Vizita mea în Germania din iarna aceasta mi-a deschis ușa spre turismul din micile burguri, în care am găsit comori medievale restaurate nemțește, adică impecabil. E o altă fațetă a Germaniei, destinație ofertantă și accesibilă.
Într-o după amiază am dat o fugă din Magdeburg până în orășelul Quedlinburg. O vizită aici deschide turiștilor o cu totul altă perspectivă asupra turismului în Germania.
Pe lângă destinațiile consacrate din marile orașe, o propunere inedită e o vizită într-un oraș medieval, situat în landul Saxonia Anhalt, extrem de bine conservat.
Aflat la 180 de kilometri de Berlin, Quedlinburg are inscripționat pe cartea de vizită ca datare istorică secolul X.
Astăzi, pe străduțele înguste și pietruite, stau înlănțuite ,,case construite pe jumătate jumătate din lemn”, care poartă povara existenței a peste 600 de ani. Adevărat muzeu în aer liber, orășelul a scăpat nevătămat din cele Două Războaie Mondiale.
Peste 1300 de clădiri, Biserica Colegiata (Stiftskirche) și castelul ce veghează orașul de pe o colină fac parte din anul 1994 din Patrimoniul Mondial UNESCO. Munții Harz din apropiere pot fi explorați cu un tren cu aburi cu ecartament îngust.
Ca turist, te simți plonjat într-un joc de lego cu tematică istorică, în care fiecare căsuță e placată cu grinzi din lemn, însă fiecare are propria personalitate și istorie, nu se găsesc două identice.
În centrul orașului era amenajat un târg de Crăciun la care aveam acces cu certificatul verde și cu un test negativ, care se făcea gratuit la intrare.
Wernigerode
Wernigerode este un alt loc de poveste. Orașul medieval este celebru pentru clădirile sale colorate aparținând patrimoniului UNESCO, un castel pe o colină, un tren turistic, piațete îngrijite, turiști încântați de atmosfera de basm din oraș.
Senzația e că o mână nevăzută te-a ridicat din lumea adevărată și te-a transbordat în una paralelă. Și ca să fii sigur că ești într-o poveste, mii de ochi de vrăjitoare te țintuiesc din vitrine, fațade, figurine, picturi… Ele sunt la ele acasă în acest orășel, noi, turiștii suntem intrușii în orașul medieval.
Nu sună rău destinația pentru o escapadă romantică. De altfel, multe cupluri aleg să-și înregistreze căsătoriile la Primăria din Wernigerode. Clădirea Primăriei datează din secolul al XIII lea. Fațada are sculpturi din lemn, iar interiorul poate fi vizitat în sezonul estival.
,,Mitteldeutschland’’ este numele castelului așezat pe o colină la 100 de metri deasupra orășelului. Imaginea sa e emblematică, e reprodusă pe multe suveniruri. Până la castel se ajunge într-o plimbare de 20 de minute sau cu trenulețul turistic.
Cazarea se face în pensiuni sau hoteluri mici, de familie, nu mari lanțuri hoteliere. Masa se ia, de asemenea, în restaurante tradiționale sau cafenele cochete. Dacă vă e poftă de fast food, încercați în altă parte, nu aici.
Străzile sunt înguste, casele sunt lipite unele de altele, de parcă nu e voie să se facă risipă de spațiu. Întregul oraș ar putea fi reprodus la scară miniaturală într-un glob de Crăciun. Și-ar găsi locul perfect. E un oraș ,,de jucărie”, în care turiștii regăsesc o atmosferă aparte.
Wolfsburg
Wolfsburg este orașul din Germania în care se află celebra fabrică de mașini Volkswagen. Bazele orașului conceput inițial ca o anexă a fabricii de mașini sunt legate de numele lui Hitler, care dorea să ofere nemților ,,o mașină a poporului”, accesibilă și fiabilă.
Chiar și numele Wolfsburg poate fi tradus ca ,,orașul lupilor”, cu trimitere directă la una din poreclele pe care le avea dictatorul, la elementele de propagandă nazistă sau la numele unui castel medieval. După un start bun la finele anilor ’30, a venit războiul, iar fabrica a deservit strict scopurilor militare.
Data atestării orașului e 1 iulie 1938, sub numele de ,,Stadt des KdF-Wagens bei Fallersleben” adică ,,Orașul Mașinilor KdF din Fallersleben”. Numele de Wolfsburg e atribuit britanicilor, care au ocupat zona în 1945. Tot ei sunt cei care au salvat de la faliment fabrica prin comenzi uriașe pentru armata britanică.
Orașul se întinde de-a lungul Canalului navigabil Mittelland. Mare parte din populație, respectiv 72.000 din cei 120.000 de locuitori lucrează direct pentru grupul german, în industria constructoare de mașini.
Un top al celor mai ,,bogate” orașe germane plasează Wolfsburg pe locul întâi cu un salariu mediu brut de 4610 euro. Locul doi e ocupat de un alt oraș tributar construcției autovehiculelor, Ingolstadt sediul imperiului Audi, cu un salariu mediu brut de 4545 euro. Așadar, niște orașe relativ mici, însă puternic industrializate pot ușor lua fața unor orașe ca Berlin, München sau Hamburg.
