Olanda pe bicicleta a fost revelatia mea din acest sezon. Am avut fericita ocazie să însoțesc în aprilie un grup de bicicliști amatori prin Olanda. Cred că a trecut vremea în care turistul din România își dorea ca în concediu să se prăbușească pe-un șezlong și să se îmbuibe la ,,all inclusive”. Acum nu strâmbă din nas nici la activități culturale sau la activități mai solicitante din punct de vedere fizic.
,,Traventuria” propune un concept de turism foarte actual, născut din pasiunea pentru natură, biciclit, drumeții, ecologie și turism activ. În logo au reprezentat un urs deloc filiform, dându-se cu bicicleta în timp ce savurează o bere. Sunt incluzivi, se adresează atât sportivilor, cât și celor mai puțin pricepuți la pedalat.
Am acasă un grup de prieteni uniți de pasiunea pentru umblat pe coclauri cu bicicletele, care cu mândrie se prezintă ca fiind ,,băutori profesioniști și bicicliști amatori”. Cred că tare le-ar fi mers la inimă excursia asta prin Olanda. Dacă nu, mai au timp sa se inscrie pentru cea din Cehia… Traventuria vă asigură biciclete, însă puteți veni și cu cea proprie, ei ocupându-se de transport. Participanților li se propune să încerce destinații noi, cu parfumul local, gastronomic și cultural.
Am ajuns în Eindhoven fie cu microbuzul, fie cu avionul, în funcție de opțiuni și buget.
Cazarea a fost una atipică, într-un uriaș camping numit EuroParcs Spaarnwoude, nu departe de Amsterdam, în localitatea Halfweg.
Aici a fost ,,cartierul nostru general” pentru o săptămână. E un parc imens, verde, cu multe bungalow-uri, căsuțe, canale, spații de recreere. Am fost cazată într-un bungalow pe malul unui canal, cu living, bucătărie, terasă, două dormitoare și loc de parcare.
În complex există o clădire administrativă, cu restaurant, săli pentru activități, piscină și centru spa. N-am beneficiat de serviciile incluse. Eram prea obosiți după traseele pe bicicletă, iar pentru micul dejun și cină ne-am organizat cu colegii de căsuță și ne găteam noi. A fost cea mai rentabilă opțiune.
Am pus bani împreună și ne-am umplut frigiderul de la supermarket cu toate cele trebuincioase pentru o săptămână. Apoi, pe rând, ne-am etalat veleitățile de bucătari amatori. Ba chiar am invitat la masă și pe alți colegi. Ca în orice vacanță, cina se lungea cu o poveste, un vin bun și multe râsete. Prânzul, de obicei, îl serveam pe traseu, la restaurante sau fast food-uri care ne făceau cu ochiul sau pe care organizatorii le testaseră în urmă cu un an.
În prima zi pe bicicletă am parcurs 58 de kilometri pe traseul: Edam – Volendam – Monnickendam – Marken – Amsterdam
De la camping, am fost duși cu microbuzele până în fermecătorul Edam, oraș ce se încadrează perfect în specificul olandez. Multă cărămidă, respect pentru tradiție, aliniere perfectă, ferestre mari, lipsa perdelelor, multe plante verzi, piațete cochete… Cândva Edam era port pentru vasele de vânătoare de balene. Acum trăiește din turism si din producerea renumitelor brânzeturi. Timp de patru sute de ani, între secolele 14-18 aici a fost produsă și comercializată ,,cea mai populară brânză din lume”.
Nu se face să pedalezi pe lângă nesfârșite câmpuri, canale, mori de vânt și să nu vizitezi o fermă veritabilă. Între Volendam și Monnickendam am fost oaspeții fermei Jacob’s Hoeve, înființată în 1974. Am văzut văcuțele în spații generoase de locuit, ni s-a explicat procesul de producție pentru brânzeturi și am degustat delicatesele din propriul magazin.
Vânzătoarele purtau costume tradiționale, iar produsele propuneau cumpărătorilor asocieri inedite: brânză cu pesto, brânză cu piper, ierburi și usturoi, rozmarin, cimbru, miere sau brânză de capră cu lavandă. Apreciez combinațiile simple, acasă însoțesc telemeaua cu ceapă verde sau ridichi, însă nu mi-au displăcut nici gusturile sofisticate descoperite în făbricuța de lactate.
Volendam a fost următorul punct de atracție. Un fost sat pescăresc s-a reinventat, devenind o destinație turistică. Numeroși vizitatori, case fermecătoare înșirate ordonat pe străduțe desprinse parcă din povești, canale în care se bălăceau rățuște, poduri mobile.
La fiecare pas ești invitat să încerci bucate tradiționale bazate pe fructe de mare și pește, să încerci faimoasele gofre olandeze, să guști un sandviș cu țipar afumat, să vizitezi case autentice sau să închiriezi costume pentru poze în albumul cu amintiri.
