Impresii de iarnă din Germania | Berlin

Abia s-au stins ecourile sărbătorilor de iarnă, iar ornamentele de sezon își găsesc loc în cutii. 2021 s-a transformat în amintiri. Anul nou vine cu promisiunea unui nou început. Se spune că în primele zile de ianuarie, dacă ciulești bine urechile, auzi promisiunile și angajamentele încălcate, ce fuseseră solemn asumate la cumpăna dintre ani.

De o vreme, nu mă omor cu planurile: să-i văd pe ai mei bine și să primesc senin ce mi-a pregătit viața. Cadoul meu de la Moș Crăciun a fost o vizită în Germania. Zborul direct din Cluj era temporar suspendat, așa că am ales să ne deplasăm cu mașina.

Germania știe să se pregătească de sărbătorile de iarnă. Parcă nicăieri altundeva nu sunt organizate atâtea târguri de Crăciun. În luna decembrie, disciplinații nemți își încheie serile petrecând timp cu familia și  prietenii la târg. Chiar și în cursul săptămânii, nu doar în weekend.

Pandemia a dat peste cap o parte din planuri. Am citit despre târguri a căror activitate a fost suspendată după doar două zile de la inaugurare. Însă eu am avut norocul să le găsesc deschise și bucuroase de oaspeți prin toate orașele vizitate.

Până în Germania, pot spune că am trecut cu mașina prin mai multe anotimpuri. Acasă lăsasem soare, în Ungaria a plouat torențial, în Slovacia a burnițat, iar în Cehia ningea în toată regula, așternându-se pe autostradă un strat subțire și alunecos, care a făcut drumul mai anevoios. Cu mici pauze pe traseu, după 15 ore am ajuns la destinația noastră, Magdeburg.

Pentru cazare am ales ,,City Pension”, un hotel cu tariful de 49 euro/cameră single și 7 euro pentru micul dejun. Nu am fost întâmpinați de recepționeri, ci am introdus la intrare codul primit în urma rezervării. Am achitat folosind cardul și în cele 6 zile de cazare am folosit același cod pentru accesul în cameră. Probabil spre acest tip de ,,check in” ne vom îndrepta spre viitor. E mai sigur în condițiile dictate de criza sanitară.

Berlin

Prima zi a sejurului am rezervat-o Berlinului. Un grup vesel de 10 persoane a făcut slalom pe la principalele atracții ale capitalei.

A fost un fel de ,,city treasure hunt”, în care ne-am folosit de realitatea augmentată și aplicații care au făcut posibilă transbordarea virtuală în vremurile în care zidul Berlinului despărțea două lumi. Fragmentele de zid  încă în picioare au devenit un uriaș canvas pentru artiști.

O expoziție de artă în aer liber pe care se regăsesc mesaje sociale, mobilizatoare, peisaje sau picturi abstracte, un brand al Berlinului. Din magazinele de suveniruri, încă se mai pot achiziționa bucăți din zidul original. Pachețelele în care se vând vin însoțite de un certificat de autenticitate.

Am trecut pe lângă Turnului televiziunii, (Berliner Fernsehturm), o construcție utilitară impresionantă. Cu cei 365 de metri înălțime, ocupă locul patru în Europa. În vârf se poate lua masa într-un restaurant rotativ, care în 30 de minute parcurge o rotație completă, ce oferă instantanee uluitoare asupra Berlinului.

Accesul la puntea de observație se poate face cu liftul sau pe jos. O provocare fizică: 986 de trepte. În zilele senine, vizibilitatea e undeva la 40 de kilometri. Noi am avut parte de nori și ninsoare, ne-am mulțumit cu promisiunea unei reveniri. În schimb, nu am rezistat tentației de a privi de sus Berlinul din roata panoramică de la Târgul de Crăciun din fața Primăriei (Rathaus Platz).

Impresionanta clădire datează din secolul 19 și e cunoscută și sub denumirea de ,,Rotes Rathaus”, ,,Primăria Roșie” datorită cărămizilor din care a fost construită. Turnul din mijloc proiectat în stil neo renascentist are montat un ceas.

Pe net circulau vești cu târguri abia deschise și suspendate imediat din cauza cazurilor de infecții Covid în creștere. La ele se poate intra doar cu certificat verde, iar în unele cazuri ni s-a cerut și un test negativ.

Căsuțele din lemn, frumos decorate, ne îmbiau cu felurite delicii culinare. Obiecte artizanale se cereau duse acasă. Noroc cu prețurile piperate, stavilă achizițiilor nesăbuite! Patinoarul promitea arderea unor calorii consumate în exces în zilele de sărbătoare.

Un bilet la roata panoramică înaltă de 50 de metri a costat 7 euro, iar admirarea Berlinului de la înălțime mi-a adus o mare bucurie. De fapt, bucurie e numitorul comun din toate târgurile de Crăciun. De îndată ce le trecem pragul, parcă redevenim copii. Întâlnirea nu e neapărat cu Moșul, e cu aduceri aminte din copilărie.

Miros de mere coapte din bucătăria bunicilor, emoția anticipării cadoului dorit, aromele prăjiturilor și lingura de lemn plină de cremă lăsată lună, vânătăi de la curse nebune de sanie, oameni de zăpadă, bătăi cu bulgări, povești la gura sobei, mângâierile bunicii, refrene de colinzi… Acestea sunt senzațiile mele când îmi plimb pașii prin târguri de Crăciun.

E ceva magic în atmosfera creată. Oamenii împrumută în obraji culoare de la ornamentele ce înfrumusețează fiecare colțișor, iar pe fețe se desenează zâmbete. Sau, o fi de la gradele vinului fiert. Deși sunt un consumator ocazional de alcool, nu a trecut seară în care să nu-mi încălzesc mâinile și gâtlejul cu fabulosul  Glühwein.

