosti usor dupa culoarea verde prazulie de pe laterale si de la scaune.

Dupa parerea mea singurul avantaj al acestui tren este ca poti face check in la bagaje in statia Wien Mitte, ceea ce pe mine ma lasa absolut rece ca una care taraie dupa ea doar un rucsacel.

De departe cel mai avantajos este sa te urci frumusel in trenul urban rapid S7, Viena S-Bahn, cu directia Florisdorf care va mai opri in cateva statii pana in statia Wien Mitte si va face pana acolo fix 26 de minute, mergand pe aceeasi linie cu fitosul de CAT.

Pleaca la si 17 si la si 42 de minute trecute fix a fiecarei ore din aeroport si la fiecare 15 si 45 din Wien Mitte. Te va costa doar 4.4 euro iar daca ai un pass vei plati doar un bilet de diferenta de zona de 1,8 euro. Din Wien Mitte te conexezi cu metroul, care circula fara cusur si ajungi unde doresti imediat. De ai cazare sau treaba in zona Garii  Wien Praterstern.

Tine minte ca S7 ajunge si  pana acolo. Trenurile circula de la 5 dimineata pana la 12 noaptea dinspre aeroport si de la 4 pana la miezul noptii dinspre oras. Biletele se iau fie din aeroport de la punctele de informare turistica, pe care eu le prefer,  fie de la automatele de bilete OBB din statii. Copii sub 6 ani circula gratuit, cei intre 6 si 14 ani platesc 2,4 euro fara card sau 0,9 euro pentru depasirea zonei orasenesti cu card.

Cardurile Vienei

In functie de cat timp si ce vrei sa faci in orasul principal al Austriei, poti lua fie Viena City Card  sau nu. Gasiti amanunte mai multe aici

Noi am optat pentru un pass travel de 48 de ore, care ne-a costat 14,1 euro si pe care l-am luat de la un birou de informatii din aeroport, chiar inainte de a intra in pasajul ce duce la peronul feroviar subteran.

Biletul suplimentar pentru S7 l-am luat de la automat, desi nu am fost prea fericita, dar l-am nimerit bine. Trebuie doar sa fii atent la selectia trenurilor. Inainte de a urca in tren  este necesara validarea passului iar din momentul acela incepe numaratoarea inversa a valabilitatii.

Cazare in Viena

De-a lungul vremii mi-am facut un obicei in orasele mari ale Europei in ceea ce priveste cazarea, in cazul in care stau mai mult de o zi acolo: inchiriez totdeauna un apartament sau un studio.

In general folosesc AirBnB sau Booking.com. Uneori DirectQwner sau Hometogo, dar mai rar sau cand nu am incotro.  Chestia asta imi da o stare de libertate si de conectare directa la strada si la oameni.

Desi aceasta escapada a fost foarte din scurt, am scormonit pana am gasit un apartament absolut exceptional, pe care vi-l recomand fara rezerve. Aflat chiar langa o statie de metrou deservita de doua linii U4 si U6,  la 5 opriri de Wien Mitte si doua de Schonbrunn, spatios, curat si luminos , cu check-in automat si inconjurat de supermarketuri si mici locante cu mancare rapida, de ti se facea foame la o ora nepotrivita! L-am luat prin AirBnb si ne-a costat 58 euro/noapte, dar a meritat toti banii! Mai multe amanunte aici

Am ajuns pe la 6 si ceva dupa masa in apartament, dupa o scurta escapada pe la un supermarket din vecinatate. Apa, dulciuri, bere, fructe, legume si cateva gustarele nu au omorat pe nimeni daca le aruncam in frigider, nu-i asa? Paza buna trece primejdia rea si veti vedea cum aceasta zicala batraneasca si o rutina a calatoriilor devenita aproape automatism te scoate din belele cand situatia pare disperata, indiferent de te afli in mijlocul Europei sau pe o insula de fite!

