Tokat a fost o mare surpriza in ultima mea calatorie Turcia, in cautarea a ceva “altfel” in tara de pe doua continente, atat de aproape de noi si care, anual, primeste in jur de 30 milioane de turisti pe care ii si satisface deplin!
Cum nu sunt nicicum adepta de all inclusive, mi-am propus sa gasesc cumva o altfel de Turcia, o alternativa a celei pe care o stiam deja si inca ceva peste arhicunoscutul dar nu mai putin indragitul meu Istanbul
Iata-ma ajunsa asadar, printr-o inspirata decizie de ultim moment, in plina toamna dezlantuita coloristic si nu numai, in regiunea Anatolia, minunat tinut nordic turcesc asezata gospodareste la sud de Marea Neagra.
Desi nu are iesire directa la nici o mare, Anatoliei i se mai spune si tinutul dintre 4 mari: la sud Marea Mediterana, la nord Marea Neagra, la vest Marea Egee iar la est Marea Marmara, care desparte Europa de Asia prin stramtorile Bosfor si Dardanele.
Tokat este un orasel cu vreo 135 mii de locuitori, micut as zice pentru o tara ca asta, care are un aeroport dragut, desi mititel unde aterizeaza cateva curse pe zi din Istanbul, despre care atatea ti-am mai povestit!
Este capitala provinciei cu acelasi nume si a avut o istorie destul de zdruncinata, trecand de-a lungul timpului sun influente ale hittitilor, asirienilor, sumerienilor, persilor si macedonenilor. In 1392 a fost alipit Imperiului Otoman si de atunci, istoria provinciei a urmat firul acestuia.
Datorita acestor influente felurite, Tokatul are o multime de lucruri extraordinare de oferit. Mici nestemate, aparand cand te astepti mai putin si uimindu-te cu frumusetea sau incarcatura lor culturala, iti vor face sederea fara plinctiseala, te asigur!
Ce poti vizita in Tokat?
Castelul din Tokat
Semet privind din varful unui deal destul de inalt, ca o adevarata fortareata ce se respecta, castelul din Tokat a fost zamislit prin secolul al 5-lea si are nu mai putin de 28 de turnuri, pe cel mai inalt dintre ele fluturand mandru steagul Turciei. Aflat sub influenta bizantina vreme de mai bine de 500 de ani, din 1074 a fost cucerit de alte cateva imperii ca pana la urma sa ajunga sub stapanirea Imperiului Otoman, in 1392.
Identificat cu fosta fortareata Damizon si transformat partial in strasnica inchisoare pentru rebelii Imperiului Otoman, castelul din Tokat se pare ca a fost temnita pentru 4 ani si pentru domnitorul Vlad Tepes dar si pentru imparatul bizantin Diegonis, un mare nume la vremea lui.
Turnul Ceasului din Tokat
Marturisesc ca am o mare slabiciune pentru turnurile cu ceas de pretutindeni.
Clock Tower din Tokat este un turn chiar serios, inalt de 33 m, din piatra frumos taiata, construit in 1902 de catre guvernatorul Belik Pash si Enver Bey, in onoarea aniversarii a 25 de ani de domnie a lui Abdulahamid II.
Cu cadrane asezate spre toate cele patru puncte cardinale, ceasul din turn marcheaza fiecare jumatate de ora scurt si bate cate 2 minute la fiecare ora fixa. Sunetul lui se aude in tot orasul si da tonul activitatilor cotidiene ale localnicilor.
Tashan
Prima oprire in Tokat a fost in Tashan. Construita in 1631, ca si loc de repaos si desfacere a marfurilor din caravanele care treceau pe aici, facand legatura intre est si vest pe drumul matasii, cladirea
Tashan este o ilustrare nu doar a arhitecturii traditionale otomane, cu celebra curte dreptunghiulara cu fantana in mijloc, inconjurata de ziduri si camere pe doua nivele, ci si o poveste dusa in timp: marfurile carate pe spinarile camilelor si iscusit prezentate cumparatorilor cu tocmeala de cuviinta au fost inlocuite cu marfuri cu iz traditional, in culori care mai de care mai tipatoare sau mai stralucitoare, asezate mestesugit in mici buticuri pline de lume dornica de chilipiruri!
Daca insa treci peste tentatia pierderii timpului printre stralucirile aparente si cauti cu indarjire, vei gasi mici ateliere in care vechiul mestesug al prelucrarii traditionale a cuprului inca se mai practica manual asa cum mai exista si mici ateliere unde tesaturile din matase sau bumbac sunt inca imprimate manual cu modele traditionale turcesti cu ajutorul unor stampile de lemn masiv,
Despre rabdarea si iscusinta mesterilor de pe aici nu am decat cuvinte de bine iar lucrusoarele iesite din mainile lor sunt cu adevarat amintiri ori cadouri perfecte!