Autostadt este un paradis pentru iubitorii de mașini sau de tehnică. Centrul expozițional datează din anul 2000, cuprinde 20 de pavilioane, iar în vremurile antepandemice era vizitat anual de 2 milioane de persoane.
În incintă se găsesc expoziții de mașini istorice, prototipuri de mașini futuriste, un hotel Ritz Carlton, zone de relaxare, lac, restaurante, expoziție high-tech, un patinoar și târg de Crăciun, precum și două turnuri de sticlă cu o capacitate de 400 de unități din care se livrează mașini în întreaga lume.
La fiecare mașină livrată avea loc un întreg ritual. Ridicarea ei se făcea cu o macara specială, prevăzută cu o cabină de sticlă pentru turiști, care plasa mașina la unul din cele 20 de etaje. Deplasarea din fabrică la unul dintre cele două ,,Auto Turm”-uri se face printr-un tunel. Fericiții beneficiari simțeau pe pielea lor un adevărat răsfăț, din care nu lipsea șampania.Pandemia a mai furat din fast, dar presimt că nu peste mult timp se va relua obiceiul.
Încă de la intrarea în pavilionul central, tehnica te ,,acaparează”. Ești invitat să pășești pe un podium de sticlă sub care se pot vedea multe globuri pământești. Activarea senzorilor cu care sunt prevăzute te vor purta pe întreg mapamondul și îți vor da răspunsuri de tipul ,,Știați că…”.
Apoi, o expoziție high tech care aduce cu o navă spațială ne oferă detalii îngrijorătoare despre impactul mașinilor asupra ecologiei și sugerează diverse soluții tehnice de reducere a amprentei de Carbon sau a poluării.
Am apăsat și au niște butoane, însă cu mare îngrijorare, fiind o posesoare de Logan damblagit și bătrân care mă îngrijorează doar atunci când nu bate, huruie, ticăie sau scoate fum. Am ridicat sprânceana la un scanner care vedea toate componentele mașinii și m-am gândit la mecanicul meu care pentru orice defecțiune trebuie să o suie pe rampă.
Știați că brandurile deținute de Volkswagen sunt: Porsche, Skoda, Lamborghini, Audi, Seat, Bugatti și Bentley? Știați că își produc cârnații proprii, care pot fi procurați doar de aici?
Ajunsă acasă, am arătat prietenilor niște poze și filmulețe din excursia mea. Unii dintre ei, iubitori ai tehnicii, mi-au spus că una dintre mașinile filmate costa 1,5 milioane de euro. Am simțit că mi se fac picioarele spaghete.
Am admirat mașinile autonome, greu dând crezare planurilor care prevăd în viitorul destul de apropiat înlocuirea șoferilor cu senzori și roboței. Mă întreb dacă softurile sunt prevăzute cu ,,urări de bine” și ,,trimiteri directe” la rudele trecute la cele veșnice.
Apoi, cu ochii minții am văzut o intersecție în care fiecare mașină autonomă își respectă ordinea, acordă prioritate, nu forțează pe galben, nu ridică degete sugestive sau nu are manelele la catralioane de decibeli.
Ehh, vise în această viață, aproape la fel de ,,plauzibile” ca dorința mea de a mai încăpea vreodată în blugii preferați. Nu cred să ne pască degrabă o ,,asemenea primejdie”, oricât de roz mi-ar fi lentilele proprii de ,,privit viața”.
Mi-am găsit mașinile preferate: o broscuță decapotabilă turcoaz și o dubiță desprinsă parcă din anii în care ,,flower” avrea ,,power”. În pavilionul numit ,,Casa timpului” am fost martori la parcursul industriei constructoare de mașini pe o distanță de 130 de ani. Îți furau atenția și inima mașinile vintage restaurate sau mașinile ce aduc mai mult a OZN uri.
Pentru vizită nu a fost suficient certificatul verde, a fost necesară și testarea. Doar un rezultat negativ (se efectuează gratuit, în parcare, în spații amenajate) te califică pentru achiziționarea unui bilet de 18 euro, din care 5 pot fi cheltuiți la târgul de Crăciun sau în vreun restaurant din incintă.
Pretutindeni e necesară masca fpp2, chiar și cu certificat verde și test. Însă spațiul expozițional Autostadt este un loc în care poți petrece măcar o zi și te poți întoarce de mai multe ori, fără să te plictisești. Se pot face ieșiri cu prietenii în parcul imens, se poate sta la umbră cu o carte în mână, se poate lua masa la o terasă, se pot vizita sistematic pavilioanele în care legea o fac ,,tehnica, știința, creativitatea”.
Toată excursia mea în Germania a fost minunată. Am luat-o ca pe un dar de Crăciun. E ca și cum am adunat într-un glob care simulează ninsoarea multe, multe amintiri ce-mi vor ține de cald în timpul ce a mai rămas din iarnă.