Hundertwasser House

Am lepadat repede bagajele si dupa o scurta si satisfacatoare trecere in revista a apartamentului si ne-am pornit spre coltul de nebunie colorata a Vienei:  Hundertwasser house. Am luat metroul pana la statia Landstrasse, mai ales ca aveam linie directa, iar de acolo, iesind pe directia strazii Hauptstrasse, cam 10 minute pe jos. Puteam lua si tramvaiul 1, cu directia Pratter Hauptallee, pana la statia Hertzgasse, la 2 minute de minunatie.

Un fel de rivala austriaca a celebrelor case gaudiene, dar usor mai moderna, ceea ce e si normal tinand cont ca a fost construita intre  1983-1986 de catre un artist si un arhitect cu aceeasi viziune colorata, ca sa zic asa, mai plastic.

Cladirea este de fapt un mic complex de apartamente colorata in culori nauce, cu ferestre rosii, albastre, galbene sau verzi, cu o vegetatie rebela care pare a creste din vintrele cladirii spre afara, cu podeaua si trotuarele din fata curbate si mozaicate, cu mici coloane de sustinere sau de decor vopsite ceramic in culori fistichii, cu mozaicuri si arcade care te zapacesc pur si simplu, cladirea in cauza te lasa imediat fara grai si cu ochii cat cepele.

In fata acestei case se afla Hundertwasser Village, un fel de mic bazar cu un barulet in mijloc. Sa nu crezi insa ca iti vei hodini privirea sau vei sta linistit la o cafeluta! Nicidecum, atata vreme cat ai un telefon sau o camera in mana care pot face poze!

Fiecare locusor de aici te va imbia plin de culoare si de aranjamente sic, de suveniruri ce te vor lovi miseleste la buzunar si de mici amanunte arhitecturale si nu numai,ce te vor plimba de colo colo neincetat! Iar de vei vrea sa mergi la toaleta, vei fi pus la pamant imediat! Nu, nu te speria, nu de mirosuri sau mizerie, ci dimpotriva! Priveste aici!

Am plecat de la Gaudi al Vienei incantati nevoie mare. Doar 3 pasi am facut si un vant rece si o ploaie marunta si enervanta m-au adus cu picioarele pe pamant.

Bluzita mea transparenta, numai buna pentru ramasele acasa 30 de grade, s-a dovedit a fi absolut inutila in lupta cu frigul. Dintii au luat-o razna intr-un ritm de clantaneala, amintindu-mi de un concert din Kuala Lumpur savurat intr-o rochita de matase cu doar 9 grade in sala, pe care il puteti vedea si voi aici si singura solutie inteleapta a fost sa ne retragem in vizuina, cu un mic stop pentru o cina frugala, total nesanatoasa dar atat de gustoasa!!!In fond, maine e o noua zi, nu-i asa?

Viena in repaos

Ei, dragilor, maine a venit teribil de repede! Nu am vrut sa pierdem vremea cafelindu-ne in apartament ci am visat la o cafeluta pe o terasa vieneza, asa ca am luat-o la picior dis de dimineata, pe la vreo 9. Mai ales ca ne propusesem sa mergem la piata, vestita piata Neschmarkt, aflata fericit la doar doua  statii de cazarea noastra, la statia Kettenbrukengasse de pe linia U4.

Odata iesiti din casa ne-a lovit o liniste suspecta. Asa, ca o presimtire urata! Si iarasi o vreme mohorata si doar vreo 10 grade umblau pe langa noi. Suspect de liniste…Nu masini pe strada…Nu pietoni grabiti catre joburi… Toate magazinele, dar absolut toate, inchise. Ma intreb: ce sa fie asta? Poate ca vienezii astia sunt mai lenesi si incep treaba pe la 10, imi zic.

In metrou aproape nimeni dar asta nu m-a deranjat, mai ales ca statiile de metrou sunt foarte frumoase si le-am putut admira in voie. Odata ajunsi la piata constatam ca totul e inchis si pustiu. Doar cateva cladiri superbe stateau frumos la pozat.