Tashanul de astazi este inconjurat de magazine si cafelele si mici cofetarii si pe cercul lui exterior. Daca despre magazinele cu dulciuri felurite nu e cazul sa zic prea multe, privirea-mi uluita mi s-a oprit la micile pravalii care vandeau in principal vita de vie pentru sarmale. Stiti doar ca sarmaua este inventie turceasca, da?
Sarma inseamna a invarti, de fapt dar nu asta m-a frapat, desi pe timpul sederii m-am delectat si cu niste asemenea bunatati mici, micute, mititele!
Sutele de borcane de toate marimile pline cu vita de vie, frumos si riguros asezate in straturi, straturi asteapta frumusel sa ia drumul bucatariilor. In viata mea nu am vazut asa rabdare si precizie ca la impaturirea unuor biete frunze de vie, va spun!
Tashan va ramane in inima mea ca simbolul cel mai de pret al acestui loc desi inima mi se strange cand aud ca sunt oarece planuri de a fi transformat intr-un hotel traditional cu 112 camere, pastrandu-i totusi oarecum specificul. Mi-am propus ca peste un timp sa revin si sa vad asta cu ochii mei!
Sulu Street sau pe numele ei adevarat Sulusokak Caddesi
Este cea mai frumoasa si mai reprezentativa strada a Tokatului, unde vei fi uluit de superbele case traditionale frumos renovate si de muzeele pe care le vei gasi acolo:
Muzeul Tokat, un muzeu arheologic superb, nu prea mare dar cu exponate valoroase care vorbesc despre istoria locului si care este amplasat intr-o cladire superba, un fost bazar acoperit unde negustorii faceau schimb de marfuri.
Chiar langa muzeu, exista si un fost caravanseray, un fel de han pe vremea aceea unde calatorii se adaposteau pentru noapte, cu tot cu animalele care purtau poverile pretioase. La orice caravanseray exista doar o singura intrare, pentru a minimaliza riscul de a fi atacat din doua parti si se pare ca exista si un fel de camera de valori, unde se puteau depune cele mai pretioase marfuri in siguranta.
Muzeul Sehir este absolut fabulos si spune prin animatie si prin statui din ceara povestile mestesugarilor care au stat in regiune. Delicate si viu colorate, personajele din incaperile frumos amenajate par ca sunt reale si ca trebaluiesc pe langa casa. Un muzeu foarte dragut si fara taxa de intrare
Madrasa Yagibasan sau Cukur Madrasta este o constructie solida de prin anul 1152, construita de Yagibasan Bey, cu o istorie zbuciumata, avand de-a lungul vremii diferite destinatii.
Ceea ce o deosebeste de alte madrase este ca mica curte interioara este acoperita cu un dom, cand de obicei aceste curti sunt deschise. Nu este inca destul de clar daca domul a fost construit odata cu cladirea sau a fost adaugat.
Cert este ca acum domul este modernizat si este din sticla iar de el este agatat un sextant urias care arata cu precizie ora in functie de pozitia lunii
Strada Halit
Aflata in continuarea strazii Sulu, mergand usor spre dreapta catre centrul orasului, Halit Street te va purta printre case vechi renovate si folosite fie ca institutii oficiale , fie ca locuinte sau mici buticuri cu tot felul de nimicuri care iti iau ochii. Te poti pierde pe straduta aia in timp si spatiu fara macar sa iti dai seama!
Moscheea Ulu Cami
Construita in 1628 in locul unui alt lacas religios musulman, mica moschee nu are, aparent, nimic spectaculos fata de mai stralucitoarele-i surate din vecinatate. Nici macar nu are un dom central, desi are 6 domuri micute si plate si 4 minarete nu foarte inalte.
Frumusetea ei consta in originalitatea ei, in decoratiunile interioare florale realizate cu migala si in faptul ca podeaua ei este acoperita cu o multime de covoare care nu seamana nicicum intre ele si care sunt donatii ale credinciosilor. Pe langa faptul ca este un loc pios de rugaciune al localnicilor, micuta moschee aproape ca s-a transformat intr-un muzeu al covoarelor.
Si de parca nu ar fi de ajuns, frumusetea ei este intregita si de casutele pentru pasarele care se gasesc ici si colo, prin copaci!
Conacul Latifoglu
Este un frumos conac construit in vechiul stil baroc otoman pe la 1746, structurat pe 2 etaje, cu planul in forma de L, transformat intr-un muzeu unde poti vedea recreat spatiul locativ al unei familii instarite din vechiul Tokat.
Decoratiunile originale si delicate sunt completate de perdele la toate ferestrele , terminate cu coltisori lucrati de mainile stapanei. Povestea spune ca sotia il iubeste cu atat mai mult pe barbatul ei cu cat mai mult croseteaza ciucureii aceia!
Nu stiu ce sa zic, ca una care sunt antitalent la cusut, crosetat, impletit si alte chestii din astea! Dar cu siguranta ca in conacul acela dragostea inca mai plutea in aer daca ar fi sa ne fi luat dupa minunatii ciucurei de la perdele!
Totul arata impecabil, de parca timpul nu ar fi trecut peste conac, desi el este construit din caramida de pamant asa cum faceau si strabunicii nostri.