Cei 22.000 de locuitori sunt majoritar catolici și vorbesc un dialect propriu numit, volendameza. Sunt mândri de istoria lor și tradiționaliști. În acest loc s-a inventat un stil muzical pop/folk numit ,,palingsound’’ sau ,,chemarea Volendamului’’, inspirat din sunetele emise de țipari. În Volendam există un muzeu închinat acestui stil de muzică, cei curioși pot aprofunda subiectul.
Tot grupul am luat prânzul la o terasă pe malul mării, lângă mici ambarcațiuni, în Marken. E un sat/muzeu în aer liber, loc ideal pentru cei în căutare de liniște. Drumul spre cazare a continuat prin Amsterdam. Avem o zi întreagă pentru acest oraș fascinant, însă traversarea sa pe biciclete a fost grozavă.
Pe tot parcursul deplasării am avut doi ghizi care s-au ocupat îndeaproape ca toate doleanțele noastre să fie satisfăcute. Cei de la Traventuria.ro au experiență în asistarea turiștilor pasionați de plimbările cu bicicletele, iar expertiza lor se simte.
Pentru mine a fost primul traseu pe două roți mai lung de 20 de km. Sunt tare mândră că am făcut față provocării. Mereu m-am bănuit ca sub aspectul de bubulină agabaritică zace o fiară rezistentă la efort. Am fost puțin avariată, m-au durut cele trei litere, cred că știu cum se simte un șnițel bătut, dar până dimineața următoare am fost refăcută, pregătită pentru o nouă aventură.
În explorarea noastră olandeză a urmat un traseu de 35 de kilometri și o întâlnire specială cu insula Texel sau ”Tessel”, în dialectul local. Insula e parte componentă a unei rezervații naturale care se întinde în largul coastelor Olandei, Germaniei și Danemarcei – Wadden Sea, inclusă din 2009 în patrimoniul mondial UNESCO. Pe insulă se află doar șapte localități conectate printr-o infrastructură ideală pentru ciclism, cu o lungime de 130 de kilometri. Pe Texel s-au purtat lupte în cel De-al Doilea Război Mondial, multe artefacte care datează de atunci pot fi studiate în muzee locale.
Până în orașul Den Helder ne-am deplasat cu microbuzele, apoi am luat bacul până pe insulă. Cele 20 de minute de traversare pe apă ne-au dat prilejul să ne bem cafeaua în compania pescărușilor, pe puntea de observație a bacului.
Imaginați-va cum e să te dai cu bicicleta pe lângă dune de nisip, canale de maree, plaje, mlaștini sărate, câmpuri nesfârșite pe care pasc oile olandeze Friza. E una dintre cele mai productive rase atât pentru lapte, cât și pentru carne. Sunt pătrățoase, îndesate, cu blana mare și total indiferente la curiozitatea turiștilor. Vara aici pasc nestingherire peste 11.000 de exemplare.
Dunele de nisip sunt parte componentă a unui parc național, în timp ce 35% din suprafața insulei este de fapt o rezervație naturală. E cunoscută și sub numele de ,,insula păsărilor”. Aici cuibăresc peste 10.000 de exemplare. Însă insula e pit stop și pentru păsările migratoare. Se odihnesc o vreme, apoi își reiau traseul spre zări mai calde. Accesul în unele zone era restricționat pentru că ne aflam în sezonul de împerechere și nu se face să deranjezi pe cineva aflat în luna de miere.
Un moment emoționant a fost vizita la Centrul Maritim Ecomare. E locul perfect pentru a afla informații pertinente despre viața sălbatică a insulei și a mării. Tot aici, în bazine uriașe, sunt găzduite anual peste 60 de foci cu diverse afecțiuni, salvate din habitatul lor natural. Sunt îngrijite, monitorizate, apoi li se redă libertatea. La fel se întâmplă și cu păsările rănite. Încă din 1952 aici s-au pus bazele sanctuarului la inițiativa familiei de Haan (Gerrit si Annie). În anii 70 s-a construit actualul centru, 250.000 de turiști sau elevi în vizită de studiu îi trec anual pragul. M-am simțit privilegiată că am avut și eu această oportunitate.
Pentru prânz ne-am oprit în orășelul Deburg, la un restaurant select în care se gătea cu produse provenite din propria fermă. Călătoria s-a încheiat tot în șa, plimbându-ne pe trasee pitorești, până am ajuns din nou la bac, pentru a reveni la cazare.
A urmat traseul de 45 de km Gouda – Schoonhoven – Kinderdijk
Prima cafea am savurat-o în Gouda, orașul care a dat lumii celebrul cașcaval. În anul 1395, localitatea a primit dreptul de a comercializa acest produs, dobândind astfel exclusivitate. În centru se desfășoară în fiecare joi ,,târgul de cașcaval”, la care expun fermieri din provincie și producători locali. Am dat o raită prin centrul istoric și am admirat impresionantele clădiri.
Apoi am pedalat spre orașul Schoonhoven, celebru în secolul al XVII lea pentru atelierele în care se prelucra argintul. De aceea este cunoscut și sub denumirea de ”Zilverstad”, adică Orașul de Argint. Faima sa e legată și de fabricarea ceasurilor.
