La Paris, totul este despre…iubire

Ziceam eu o data: “Trebuie sa va marturisesc ca mie nu mi-a placut Parisul atunci cand l-am vizitat…mie a inceput sa imi placa Parisul cand mi s-a facut dor de Paris… Am vizitat Parisul in Septembrie 2008, odata cu concertul Madonnei. Am stat 4 zile acolo. De fapt am mers 4 zile fara sa ne oprim… imi doream sa revin, fiind convinsa ca este asa cum vezi in filme…”

Dupa 7 ani, iata ca am facut ce trebuia sa fac: m-am dus sa vad daca e cum am crezut si bine am facut! Pentru ca am vazut Parisul cu alti ochi, pentru ca multe din locurile deja vizitate mi-au dat alte trairi, pentru ca am avut o alta experienta si, in plus, m-am bucurat de obiective pe care nu le vizitasem prima data.

M-am lasat purtata de pasi in plimbari lungi pe stradute si pe malul Senei. Nu am urmat niciun plan facut de acasa ca prima oara, vizitele nu au mai fost atat de directionate spre partea istorica si culturala, ci mai mult spre visare, simtire si arta…

La Paris trebuie sa mergi de cateva ori ca sa intelegi ceva. Cred ca, daca ar exista ceva care sa masoare cat suntem de capabili sa ne indragostim si sa iubim (oameni, locuri, fapte), numai aici am putea sa ne aflam “masura”. Nu cred ca exista un loc mai potrivt ca Parisul vizitat intr-o luna de mai ca sa te “aprinzi”, sa pastrezi sau sau lamuresti povesti despre tine. La Paris totul este despre iubire.

De mai bine de doi ani planuiam reintoarcerea si cand sa fie mai potrivit decat de ziua mea?!

Mi-am alimentat dorinta si nerabdarea in tot acest timp cu tot feul de postari cu si despre Paris, de la Keep calm… si pana la seminarul despre istoria pantofilor. Toate imi faceau dor si pofta de Paris. Am luat biletul de avion in februarie beneficiind de o oferta Tarom, cu 99 euro. Apoi, in martie am rezervat un apartament in apropiere de Tour Eiffel. Da, se poate spune ca m-am alintat…

Parisul este o destinatie scumpa, ca mai toata Franta, insa atunci cand esti hotarat si poti organiza totul din timp, obtii tarife bune. Eu am platit (asa cum am mai spus) 99 euro pe biletul de avion si 375 euro pentru apartamentul inchiriat pe 4 nopti. Am ales un apartament pentru ca data trecuta am stat la hotel si, desi era unul foarte bun si cu pozitie excelenta, camera a fost foarte mica, lucru des intalnit in mai toate orasele frumoase, dar aglomerate. In plus, un apartament iti ofera mai multa libertate in meniu si program, dar si mai multa intimitate.

Asa ca, intr-o joi dimineata din luna mai, am aterizat pe Aeroportul Charles de Gaulle, m-am imbarcat in primul RER B catre Gara de Nord si apoi spre locatia unde se afla apartamentul. Cardul de calatorie, cumparat in aeroport si valabil pentru 5 zile pe toate sectoarele (1-5) si toate mijloacele de transport, a costat 67 euro. In oras era un pic mai ieftin.

Proprietarul apartamentului, un domn foarte amabil si punctual mi-a inmanat cheia, mi-a dat indicatiile necesare si mi-a explicat cum se ajunge la cateva din atractiile principale ale Parisului. Adevarul e ca trebuia doar sa ocolesc putin cladirea si ajungeam pe malul Senei, de unde vedeam faimosul turn.

Apoape ca mi-am facut un obicei din a porni pe acest traseu oriunde voiam sa merg. E firesc asadar ca intreaga dupa amiaza ramasa mi-am petrecut-o in drum spre Tour Eiffel, la Tour Eiffel, vis-à-vis de tour Eiffel, pozand turnul din toate unghiurile posibile.

Ziua de vineri am dedicat-o Palatului de la Versailles, un loc superb, cu gradini perfecte, ca un fel de labirinturi, de unde sa nu prea iti doresti sa iesi curand, decat ca sa te mai afunzi din nou, pe ritmul muzicii de opera si opereta care te atrage exact ca intr-o poveste.

Sa admiri lumea de-a lungul canalului Versailles, sa poti face plimbari cu barca, sa poti lua masa sau sa poti gusta o inghetata. Sa vizitezi castelele ca sa intri in lumea “regala”. Ah, si trebuie neaparat sa treci si pragul Templului iubirii ca sa “asculti” povesti de iubire…sau chiar sa le traiesti pe propria piele.

Timpul a trecut insa repede si m-am indreptat spre un alt loc cu aura romantica: Montmartre.

Citisem ca trebuie sa ajung pe la apusul soarelui , asa ca m-am suspus recomandarilor din ghidul turistic citit in avion. Catedrala Sacre Coeur si Dealul Montmartre erau alte 2 obiective, pe langa Versailles cu care imi eram datoare, dupa prima mea vizita la Paris. Am fost impresionata sa vad ca era plin de tineri, toti veniti sa priveasca orasul la apus de soare.

Auzim mereu cum ca francezii sunt o natie de romantici incurabili, sarmanti si vesnic cuceritori. Confirm!

Plimbarea de seara a fost completa numai dupa savurarea unui desert (tarte tatin). La terasa unde am avut placerea sa mananc tarta mea preferata, ospatarul era un tanar care isi facea bine meseria, invitand lume de pe strada, stand la povesti cu noi, facand recomandari atat despre meniul terasei, cat si despre obiective turistice din zona, orare de functionare, dar si servicii si ponturi.