Si pe deasupra, in curtea frumos impodobita de arbusti colorati, mai exista si o piscina maricica, o gradina inflorita si alte acareturi care sustineau viata de huzur a familiei bogate!
Tokat Mevlevi Lodge
Acesta este un muzeu al dervisilor unde vei afla lucruri interesante despre acest ritual si nu numai.
Multa lume a vazut probabil, cu diferite ocazii, celebrele rotiri ale dervisilor, cu fuste peste fuste, care mai de care mai colorate si mai nebunesti! Putini stiu insa ca radacinile acest asa zis dans se afla intr-o fratie religioasa veche, raspandita de calagarii miscarii Sufi, care isi duceau traiul in saracie si al carui scop era sa transmita catre oamenii de rand energia si invataturile lui Alah.
Cladirea care adaposteste acest muzeu este una foarte veche, din 1613, frumos restaurata, iar spectacolul pe care il ofera muzeul cu ajutorul unor personaje miscatoare este superb.
Ceremonia in sine consta intr-o adunare condusa de un fel de sef, un guru, care citeste din cartea sfanta o vreme, iar dervisii il asculta smeriti, acoperiti de o haina neagra.
Dupa o vreme, muzicantul aflat discret intr-un colt, incepe a canta intai cateva masuri tanguitoare iar apoi ritmul se inteteste usor, usor. Credinciosii isi arunca hainele negre, si incep a se roti incet, incet, intrand aproape in transa. Totul se desfasoara usor, lin , gradual, intr-o armonie perfecta si nu are nimic de a face cu nebunia spectacolelor cu dervisi care ne sunt prezentate pe la petrecerile turcesti.
Bucataria Traditionala din Tokat
Destule locuri ai mai putea vizita in Tokat, dar voi mai zabovi doar o clipa asupra unuia care m-a impresionat in alt fel. Si nici nu se putea altfel, pentru ca este vorba despre un restaurant, unde mancarea traditionala nu este doar pentru a iti iti potoli foamnea ci este o poveste si o incantare.
Restaurantul se numeste Pirham si este deschis intr-o frumoasa casa veche, cu tavane boltite inalte, cu iz de conac boieresc iar doamna casei ne-a vrajit cu povestile ei despre feluritele mancaruri absolut delicioase pe care ni le-a pus in farfurii!
Aici am incercat adevaratul Tokat Kebab, pentru care este renumit orasul si care nu este o simpla parpolire a unei carnite cu legume, cum va inchipuiti poate!
Faimosul kebab de Tokat se face la cuptor de pamant traditional, in vas special si costa in punerea impreuna, intr-o desavarsita armonie si perfectiune vizuala a unor bucati de vinete, ardei verzi iuti, cartofi rondele , catei de usturoi intregi, ulei de masline si bucati de carne de miel.
Este obligatoriu ca toate ingredientele sa fie de foarte buna calitate, de aceea kebabul din tokat se face doar in anumite perioade ale anului iar eu, ce sa vezi, fix intr-o asemenea perioada m-am nimerit, spre fericirea mea!
Despre alte feluri de mancare si despre desert nu va mai spun nimic, doar va arat niste poze!
Si tot in acest frumos loc am invatat si cum se prepara ceaiul traditional! In mod traditional, ceaiul se infuzeaza intr-un ceainic special numit çaydanlık (2 ibrice suprapuse – unul pentru apa fierbinte, unul pentru ceaiul infuzat).
De ce este nevoie de un astfel de ceainic? Pentru ca in ibricul de deasupra se infuzeaza ceaiul si rezulta ”esenta de ceai”, iar in ibricul de dedesubt se pastreaza apa fierbinte pentru a se dilua acesta esenta
Pentru turci, ceaiul nu este doar un lichid parfumat ci o expresie a ospitalitatii si prieteniei. Iar daca nu stiati, aflati acum ca Turcia este tara cu cel mai mare consum de ceai pe cap de locuitor din lume: aproape 7kg de ceai anual!
Adaug la aceasta seara minunata ca am calatorit pana la restaurantul cu pricina, un loc high style din Tokat, cu un autobuz scolar din anul 1978, care arata intr-un mare fel si care a fost o surpriza incantatoare!
Daca sunteti in cautarea unui loc de innoptat, va recomand in Tokat Hotelul Dedeman, un loc impecabil de curat si confortabil, cu un restaurant pe masura.
Ca sa nu lungesc vorba mai mult, va spun sa nu ocoliti orasul Tokat nicicum! Dimpotriva! Includeti-l in orice traseu pe care il ganditi in zona turceasca de la sudul Marii Negre si fiti atenti la ce urmeaza: Corum si Amasya!
Traseul pentru o altfel de Turcia este pe cale de a se contura.
Urmareste mereu pagina noastra de Facebook pentru a fi la curent cu toate noutatile care se intampla in lumea calatoriilor! Sa calatorim mai mult, mai ieftin, mai bine!