O plimbare prin centrul orașului e o incursiune în istoria Olandei. În localul în care ne-am luat prânzul, am întâlnit un grup de 58 de bikeri veterani aflați în drum spre o întâlnire în Belgia. Am traversat râul Lek cu bacul și am trecut cu bicicletele prin sătucuri desprinse parcă din cărțile de povești, case acoperite cu stuf, curți impecabile, camelii înflorite, magnolii, cireși japonezi, nenumărate canale pe care se plimbau nestingherite lebede, gâște, cocostârci, rațe și cine știe ce alte specii. Păsările astea sunt fie foarte nestresate, fie foarte leneșe. Nu o dată am trecut pe lângă cuiburi pline cu ouă amplasate la doar un metru de pista de biciclete.
E ciudat pentru noi să constați că că olandezii nu prea au garduri sau sunt doar ,,simbolice”. Unele gospodării sunt mărginite de canale, altele de câmpuri înverzite. Acasă, când se apucă de construit, gospodarul autohton începe cu îngrădirea terenului și construcția unei barăci în care să poată încuia materialele de construcții, sculele, tablele și grătarul. Poate lipsa unor delimitări fizice are legătură și cu mentalitatea lor deschisă, gândirea liberă și toleranța.
La un moment dat, m-a ajuns oboseala pedalând. Sătul să mă vadă în coada plutonului, un coleg de biciclit mi-a cedat pe ultimii 20 de km bicicleta lui electrică. A fost ca în basme, când Făt Frumos dă jăratec celei mai prăpădite mârțoage. Din ,,gloaba de ocazie”, cum mă simțisem, devenisem cal de curse.
Nu Red Bull îți dă aripi, credeți-mă. E bicicleta electrică. Mi-am formulat în gând o scrisoare pentru Moș Crăciun în care îl rog să-mi aducă și mie una, second hand, că-s ușor de mulțumit și înțeleg că bugetul pentru mine e subțirel. Până în decembrie voi avea timp să mă fac și cuminte. Poate fi oridecare, dar dacă tot visez: turcoaz, să aibă coșuleț, maxim 3000 de km rulați, nefurată, cu baterie Bosh și scaun comod.
Așa, cu electrica, fără să mai obosesc, am avut mai mult timp să mă bucur de întâlnirea cu morile de vânt de la Kinderdijk. Olanda e locul în care iscusința, creativitatea, perseverența și tehnica au venit în sprijinul omului. Olandezii au smuls mării fiecare bucățică de teren, poate de aceea e și valorificat la maxim.
Denumirea oficială de Țările de Jos face referire la altitudinea sa joasă și relieful plat, doar 50% din teritoriul țării depășind 1 m deasupra nivelului mării și aproape 26% fiind sub nivelul mării. La Kinderdijk avem cea mai bună exemplificare a faptului că olandezii, prin respect față de natură și determinare au transformat factorii geografici nefavorabili în atu. Practic, vorba lui Arghezi, ,,din bube, mucegaiuri și noroi /iscat-au frumuseți și prețuri noi”.
În jurul lui Zaanse Schans, în secolul al XVII lea s-au construit 1000 de mori de vânt, punându-se astfel bazele primei zone industriale din lume. Înainte de apariția motoarelor cu abur, aici se măcinau mirodenii, se produceau vopseluri, se fabrica ulei, se debitau bușteni. Industrializarea a dus la dispariția morilor de vânt, astfel că în 1920 aici mai erau doar 20. S-au luat măsuri de conservare, iar azi, 13 mori încă își mai învârt palele, spre încântarea turiștilor.
Este vorba de un complex muzeal în aer liber Kinderdijk, din 1997 parte componentă a patrimoniului mondial UNESCO. Complexul e situat la 15 kilometri de Rotterdam, la confluența râurilor Lek și Noord. Peisajele de aici apar reproduse în toate materialele despre această țară.
Toponimia acestui loc e legată de o legendă publicată în engleză intitulată „The Cat and the Cradle”. Traducerea denumirii Kinderdijk din neerlandeză ar fi ,,Digul copilului”. Legenda spune că la marea inundație din 1421, locuitorii au încercat să salveze ce mai putea fi salvat. Apele au adus un leagăn pe care o pisică făcea echilibristică, încercând să-l mențină în echilibru, să nu ajungă apa la bebelușul din el. Copilul a scăpat datorită istețimii pisicești. În acest loc se păstrează autenticitatea stilului de viață al secolului al XVIII lea.
Se poate face o plimbare cu barca sau vaporașul pe canal, se pot vizita câteva mori de vânt, se poate înțelege stilul de viață din secole trecute. Ziua s-a încheiat cu transferul cu microbuzele la camping.
Amsterdam
Am avut fost o zi fără biciclete. Am mers cu trenul în Amsterdam și l-am bătut la pas. Spre seară am ajuns la vreo 30.000 de pași. Ne-am plimbat prin centru, ne-am lăsat pierduți pe străduțe, canale, nenumărate poduri, i-am admirat arhitectura inconfundabilă, unii au vizitat muzee sau au mers la escape room.