Nu cred ca avea calificare de ghid turistic, insa ar fi putut fi unul chiar foarte bun, dupa cat de pasionat era.

Tarziu in noapte am ajuns si in renumita zona fierbinte, Place Pigalle. Curiozitatea, dar si faptul ca in cateva minute incepea ziua mea, m-au “introdus” in cateva magazine si in lumea spectaculoasa si controversata a cabaretelor…merita vazut, o data si gata!

Ei da, ziua de sambata a fost o zi speciala! Totul in jurul meu imi ura La multi ani! Asa ca am inceput “usor” de dimineata cu Muzeul Louvre, apoi cu Arcul de Triomphe, am continuat cu o plimbare pe Champs Elysees, cu o scurta vizita la Galeriile Lafayette, la Opera, la Notre Dame si, spre seara, cu o croaziera pe Sena.

Pe toate acestea, mai putin croaziera, le vizitasem si in urma cu 7 ani , asa ca nu am zabovit mult, doar cat sa imi improspatez amintirile, sa imi dau seama ca mi-as fi dorit ca timpul sa se opreasca o secunda pentru mine, doar cat sa imi fac ordine in ganduri, amintiri si sentimente, evident toate despre vizitele mele la Paris.

In timpul zilei am oprit pentru un croissant si un cappuccino pe bulevardul Haussmann, la Café Select, unde m-am imprietenit cu singurii parizieni prietenosi, dupa cum s-au prezentat ei insisi.

Stiu ca au glumit, insa am intrat in jocul lor, am facut schimb de impresii despre tarile noastre si mi-au recomandat Clubul Rex (era recomandat si de ghidul pe care il citisem in avion) ca sa beau paharul de sampanie de ziua mea. Asa ca, unde credeti ca m-a gasit seara? La clubul Rex, situat in zona Operei, un fel de Dorobanti, daca vreau sa compar Marele Paris cu Micul Paris.

Mie nu mi-a placut foarte tare muzica, insa atmosfera era extraordinara. Am stat cateva ore si am plecat pe jos pre casa. Asa am avut ocazia sa imi asez informatiile despre ceea ce vazusem, cum sunt pozitionate in harta mintii mele muzeele, arcul, bulevardele, Sena etc. Pe la mijlocul distantei am luat totusi un taxi si m-am declarat foarte fericita pentru modul in care imi petrecusem ziua.

Duminica mi-a facut pe plac si a venit cu mult soare, de la prima ora. Am ”fugit” pana la Defense, la un mall in cautarea unor lucruri pe care le gasesc doar in anumite tari din Europa. Nu am acordat destul timp acestei zone, renumita pentru afaceri. Cu atat mai bine, data viitoare stiu deja ce trebuie sa fac…

Apoi am mai batut cu piciorul o data Champs Elysees de la un capat la altul, am mai aruncat un ochi la Notre Dame si mi-am luat timp sa studiez obiectele de arta si suvenirurile din Cartierul Latin. Am luat o pauza la o terasa mica, dar foarte primitoare, unde am mancat o supa de ceapa cu branza (traditionala) si am intrat in vorba cu un alt cuplu, din Londra.

Ne-am povestit cu mult entuziasm tot ce facusem la Paris. Mi-a placut sa constat ca nu era doar parerea mea, la Paris toata lumea se indragosteste de cineva sau de ceva…

In Paris nu se poate sa nu mananci bine. E adevarat ca si preturile sunt un pic mai piperate, dar trebuie neaparat sa gusti din specialitatile frantuzesti. Eu am “gatit” si acasa (citisem ca parizienii nu prea gatesc pentru vegetarieni), insa tot am savurat si cateva din mancarurile specifice.

Cel mai ieftin cappuccino a costat 3,3 euro, iar supa de ceapa 12 euro. Apreciez ca, in mare, o masa costa 30 euro de persoana.

As vrea sa va mai povestesc un moment anume din excursia asta despre care o sa imi amintesc cu mare placere. In metrou niste tineri pusi pe distractie, jucau un fel de joc cu cantecele.

Era trecut de miezul noptii, iar alaturi de ei erau niste doamne mai in varsta (m-am tot intrebat unde se duceau oare?). In loc sa se uite ciudat sau sa ii admonesteze, doamnele au intrat in joc si au cantat si dansat alaturi de ei. Asta mi-a placut foarte tare, am inteles ca respectul nu vine dintr-o singura directie si ca oamenii nu ar trebui sa uite sa se distreze.

Mi-au ramas de asemenea in minte toate spectacolele de la Sacre Coeur, unde artistii se intreceau in momente de exceptie, cu simplitate, dar si profesionalism, mai ceva ca la ,,Francezii au talent”. Si toti acei pictori care faceau portrete in serie turistilor vrajiti de tot peisajul plin de romantism si eleganta.

Ce bine ca am fost si a doua oara la Paris! Era mare pacat sa cred ca Parisul inseamna doar muzee vizitate pe repede inainte sau ca este un oras ca oricare altul. La Paris, asa cum spuneam, e vorba de iubire…de oameni, de locuri si de fapte! PARIS, JE T’AIME!

Urmareste mereu pagina noastra de Facebook pentru a fi la curent cu toate noutatile care se intampla in lumea calatoriilor! Sa calatorim mai mult, mai ieftin, mai bine!