Si deodata au inceput sa bata clopote peste tot si oamenii, putini la numar, sa isi faca cruce. Abia atunci am realizat ca trebuie sa fie vreo sarbatoare religioasa ceva iar calculele ulterioare au aratat ca era ziua de Inaltare la cei de rit catolic, deci nimeni nu lucreaza! Asa ca adio cafeluta de dimineata, adio piata, adio shoping!

Cu dintii clantanind si coada intre vine, ne-am intors in vizuina sa ne regrupam si sa facem o strategie. Si iata ca a venit vremea sa scormonim delicat in punguta cu cumparaturile de la supermarket! Un sandwich si o cafeluta de la pliculet ne-au mai alinat tristetea si ne-au mai dres parerea proasta despre noi insine.

Auzi, sa nu te uiti la vreme si sa nu arunci un pullover in bagaj! Si sa nu stii cand e Inaltarea catolica! Am decis sa facem si noi ce se putea adica plimbarici prin biserici si parcuri si de vom gasi un snitel pe undeva sa nu mai facem nazuri.

Doar cu frigul aveam o problema pentru  ca in bagaj in afara de pijama si inca o bluza la fel de transparenta, nu se gasea nimic. Dar stai, stai putin! Pijama? Aia draguta cu ursuleti nostimi, usor flanelata si de un roz distrugator, de noapte adanca?? In momentul acela pijamaua s-a transformat rapid in tricou de strada si semeata am scos ursuletii la plimbare catre centrul Vienei! Sa-l vad pe ala care va avea tupeul sa ranjeasca la ursii roz sau sa se incrunte la mine!

Turism religios si nu numai prin Viena

Am inceput plimbarea dintr-un colt celebru al Vienei: Karlsplatza. Desigur biserica Sf Carol, alintata Karlskirche ne-a incantat cu stilul ei amalgamat de baroc cu bizantin si cine mai stie ce, in mijlocul careia troneaza suspendate modernele globuri ce ii dubleaza  frumusetea.

Evident ca nici vorba sa putem urca in turn si sa admiram toata Viena sau sa prindem vreun minunat concert, ca doar era zi libera, ce naiba! Asa ca am pozat ce am pozat, am citit ce am gasit pe acolo, am cascat gurile cu moderatie  si am luat-o la picior spre alt lacas religios: biserica Sf Elisabetha. Via Casa Radio, inchisa si ea, desigur!

Bisericuta asta, aflata intr-un mic squar umbrit de platani batrani, mi-a mers drept la suflet. Simpla si eleganta, adapostind scaunul marelui maestru al ordinului cavalerilor teutoni, cu o turla semeata dominand totul in jur, avea un aer de wilkomen mai rar intalnit in aceste locatii.

Ca tot ne-am chitit pe biserici, am zis sa mai aruncam o privire si la Sfantul Stefan, desigur.

Doar ca acolo era nebunie mare pentru ca tocmai ce sosise alaiul de inmormantare al lui Nicki Lauda si chiar pijamaua mea nu se potrivea cu taioarele Chanel si posetele Prada de prin zona. Asa ca ne-am refugiat pe terasa la Zanoni, sa cercetam daca inghetata de acolo era la fel de buna ca de obicei. Cred ca as fi intrat in depresie daca era inchis si la celebrul Zanoni&Zanoni!

Intre timp alaiul trecuse iar catedrala Sf Stefan revenea la normal. Inca te calcai in picioare cu sutele de turisti  dar pe ritmurile de vals de afara era ceva absolut normal.

Am constatat cu placere existenta unei mici expozitii cu pietre suspendate  care dadeau austerei biserici un aer de science fiction rozaliu si infantil. Si asortat nevoie mare cu pijamaua mea!