Amsterdamul este capitala oficială a ,,Regatului Țărilor de Jos”, deși centrul administrativ e la Haga. Amsterdam este cel mai mare și cel mai vizitat oraș olandez, cu o populație de peste 750.000 locuitori. Înregistrează anual 3,5 milioane de vizitatori.
De lângă gară, am trecut pe lângă Turnul Weeping Tower (Turnul tânguirilor) sau Crying Tower, cel mai vechi turn din oraș. Face parte din zidul originar de apărare al orașului, iar aici veneau soțiile și mamele pentru a le face cu mâna marinarilor care ieșeau din port. În vremea respectivă, una din 3 corăbii nu se mai întorcea, deci șansele să nu-i mai revadă pe cei dragi, erau foarte mari. De aici și denumirea turnului. În locul respectiv acum funcționează un restaurant.
Orașul e împânzit de canale pe malul cărora au fost construite ansambluri rezidențiale. Olandezii au smuls mării fiecare petec de uscat, așa că și construcțiile sunt concepute pe verticală. Impozitul se plătea în funcție de suprafața fațadelor, astfel încât de ,,la stradă”, casele par mici. O familie deține de obicei câte un etaj într-un astfel de edificiu. E o criză mare de locuințe, cu liste lungi de așteptare pentru închirieri.
Am observat în partea dinspre acoperiș a clădirilor niște cârlige imense despre care am aflat că erau folosite pentru scripeți. Accesul mărfurilor în oraș se făcea până în port cu vapoare mari, iar apoi, în ambarcațiuni mai mici, erau transportate pe canalele înguste ale orașului. Articolele de mobilier erau urcate în case prin exterior, utilizându-se ingeniosul sistem de scripeți, căile de acces terestre fiind foarte înguste. Ele mai sunt funcționale și astăzi, iar clădirile mai noi, încă își montează astfel de cârlige, mai mult pentru scop decorativ.
Orașul păstrează arhitectura tipic olandeză: clădirile sunt trase la indigo, cărămida roșie e marea vedetă, ferestrele au dimensiuni generoase, încercând să capteze cât mai multă lumină naturală. Am trecut pe lângă un Templu Budist, situat la cea mai mare altitudine a Amsterdamului, respectiv 3 m deasupra nivelului mării. În anii 70, când a fost construit, Templul fusese cel mai mare din întreaga Europă, acum dimensiunile sale fiind probabil depășite de alte construcții cu orgolii megalomane.
Dam Square e inima orașului, locul pentru concerte, proteste sau demonstrații. Timpul nu ne-a mai permis să ajungem în Red Light District, cartierul celebru pentru lipsa de inhibiții expusă în vitrine. Din octombrie 2000, prostituția îndelung tolerată a devenit meserie recunoscută de autorități, plătitoare de taxe și impozite. Cea mai veche meserie din lume nu mai e ilicită, olandezii oferind întregii lumi încă o lecție de toleranță, deschidere și responsabilitate.
Olanda este prima țară din lume care a legiferat controversata căsătorie între persoane de același sex. Pentru a beneficia de acest drept, unul dintre parteneri trebuie să fie rezident olandez. Printre efectele benefice ale pandemiei se numără redobândirea localnicilor ale unor zone din oraș la care nu mai aveau acces.
Mulți turiști percep o incursiune în Amsterdam ca pe un prilej de a scăpa de orice filtre sau reguli de bun simț. Pierd nopțile în petreceri gălăgioase, consumă stimulente în exces, nu respectă normele de conduită în spațiile publice, își transferă toaleta pe străzi… Se ghidează după principiul ,,Tot ce se întâmplă în Amsterdam, rămâne în Amsterdam.” Însă un astfel de comportament e extrem de deranjant pentru localnici. În pandemie au realizat că se poate și altfel. Protestele lor repetate au dus la măsuri restrictive, cum ar fi scurtarea programului de funcționare pe timp de noapte și adoptarea unor măsuri coercitive mai drastice pentru cei care nu respectă regulile.
Am trecut pe lângă mii de biciclete. Pe fiecare stradă sunt amenajate piste, iar acest mijloc de transport e un stil de viață în Olanda. Infrasctructura pentru biciclete acoperă 35.000 km, în timp ce rețeaua rutieră a țării este de doar 140.000 km. În țară există peste 23 de milioane de biciclete. Sensurile giratorii olandeze sunt prevăzute cu o pistă circulară pentru ele. În majoritatea zonelor urbane, bicicliștii au prioritate. Peste 30% dintre olandezi folosesc ca mijloc principal de transport bicicleta, iar infrastructura foarte bine pusă la punct face deplasările sigure şi rapide. În medie, un olandez pedalează 2,5 km/zi și cam 900 de kilometri/ an.
Anual, din canalele Amsterdamului sunt pescuite peste 200.000 de biciclete. Am întrebat cu uimire cum ajung acolo și mi s-a spus că una dintre distracțiile stupide ale tinerilor e să se îmbete sau să consume droguri și să arunce cu biciclete în canale, întrecându-se în splashuri.