Am dat o raită în jurul Clădirii Parlamentului. În urmă cu niște ani am avut ocazia să o vizitez. Pe lista mea se află la loc fruntaș, printre cele mai impresionante clădiri vizitate vreodată. Lângă Parlament, Institutul Goethe a instalat un ,,zid cultural” cu ocazia aniversării a 70 de ani de la înființare. În inserțiile din zid erau amplasate plăcuțe din lemn cu citate în diferite limbi.

Trecătorii erau invitați să-și aleagă o plăcuță pe care să o ia acasă ca suvenir. Întregul eveniment a stat sub sloganul ,,dissapearing wall”, ,,zidul care dispare”, 0ca o alegorie a celuilalt zid. Am intrat în jocul propus de organizatori, iar acum avem acasă o amintire drăguță.

În zig zagul prin capitala Germaniei am ajuns la celebrul punct de frontieră Checkpoint Charlie de pe Friedrich Strasse.  Imediat după al Doilea Război Mondial, actorii politici: aliații America, Anglia, Franța cu marele oponent URSS au dat startul a ceea ce istoria numește ,,războiul rece”.

Construirea Zidul Berlinului a început în 13 august 1961 și pentru 28 de ani a fost granița între Berlinul Occidental și Republica Democrată Germană, simbol al separării între est și vest. În apropiere e amenajat un Muzeu al Zidului Berlinului, muzeu ce aduce în atenția publicului drama trăită de acest oraș.

Martor a acelor vremuri și pildă pentru derapaje istorice care n-ar trebui repetate niciodată. Sute de victime și -au găsit sfârșitul în încercarea de a trece din est în vest. Totuși, peste 5000 de curajoși au reușit să păcălească vigilența autorităților, izbutind.

În 9 noiembrie 1989 are loc ,,cea mai mare revoluție pașnică din istoria omenirii”, eveniment ce duce la căderea ,,Cortinei de Fier” și la căderea celebrului zid de 3,6 metri. Cu ajutorul unor aplicații și a ,,realității augmentate”, am fost transpuși virtual în acele vremuri. Încă te cutremuri citind pancarta ,,You are leaving the American sector” arborată la Checkpoint Charlie.

Privind în jur localurile branduite cu marile lanțuri de fast food americane, mi s-a părut, la propriu, că într-adevăr părăseam ,,sectorul american”.  Îmi vin în minte imagini care în România anilor ’90 circulau pe casete video cu înregistrarea concertului din 25 decembrie 1989, care a reunit nume celebre: Pink Floyd cu ,,The Wall”, Scorpions cu ,,Wind of Change”, Bryan Adams, Van Morrison sau David Hasselfoff. Și nu se poate să nu simți fiori reci pe șira spinării dacă ai răsfoit vreo carte de istorie sau dacă ai trăit în perioada comunistă.

Poarta Brandenburg (Brandenburger Tor) e situată la capătul bulevardului ,,Unter den Linden” ,,Pe sub tei” și e simbolul Berlinului. Poate că Eminescu s-a îndrăgostit de teii de aici, pe vremea când frecventa cursurile Universității Humbolt din Berlin. Sau poate sub umbra teilor berlinezi și-a ostoit dorul de teii rămași acasă, în Copoul ieșean.

Carl Gotthard Langhaus e cel care a proiectat monumentala poartă. De dimensiuni impresionante, 65 de metri lățime și 28 de metri înălțime, e decorată cu basoreliefuri ilustrând care de luptă inspirate de mitologia greacă. În vârf tronează carul victoriei.

În fața porții Brandernburg era amplasat un brad de Crăciun. Îmi amintesc de forfota care era aici odinioară, de animațiile stradale și de mulțimea de turiști. Acum, locul era aproape pustiu. Ici, colo, câte o statuie vivantă.

Am mâncat în aer liber, la tarabele de la târgul de Crăciun și am pornit spre Magdeburg, casa noastră pentru o săptămână. Dar despre aventurile noastre, în episodul viitor. Până atunci, vă las la îndemână alte ponturi pentru o vizită la Belin.

Impresii din Berlin: ponturi pentru o vizita memorabila

Urmareste mereu pagina noastra de Facebook pentru a fi la curent cu toate noutatile care se intampla in lumea calatoriilor! Sa calatorim mai mult, mai ieftin, mai bine!

 

Despre autor

Alina Coman
Eu sunt Alina, om cald, optimist si pozitiv. Imi cultiv in permanenta o naivitate prin care vad lumea mai mult buna decat rea, iar viata mai mult vesela decat trista. Sunt profesor de limba engleza, mama a doi copii minunati si voluntara ca vocatie. Fostul meu sot meu spune despre mine ca sunt “turistul nebun”, care trebuie pazit si supravegheat, iar datorita simtului meu de anti-orintare, tind sa-i dau dreptate. In materie de calatorii, nu am pretentii prea mari, simpul fapt ca pornesc la drum spre oriunde, imi aduce pe fata un mare zambet. Prin intermediul acestui blog mi-am regasit pasiunea din studentie pentru scris, cand, o buna perioada de timp mi-am facut banii de buzunar in calitate de colaborator al unui ziar oradean.

Descoperă și alte destinații

82,000FansLike
2,070FollowersFollow

Alătură-te comunitătii noastre!

Iți place să călătorești și consideri că locurile prin care ai trecut merită văzute și de altii? Alătura-te comunității noastre și trimite-ne impresiile tale despre lume!

Comments

LASA UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here

*