Am luat-o alene pe ring, ne-am mai adus aminte de una, de alta, am baut o cafea la irlandezul ala hulit de lume ce isi atarna initiala galbena prin toata lumea fara rusine si cand au inceput a ne durea picioarele ne-am zis ca e vremea sa cautam o destinatie unde sa ajungem cu tramvaiul.

Ne-am nimerit in statie fix cand venea  tramvaiul 6 asa ca ce alegere mai buna decat cimitirul central?? ZentralFriedhof este al doilea mare cimitir din Europa, dupa cel din Chisinau si este aproape ca o galerie de arta. Stiu, veti spune ca sunt usor morbida dar va asigur ca vizita in acest loc ca turist nu are nimic de a face cu tristetea sau cu moartea in sine.

Poate doar te vei gandi putin la eternitate, dar nu pentru mult timp, intrucat zecile de statui, monumente si decoratiuni iti vor aduce pe fata zambete de admiratie. De nu ma credeti, doar priviti!

Ciolan si distractie la Prater

O zi intreaga am umblat hai hui. Nu ne-au lipsit nici aglomeratia, nici imbulzeala masinilor nici forfota functionarilor grabiti catre casa, nici  magazinele cu carpe imbietoare. Ne lipsea insa locul unde sa mancam ceva vienez! Toate terasele erau inchise!

Ne propusesem sa mancam la celebrul Centimeter, din spatele Rathouse. Nici Primaria, nici restaurantul nu erau deschise. Nici restaurantele de pe aleea din fata cladirii. Nimic. Mai aveam o singura sansa, ca deja eram lesinati de foame: Prater

Nu era in plan neaparat, desi imi plac la nebunie chestiile alea colorate de pe acolo si adrenalina ce se simte imprejur  dar ne-am gandit ca era imposibil ca acolo sa fie inchise toate restaurantele. Am fost inspirati: un ciolan serios, o bere si o salata ne-au usurat de 35 de euro la celebrul Schweizerhouse dar ne-au dat satisfactii gustative pe masura. Si o tura prin celebrul parc ne-a facut seara mai frumoasa.

The best of Viena

Ultima zi a sosit cu o veste buna la fereastra: soare si cald! Adio ursuleti flanelati, puteam sa redevin sexi cu bluzita transparenta, sa pot face si eu niste poze ca lumea!  Am plecat cu tot cu bagaj, intrucat la ora 1 trebuia sa fim in aeroport. Viata in imperialul oras isi revenise la normal, astfel incat dis  de dimineata iata-ne in piata centrala. In doua ore am castigat o jumatate de kilogram in greutate-eh, dar ce mai conta!!! – si am slabit cu 50 de euro la portofel – eh, dar cine mai sta sa socoteasca!

Felurite gustarele, masline, fructe confiate, carnati, snitele si alte nebunii, plus cateva suveniruri ce erau un must, desigur!

Am lasat la urma cireasa de pe tort. Ma refer desigur la plimbarea la castel! Ce vizita la Viena e aia fara o vizita la Schonbrunn!

Usor accesibil cu metroul, aglomerat asa cum ii sade bine unui mare obiectiv turistic, clasicul schloss ne-a ingaduit cu generozitatea sa ne pierdem prin gradinile sale gratuit, pret de cateva ore. Nu am luat cafeaua la Gloriette cu familia imperiala si nici nu am mai trecut pe la strudel, ca maruntisul din portofel ne-a atentionat sever.

Dar aleile umbrite si rondurile cu flori vesele ne-au facut o companie minunata. A, si sa nu uit blondele!!! Multe blonde la castel!

Drumul spre aeroport a fost lejer. Metrou pana la Wienne Mitte si apoi U7 de care v-am vorbit deja, cam 50 de minute in total din poarta de la Schonbrunn. In rest, cum stiti. Low cost cu aglomeratie iar la sosire in Otopeni o ploaie torentiala ce intra direct in aeroport. Doar chestii obisnuite!