Am trecut pe lângă clădirea care în secolul al XVII lea găzduia breasla chirurgilor. Aceștia efectuau disecții cu scop educativ sau pentru amuzamentul orășenilor. Cum în vecinătate se afla locul execuțiilor publice, nu se poate spune că ar fi dus lipsă de materie primă. Aici a fost invitat de către doctorul Tulp, Rembrandt aflat la început de drum, să imortalizeze un astfel de moment. Prima lui operă comandată s-a concretizat în celebra lucrare ,,Lecția de anatomie’’, executată în 1632. Realul succes i-a deschis uși ale nobililor care se întreceau în a-i comanda portrete. Rembrandt a trăit în “vârsta de aur olandeză”, a creat peste 6000 de picturi, 300 de gravuri și peste 2000 de desene, fiind foarte prolific. Fire artistică, plin de controverse, talentul său a fost recunoscut din timpul vieții, însă din pricina stilului de viață boem, s-a stins sărac, ca mai toți marii artiști. A îmbogățit însă patrimoniul universal cu opere nepieritoare, deschizând drumuri noi în domeniul artei.
Cartierul evreiesc din Amsterdam e mult mai modern decât restul centrului, formându-se oarecum o discrepanță. Jewish Cultural Quarter reprezintă un complex muzeal alcătuit din cinci obiective: Muzeul Anne Frank, Memorialul Naţional al Holocaustului, Muzeul Copiilor, Muzeul Istoric Evreiesc și Muzeul Rezistenței.
În urmă cu cinci ani am avut o întâlnire la Hollandsche Schouwburg, Vechiul Teatru Evreiesc din Amsterdam, locul care în timpul Celui de-al Doilea Război Mondial a servit drept ghetou. Din 1942-1945, pe aici s-au perindat între 60.000-80.000 de evrei, înainte de a fi trimiși spre lagărele de concentrare. E cutremurător să vezi pereți întregi cu liste nesfârșite de victime scrise cu verde fosforescent. În podea arde în permanență o candelă în memoria celor 104.000 de evrei olandezi care nu s-au mai întors niciodată. Cumplită soartă au avut-o și cei care au supraviețuit detenției și s-au întors la vechile lor locuințe.
Iarna lui 1945 a fost extrem de grea pentru toți olandezii, care, la propriu, au devastat cartierul părăsit, căutând alimente, îmbrăcăminte sau orice le putea servi drept lemn de foc. La doar patru zile după eliberare, în 9 mai 1945, în sinagoga din Amsterdam au avut loc primele ceremonii, iar de atunci funcționează neîntrerupt. Ce cruntă și nedreaptă soartă a avut acest popor și ce destin de Phoenix și-a făurit!
Nu se face să ajungi în Amsterdam și să nu vizitezi una din celebrele-i cafenele. Le găsești la tot pasul. Chiar și în fața lor plutește în aer un miros înțepător, vestind activitățile tolerate de dinăuntru. Turiștii își pot achiziționa droguri recreaționale, însă în cantități mici, de până la 5 g/ persoană. Multe magazine comercializează produse care conțin canabis: ciocolată, acadele, brioșe…
Am vizitat piața de flori din Amsterdam, situată de-a lungul unui canal. Nu impresionează prin complexitatea buchetelor și a aranjamentelor florale, ci prin diversitatea bulbilor, semințelor, răsadurilor. Am avut impresia că au toate plantele și arborii lumii promiși într-un pliculeț de dus pentru grădina de acasă. Am cumpărat bulbi pentru colegii mei de la muncă și am aruncat un ochi prin magazine.
După amiază am închiriat o barcă pentru două ore. Am fost 8 persoane și am achitat 12 euro/ persoană. Am condus-o skipperul nostru, posesor de permis, pe un traseu bine marcat pe hartă. Din barcă e un loc bun să explorați orașul. Am trecut pe lângă celebrele ,,case plutitoare”. Unele sunt mobile, altele sunt ancorate permanent, au adresă proprie și toate utilitățile. Multe dintre acestea se închiriază în regim hotelier.
Amsterdamul, oraș cosmopolit, oraș cultural, al muzeelor, al canalelor, al caselor plutitoare, al bicicletelor, al toleranțelor si dezinhibărilor, chintesență a libertăților.
Traseul: Aalsmeer, Voorhout – Keukenhof – Haarlem, 47 km
Această zi a fost despre lalele. Ne-am trezit dis de dimineață, iar la ora 7 eram deja la Aalsmeer, locul unde se desfășoară cea mai mare licitație de flori din lume. Imaginați-vă hale imense a căror suprafețe ar putea acoperi 250 de terenuri de fotbal. 35 de țări își trimit aici marfa.
Cumpărători din întreaga lume se prezintă la licitații fizic sau online și achiziționează flori în valoare de 22 de milioane de euro pe zi. Există peste de 2400 de cumpărători. Profitul anual este de 5,6 miliarde de euro. În hale muncesc 2700 de persoane. Zilnic, aici se vând 46 de milioane de flori și alte 2 milioane de plante de pe tot mapamondul. Un bilet de intrare costă 10,5 euro.
Turiștii sunt fascinați de spectacolul care se desfășoară sub ochii lor. Un furnicar imens în care totul e calculat și bine organizat, cu precizia unor ,,controlori de trafic floral”. Toată logistica se bazează pe viteză, tehnică și eficiență.
Copleșiți de atâtea informații și superlative, din orașul Voorhout am lăsat microbuzele și am încălecat bicicletele. Am pedalat pe lângă nesfârșite câmpuri de flori: narcise, lalele, gerbere, zambile. La fiecare kilometru am fi putut să ne oprim pentru sesiuni foto.
Am vizitat o fermă, o plantație de lalele numită De Tulperij Voorhout. De aici se livrează bulbi în lumea întreagă.
Ne-am relaxat la o cafea, gofre și dulciuri, apoi am plecat să ne împrietenim cu celebrul parc Keukenhof, cunoscut sub denumirea de ,,parcul Europei” din orașul Lisse, situat la 40 de km de Amsterdam. Grădina e deschisă publicului doar 53 de zile pe an (23 martie – 14 mai 2023).
În secolul al XV lea era parte din domeniul Castelului Teylingen, unde avea rol de grădină de legume. De aici provine denumirea de Keukenhof, în traducere liberă însemnând „domeniul bucătăriei”. În anul 1949 ia forma parcului de azi. Acum se întinde pe 32 de hectare, deținând titlul de ,,cea mai mare grădină cu flori naturale din Europa’’ și a doua din lume după „Dubai Miracle Garden”.
Am avut la dispoziție două ore pentru aceasta vizită, însă nu am reușit să vedem tot ce oferă acest loc de vis. Keukenhof e sinonim cu: creativitate, ordine, precizie, armonie, desăvârșire. Pretutindeni sunt peisaje uluitoare.
KEUKENHOF, Gradina Europei sau Simfonia Lalelelor opus 7 milioane
Ne-am plimbat pe alei fermecătoare, am vizitat pavilioane amenajate pentru show-uri florale inspiraționale, am admirat cireșii înfloriți, ne-am odihnit în zonele de relaxare, am privit cascade, lacuri, opere de artă. Două milioane de vizitatori se desfată anual în acest paradis.
Călătoria noastră a continuat pe malul Mării Nordului, între dune de nisip și un peisaj incredibil. E uimitor cum pe o suprafață mică, doar 41.543 km², Olanda are un relief atât de divers.
În orașul Zandvoort, o stațiune la malul mării, am oprit la un bufet pescăresc. Olanda are dschidere la mare pe lungimea a 451 de kilometri. Plajele pe care le-am văzut sunt curate, bine întreținute, cum de altfel e întreaga țară. E ca și cum toți locuitorii sunt gospodari. Copacii și arbuștii sunt tunși la milimetru, crengile sunt dirijate pe tije ajutătoare, astfel încât să formeze perdele naturale. La periferiile orașelor sunt amenajate căsuțe sau grădini cu straturi de legume sau flori.
Prietena mea din facultate e stabilită în Olanda de aproape 20 de ani. Pe ea am întrebat-o cine locuiește în căsuțele acestea și cum se organizează. Cei mai norocoși, care prind o astfel de căsuță stând cuminți mult și bine pe o listă de așteptare, își pot achiziționa de la administratorii complexelor una, pe care o pot folosi din aprilie până în octombrie. Obligația beneficiarilor e să o întrețină, să se ocupe de grădină și să se implice activ în viața comunității.
Spre exemplu, în weekend ea era responsabilă de ,,open bar”, adică furniza apă, limonadă și cafele pentru toți vecinii. Alții aveau să se achite de alte îndatoriri. Dacă te plictisești sau nu mai dorești să o îngrijești, complexul va răscumpăra căsuța pentru a o putea plasa ulterior altor clienți.
Am intrebat-o dacă există amenzi pentru cei care nu își îngrijesc curțile propriilor case. Cică există, dar ea nu cunoaște pe nimeni care să fi fost amendat. Pur și simplu e ceva ce ține de structura lor, e normal să te implici în întreținerea spațiului verde din zona de rezidență. Nu e o corvoadă, e un privilegiu să petreci timp în natură, înfrumusețând ceea ce te înconjoară.
Următoarea oprire a fost la Haarlem, oraș clasic olandez, pavat cu cărămizi, clădiri istorice, baruri și cafenele. În centru era în plină desfășurare un parc de distracții. E uimitor câte locuri am putut vedea într-o singură zi!
Traseul: Leiden – Haga – Delft – Rotterdam, 45 km
Aceasta a fost ultima zi din aventura olandeză pe două roți. Traseul Leiden-Rotterdam a fost unul urban. Leiden este recunoscut în lume pentru universitatea sa. Înființată în anul 1575, deține titlul de cea mai veche universitate din Olanda. 13 dintre absolvenții săi sunt câștigători ai Premiului Nobel. E un important centru științific, ,,oraș al invențiilor”, dar si locul natal al marelui pictor Rembrandt.
Între Leiden și Haga am pedalat prin parcuri imense, pe lângă canale, lacuri, zone rezidențiale. Deși Amsterdamul e capitala tării, Haga este capitala administrativă, datorită instituțiilor pe care le putem găsi aici: Curtea Internațională de Justiție, Sediul Guvernului Țărilor de Jos, Curtea Penală Internațională, Palatul Regal, Parlamentul, ambasadele, Europolul, Curtea Permanentă de Arbitraj…
În curtea Palatului Păcii am găsit un copac simbolic numit ,,Imagine Peace. Wish Tree”, în loc de frunze avea bilețele albe cu mesaje pacifiste. Am citit câteva. De-ar fi să se transforme gândurile în fapte, fabricile de armament de pe planetă ar trebui să se reprofileze.
Am trecut pe lângă impunătoarea biserică Grote Kerk, una dintre cele mai vechi clădiri din oraș, datând din secolul al XV lea, cu o turlă sub formă hexagonală, înaltă de 93 metri. În apropiere e sediul vechi al primăriei, o construcție în stil renascentist, cu o fațadă uimitoare. Aici se oficiază și astăzi căsătoriile civile, iar membrii familiei regale își înregistrează nou născuții.
Într-o vizită anterioară în Haga, am avut ocazia să vizitez Primăria. E vorba de un ansamblu de clădiri localizat în noul centru al oraşului, proiectat de arhitectul american Richard Meier şi construit între 1986-1995. Cunoscut sub numele de Palatul de gheaţă, vorbim despre clădiri ridicate în stil minimalist, albe, pe structuri moderne din oţel şi sticlă. E ca un gigantic OZN, cu siguranţă cea mai impresionantă clădire în care am păşit eu vreodată, după Bundestagul din Berlin. Cu cei 150.000 de metri pătraţi, mastodontul se decupează din peisajul Hagăi, fiind cea mai mare clădire din oraş. Aici sunt găzduite camera de consiliu, biblioteca publică, spaţii expoziţionale, cafenele, casa căsătoriilor, un cinema, un centru cultural internaţional…
Oraşul Haga este mai puţin turistic decât Amsterdam, e mai serios şi mai sobru. Ne-am continuat drumul spre Delft, renumit pentru ceramica sa alb-albastru.
Prânzul l-am luat în centrul istoric, unde sunt nenumărate terase. Ultima noastră destinație a fost orașul Rotterdam. Aspectul său frapează. Dacă celelalte orașe vizitate păstrau o arhitectură tradiționala, Rotterdam este un oraș modern, cu arhitectură futuristă, clădiri impozante.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în 14 mai 1940, centrul orașului a fost distrus de bombardamentele germane. A avut destin de pasăre Pheonix. Azi este al doilea oraș ca mărime după Amsterdam și are cel mai mare port din lume, Europoort, cunoscut și ca ,,Poarta către Europa’’.
Am traversat podul iconic Erasmusbrug, cunoscut si sub numele ,,Lebăda”. Impresionanta realizare tehnică și estetică! Din Rotterdam am avut transferul asigurat cu microbuzele la Hslfweg, la locurile de cazare din camping. În cele 5 zile pe biciclete în Olanda am pedalat în total 240 de km, (+una pe jos in Amsterdam). Mi-am depășit toate recordurile personale.
Vă întrebați, poate, cât poate costa o astfel de aventură pe două roți prin Olanda. 900 de euro. O fi mult? Cu siguranță nu e puțin pentru cineva cu venituri medii. Însă merită, vă garantez. Am asistat la ședințele de lucru ale organizatorilor și am văzut câtă atenție e acordată fiecărui detaliu. Nevoile și doleanțele participanților sunt mereu luate în calcul și se fac toate demersurile pentru a putea fi satisfăcute.
Dacă v-ați putea organiza o astfel de excursie pe cont propriu? Probabil că da. Trăim în vremurile în care totul e la un click distanță, informația vine tăvălug în timp ce-ți savurezi cafeaua. Însă eu cred că nu veți ieși cu mult mai ieftin. Pe lângă asta, veți merge pe bâjbâite și la risc. Cu Traventuria.ro, însă, nu trebuie să-ți bați capul, au făcut-o deja organizatorii. Te lași pe mâna lor, angrenat într-un program intens, dar bine conceput. Neistovitor, deloc plictisitor și extrem de divers.
Am avut senzația că nu am vizitat doar o țară. E uimitor cum pe o suprafață de vreo cinci ori mai mică decât suprafața României își găsesc locul habitate atât de diverse. Nu doar programul a fost divers, ci și grupul în care m-am aflat. Au participat familii ai căror copii sunt adolescenți sau aproape adulți, cupluri care și-au lăsat odraslele mai mici în brațele bunicilor, femei independente aflate în plin proces de redescoperire de sine, însingurați în căutare de distracții, persoane cu un stil de viață stresant în căutare de relaxare sau pensionari care se bucură de privilegiul de a fi sănătoși și activi.
O parte dintre participanți se cunoșteau deja, mai fuseseră împreună în Toscana sau în alte destinații propuse de Traventuria.ro. Simplul fapt că sunt clienți recurenți, e un mare plus pentru organizatori.
Am constatat ca mulți dintre participanții în această excursie sunt clienți recurenți, nu sunt la prima lor aventură. Iar dintre cei noi, deja mi-au ajuns la urechi planuri despre Toscana toamna, Cehia sau tura de Olanda de anul viitor. S-au legat prietenii, s-au schimbat contacte.
Atunci când petreci o săptămână întreagă cu aceleași persoane, servești masa împreună sau povești la un vin sau o bere, împrumuți ceva din entuziasmul și firescul taberelor din copilărie. Și-ți reamintești cât e de simplu să te bucuri de un zâmbet, o boare de vânt ce-ți mângâie fața, un peisaj de vis, parfumul florilor, vizitarea unor locuri noi, conexiunea dintre oameni și un hohot sănătos de râs.
Am avut doi ghizi extrem de bine pregătiți: Iancu Verdeș și Szabolcs Tyukody, ,,capul răutăților” de la Traventuria. Am primit explicații pertinente, ne-am simțit protejați și răsfățați, au avut mereu soluție la orice doleanță. De la noi toți, au trei de DA. Și, de ce nu, ne vedem în etapa viitoare! M-am gândit că cel mai potrivit pentru concluzii, ar fi să atașez câteva impresii de la participanți:
,,Pentru mine, Olanda, primăvara, cu bicicleta, a fost un VIS. Și ca visele să devină realitate, trebuie să găsești omul și oamenii: mulțumesc Szabolcs Tyukodi și Traventuria că ați ales traseul cu sufletul, nu numai cu profesionalism! Că ne-ați oferit cu bucurie clipe și locuri frumoase ! Și cum spun ardelenii, cu respect față de om!” Gabriela, Iași, pensionară, 63 de ani
,,A treia ieșire cu Traventuria, de data aceasta cu fiul nostru de 14 ani. Ne place mult să pedalăm, traseele au fost splendide! Ți se umple sufletul de bucurie să vezi flori până la orizont, să simți parfumul zambilelor, să te minunezi de Marea Nordului care se unduie peste nivelul geamurilor caselor de dincolo de dig. Te plimbi prin grădina de la Keukenhof sau cercetezi morile de vânt! Împărtășești impresii cu bicicliștii din grup, te bucuri de compania ghizilor și totul se termină prea repede. Deja visezi la următoarea aventura cu Traventuria!” Adriana-Ramona, 42 de ani, medic, Cluj
“Olanda, țara libertății supreme pentru orice formă, principiu sau stil de viață, a frumuseții absolute a primăverii prin flori, păsări, animale, cer, pământ și apă, a performanței desăvârșite a ingineriei – asta aș spune despre Olanda după ce am vizitat-o doi ani la rând cu bicicleta, în preajma sărbătorilor pascale, cu oameni frumoși, cu voie bună și vreme pe măsură. Mulțumesc Traventuria.ro pentru câtă bucurie ne-ai adus în suflet!” – Liliana, 54 ani, medic, București
,,Încerc să scriu câteva impresii. Este destul de greu, având în vedere avalanșa de activități și informații dintr-o singură săptămână. Simt că am trăit într-o săptămână cât în 2 luni, atât de multe noutăți am experimentat. Pe scurt, a fost extraordinar! Oameni faini, ghizi profesioniști și atenți la nevoile participanților, trasee bine gândite, cazare foarte bună.
Din partea mea numai laude la adresa organizatorilor și a persoanelor din grup. Cu siguranță vom merge și în alte excursii cu Traventuria. Îi recomand cu drag oricui dorește o vacanță activă și reușită.” Ramona Godinac, 42 ani, consilier juridic, Timișoara
Olanda pe care am descoperit-o într-o săptămână de explorat pe două roți este uimitoare. De-ar fi să rezum toată experiența într-un singur cuvânt, acesta ar fi ARMONIE. E ca și cum o mână nevăzută a orânduit totul până în cele mai mici detalii. Parcă și ultimul fir de iarbă e așezat fix la locul lui. Impresia generală e că nimic nu e lăsat la voia întâmplării. Peisagiști amatori s-au luat la întrecere cu natura și au creat capodopere.
Olanda e mult mai mult decât lalele, mori de vânt, și saboți din lemn. E cultură, e stil de viață petrecut în natură, zâmbete blonde de copii plimbați în cele mai ingenioase coșulețe pentru biciclete, gastronomie, libertate, toleranță, infrastructură pentru ciclism, plajă, arhitectură, respect pentru trecut, tehnologie, învățământ de prestigiu…
Iar când toate aceste lucruri sunt descoperite alături de un grup de oameni faini, deschiși la minte, dornici de o imersiune în cultura unei țări, predispuși la voie bună, știi că ai făcut alegerea corectă și deja îți faci planuri pentru alte aventuri alături de Traventuria.
